Modelul atenian si modelul spartan

MODELUL ATENIAN SI MODELUL SPARTAN

Grecia antica a inaugurat in istore formulele superioare de organizare politica-practic ,,inventat politica", reguli de drept referitoare explicit la proprietatea privata, conducere reprezentativa si libertate juridica. Pe fundalul unei dezvoltari a agriculturii, comertului, mestesugurilor, a circulatiei monetare s-a constituit polisul - cetatea-stat, ca unitate de teritoriu, locuire, institutii, valori juridice, religie. Intreaga viata publica si privata a vechilor greci se derula in jurul ideii de cetate[1]. Politeia reprezenta ansamblul institutiilor dintr-un polis.

1 Notiuni introductive

Statul spartan a luat nastere in secolul al IX a. Chr. din reuniunea a cinci state din valea Eurotasului. Societatea spartana comporta o diviziune tripartita: spartanii (homoioi, ,,cei asemenea"), periecii si hilotii. Spartiatii sunt cetateni cu drepturi depline si razboinici care au o posesiune funciara ereditara. In interiorul categoriei de homoioi distingem mai multe grupuri: cryptoi, elita tinerilor, spartiatii alesi pentru a indeplinii riturile de trecere; cei 300 de hippeis, trupe de elita, care indeplineau insarcinari politienesti. Orice tanar spartiat care a percurs etapele educatiei spartane poate deveni un homoioi. Periecii erau oamenii liberi lipsiti de orice drepturi politice. Ei erau cei care exercitau comertul si mestesugurile pentru nevoile spartanilor. Hilotii sunt oamenii ce apartin statului si sunt supusi la dispozitia sparttiatilor pentru a lucra loturile. Exista doua feluri de hiloti: hilotii din laconia, a caror revendicari vizaeaza transformarea revolutionara a societatii lacedemoniene si hilotii din Messenia in revolta permanenta pentru restaurarea Messeniei.

Statul atenian luat nastere in secolul al X-IX a. Chr. in procesul de synecism initiat de Kekropia. La Atena exista 4 triburi: gelonti (nobilii sau cei straluciti), egicorei erau pastori de capre, argadei erau muncitorii, iar hoplitii erau oameni de arme. Fiecare trib isi are regele- filobasileus-ul sau. Tribul era impartit in 3 fratrii grupand pe descendentii unor grupuri de familii inrudite. Fratria la randul ei subdivide in clanuri-gene, formate in familii. Societatea ateniana cunoaste o diviziune tripartita: eupatrizii, geomorii, care erau agricultori si demiurgii- mestesugari.

Sparta se organizeaza progresiv, primul text care poate fi invocat este Marea Rhetra (lege) din prima jumatate a secolului VIII-a a. Chr., legea organica a polisului, care luase nastere din reuniunea a 5 state. Aceasta lege ii mentiona pe cei 2 regi, consiliul si adunarea. Sparta era condusa de o elita aristocratica, care la mijlocul secolului al VIII-lea este nevoita sa afecteze o repartitie egalitara a ,,pamantului politic" in loturi atribuitr impreuna cu hilotii care le lucreaza membrilor poporului. Reforma lui Lycurg, care creeaza o categorie de soldati-cetateni, capabili sa asigure securitatea exerioara a statului lacedemonian, ca si pe cea interna a hilotilor. Reforma hoplitica a avut loc mai devreme in sparta decat in alte parti ale lumii grecesti.

In secolele VII-VI, constitutia spartana dobandeste forme ei definitiva cu regi, consiliu, adunare. Acest sistem de guvernare, aparent democratic, era un regim aristocratic, care s-a putut mentine veacuri. Cei 2 regi fac parte din doua familii diferite, Agiazii si Euriportezii, care pot uni prin casatorie si care au mormintele in doua regiuni diferite ale Spartei. La inceput atributiile regale erau militare si religioase, ei au totodata si o mare putere religioasa de vreme ce printre preoragivele lor se afla sacerdotiile lui Zeus Lakedaimonios si al lui Zeus Uranios, ami ales ca ei supravegheau relatiile cu orcolul din Delfi. Sunt supravegheati de catre efori si gerusia, ei pot fi chiar judecati si demisi fie de catre efori, fie de gerusia, ei pot fi chiar judecati si demisi fie de catre efori, fie de gerusia asociata cu celalalt rege sau de catre adunare.

Regalitatea in Sparta este un sacerdotiu ereditar. Herodot constata, ca guvernamantul Spartei este o aristocratie. Cei 5 efori, reprezentantii comunitatii sunt alesi pentru un an de gerusia si detin puterea executiva. Acesti magistrati supravegheaza respectarea legilor si educatia tinerilor, controleaza viata publica a cetatenilor si conduita legilor. Eforii declarau razboi si stabileau clauzele tratatelor de pace. In timp de razboi, 2 efori il insoteau permanent pe rege si il supravegheau. Aristotel numeste eforatul si magistratura principala acelor mai mari.

2. Aplicabilitatea legilor existente in Atena si Sparta

Consiliul (Gerusia-Sfatul batranilor), constituie datorita recrutarii membrilor sai, elementul aristocratic sau oligarhic al regimului. Este alcatuit din 28 geronti alesi pe viata, de batrani trecuti de 60 de ani. Se intruneste la date fixe, este insarcinata cu judecarea proceselor, are un rol esential in orientarea politicii externe. In fapt, la Sparta autoritatea suprema o detine Gerusia, impreuna cu regii si eforii. Puterea lor propriