Orientari in teoria relatiilor internationale:

ORIENTARI IN TEORIA RELATIILOR INTERNATIONALE

REALISMUL

reprezentanti: Raymond Aron, Edward Hallett Carr, Robert Gilpin, John Herz, George Kennan, Henry Kissinger, Stephen Krasner, Hans Morgenthau, Susan Strange, Kenneth Waltz;

separa relatiile internationale de arena realitatilor politice interne din fiecare stat; obiectivul realismului politic este apararea integritatii teritoriale si independentei politice prin respectarea si aplicarea balansului de putere; balansul de putere reprezinta un vector important pentru predictia comportamentului statelor din arena internationala; gruparea statelor se face astfel incat sa se poata evita preoponderenta de putere a unora sau unuia; pus in aplicare, realismul are la baza capacxitatea militara a unui stat precum si potenta stiintificului; realismul relatiilor internationale prezinta doua forme de exprimare:

realistii considera ca sistemul international este anarhic, iar relatiile internationale pot fi cel mai bine intelese prin descifrarea modu­lui in care puterea este distribuita intre state, in ciuda egalitatii legale for­male, distributia inegala a puterii inseamna ca arena relatiilor interna­tionale este o forma a "politicii de putere' (power politics); relatiile inter­nationale reprezinta un domeniu al necesitatii (statele trebuie sa obtina putere pentru a supravietui intr-un mediu competitiv) si al continu­itatii in timp; cand realistii analizeaza schimbarea in sistemul relatiilor internationale, ei se concentreaza asupra schimbarilor echilibrului de pu­tere dintre state si tind sa nu tina cont de posibilitatea unei schimbari fun­damentale in dinamica sistemului; adeptii acestei teorii subscriu acestor ipoteze de baza cand exploreaza urmatoarele probleme:

o      sursele principale ale stabilitatii si instabilitatii in sistemul relatiilor internationale;

o      perceperea echilibrului de putere real si dezirabil intre state;

o      "comportamentul" marilor puteri unele fata de celelalte si fata de statele mai slabe;

o      sursele si dinamica schimbarilor contemporane in echilibrul de putere.

In literatura de specialitate, unii autori vorbesc despre:

o      Realism existential - bazat pe desemnarea realitatilor concrete ale statului respectiv in raport cu sistemul international.

o      Neorealism - respinge reintoarcerea la balansul de putere si propune realizarea unui ansamblu de angajamente de securitate colectiva.

o      Functionalism structural - conform acestei teorii elementul central il constituie problema conducerii, a leadership-ului; functionalismul structural este fundamentat pe teoria statului hegemonic ce impune ordine in relatiile internationale, nerecurgand la cuceriri; scoli functionaliste:

Robert Gilpin - subliniaza necesitatea stabilitatii hegemonice respingand balansul puterilor; elementul de baza il constituie forta statului hegemonic sub toate aspectele; elementul care regleaza dispersarea stabilitatii hegemonice este razboiul; Gilping considera ca dupa Westfalia (1648), ciclul imperial a fost schimbat cu principiul balansului de putere pentru a se ajunge, treptat, la o succesiune de hegemonii datorate triumfului statelor in forma nationala; deosebirea dintre stadiile de crestere economica si statele hegemonice in expansiune a determinat redistribuirea puterii si dezechilibrul international al factorilor de putere.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

George Modelski - a teoretizat si adancit modelul leadership-ului mondial: anarhia ce se produce in sistemul mondial determina perioade stricte de ierarhizare a statelor si a celor care conduc; puterile hegemonice impun puterea fara cucerire, prin forta economica, maritima etc; Modelski propune etape seculare care permit schimbarea actorilor principali de la o etapa la alta.

LIBERALISMUL

reprezentanti: Norman Angell, Charles Beitz, Michael Doyle, Francis Fukuyama, David Held, John Hobson, Stanley Hoffman, Richard Rosecrance, Woodrow Wilson, Alfred Zimmer;

liberalii considera relatiile internationale ca o posibila sursa de progres si transformare teleologica; punand libertatea individuala mai presus de orice, considerand ca statul se cuvine sa fie oprit de la actiuni de natura a o submina.

pe plan intern, puterea statului liberal constitutional este limitata de raspunderea sa democratica fata de propriii cetateni, de nevoia de a respecta cerintele economiei de piata si normele de drept; liberalii considera ca, in ciuda dificultatilor pe care le presupune transferul acestor constrangeri la nivel international, ele trebuie instituite pentru a promova stabilitatea atat in raporturile dintre statele suverane, cat si in interiorul acestora,

liberalismul (reprezentat de Norman Angell, Woodrow Wilson si Alfred Zimmern) a fost subapreciat si considerat o forma de idealism sau utopism de catre autoproclamatii realisti ai vremii. Lui;

prabusirea Uniunii Sovietice, si deci a comunismului drept concurent global al capitalismu­lui, le-a asigurat liberalilor contemporani, la sfarsitul secolului al XX-lea, prilejul de a afirma traditia intelectuala si importanta liberalismului; desi unele tendinte contemporane par a confirma teoriile "idealis­tilor', liberalismul trebuie sa raspunda la noi provocari, pe masura ce fortele capitalismului global submineaza aparenta victorie a democratiei liberale, la sfarsitul Razboiului Rece. 

TEORIILE CRITICE/RADICALE

reprezentanti: John Burton, Robert Cox, Richard A. Falk, Andre Gunder Frank, Johan Galtung, Vladimir I. Lenin, Andrew Linklater;

teoreticienii grupati in aceasta categorie sunt preocupati de sur­sele inegalitatii structurale, inerente sistemului international, si de moda­litatile in care acestea ar putea fi depasite;

inspirandu-se adesea din gandi­rea traditionala marxista, dar nelimitandu-se la aceasta, ei pun in lumina modul in care relatiile internationale fac posibile, si tind sa ascunda, ine­chitatile sistemului capitalist global; pornind de la acest fapt, teoreticienii radicali considera ca teoria si practica nu sunt domenii separate si autonome de gandire si actiune, exprimandu-si nemultumirea fata de reformele internationale care se limi­teaza la organizarea relatiilor dintre state, mai ales cand se bazeaza pe capacitatea si pe vointa asa-numitelor mari puteri; de asemenea, criticii considera ca atat realismul cat si liberalismul servesc men­tinerii distributiei elementare a puterii si a bunastarii; in fapt, ei proclama suprematia analizei critice privind conditiile istorice care au condus la insta­urarea inegalitatii, fortele materiale si ideologice care o sustin si potentialul de a reforma radical sistemul in favoarea unei ordini mondiale mai drepte.

nici unul dintre adeptii criticismului nu considera ca suvera­nitatea este un concept care va deveni desuet si nici nu agreeaza ideea potentialului noilor miscari sociale de a se substitui proletarilor clasei muncitoare revolutionare transnationale a lui Marx si a lui Lenin.

TEORIA SOCIETATII INTERNATIONALE

Hedley Bull, Terry Nardin, John Vincent, Michael Walzer, Martin Wight;

preocuparile principale ale autorilor importanti din aceasta sectiune se indreapta asupra notiunilor de drept si moralitate care opereaza intre state; ridicand probleme centrale de teoria relatiilor internationale pe care realistii si liberalii tind sa le neglijeze;

termenul de societate internationala inseamna ca, in ciuda absentei unei autoritati centrale, statele adopta mo­dele de conduita care se constituie pe baza constrangerilor morale si legale si se supun acestora; pornind de la aceste idei,  relatiile internationale nu pot fi intelese in mod adecvat ca manifestare a politicii de putere (asa cum sustin realistii) si devine posibil sa nu fie necesara transformarea radicala a ordinii internationale pentru a infaptui justitia si pacea globala (asa cum solicita radicalii);

pentru Martin Wight, teoria relatiilor internationale re­prezinta o alternativa la realism si idealism in studiul relatiilor interna­tionale. Hedley Bull pretinde ca institutiile societatii statelor (razboiul, marile puteri, dreptul international, diplomatia si echilibrul de putere) sunt cruciale pentru mentinerea ordinii internationale;

teoreticienii societatii internationale privesc relatiile internationale ca pe o arena sociala unde competitorii - state suverane - se relationeaza nu numai in calitate de con­curenti la putere si bunastare, ci si ca detinatori ai unor drepturi speciale, ai unor privilegii si obligatii (din punctul de vedere al metodei, ei accentueaza importanta abordarii istorice);

POSTMODERNISMUL

Richard Ashley si Robert Walker au atras atentia asupra felului in care stiinta si puterea sunt strans legate in teoria si practica relatiilor inter­nationale contemporane; autorii au pus in evidenta potentialul si limitele cunoasterii sale;

pentru cei doi, cercetatorii relatiilor internationale sunt mereu in cautarea unui ideal greu de sesizat, a unei fun­damentari filozofice dincolo de jocul puterii prin care se asuma si se reco­manda reforme ale modalitatilor de administrare a afacerilor de stat;

distinctia moderna dintre teorie si practica este inlocuita cu termenul dis­curs, care estompeaza dihotomia dintre realitate si reprezentarea ei textu­ala; indeosebi Ashley este angajat intr-un proiect de deconstructie a disci­plinei, expunand strategiile prin care discursuri specifice despre putere/stiinta construiesc ierarhii conceptuale opuse si aparent inabusa parerile diferite;

Robert Walker isi fixeaza privirea critica asupra discursului despre suveranitate, care este luat ca atare de multi cercetatori din domeniu, dar care ne regleaza si sentimentul timpului, istoriei si progresului; refuzand sa se angajeze intr-o analiza empirica sau normativa, bazata pe notiunile moderne de ratiune si adevar, acesti ganditori se limiteaza la a lumina latura intunecata a modernitatii; Max Weber se profileaza cu proeminenta in lucrarile lui Walker. El sugereaza ca in studiul relatiilor internationale se manifesta "cusca de fier' a modernitatii, care ne limiteaza capacitatea de a imagina posibilitatile politice ale unei schimbari radicale.

FEMINISMUL IN RELATIILE INTERNATIONALE

Jean Bethke Elshtain, Cynthia Enloe, J. Ann Tickner;

pana in anii '80, in ciuda patrunderii feminismului in alte stiinte sociale, rolul diferentelor dintre sexe (gender) in teoria si practica relatiilor internationale a fost, in general, ignorat; astazi, o serie de ganditori feministi si-au indreptat abordarile critice spre acest domeniu, in care cercetarea a fost indiferenta fata de chestiunea diferen­telor dintre sexe;

o data cu sfarsitul Razboiului Rece, cu revenirea la politicile de identitate, la care se alatura critica sustinuta a pozitivismului specific domeniului din anii '80, oportunitatea de a examina rolul genului in relatiile internationale a fost luata in considerare de o serie de cercetatori feministi.

TEORIILE DESPRE NATIUNE

Benedict Anderson, Ernest Gellner, Anthony D. Smith;

astazi, nationalismul se raspandeste peste tot in lume, amenin­tand sa faramiteze unele state si sa contopeasca altele in state-natiuni noi.

nationalismului i se acorda atentie mai mare, intrucat astazi diferenta din­tre razboiul intre state si razboiul din interiorul statelor este mai putin evi­denta; una dintre cele mai mari probleme ale ordinii mondiale la sfarsitul secolului al XX-lea este modalitatea de reconciliere a principiului suve­ranitatii statului (care protejeaza distributia teritoriala actuala) cu cel al autodeterminarii popoarelor (care ameninta constant cu modificarea frontierelor conform unui principiu normativ vag), in acest sens sunt prezentate lucrarile a trei ganditori ai teoriei natiunii si nationalismului;

Benedict Anderson cerceteaza fenomenologia natiunii, descriind con­ditiile istorice ale aparitiei natiunii sub forma de comunitate imaginata si a explorat procedurile care sustin recursul mai degraba la natiune decat la alte epicentre de loialitate politica ale erei modeme.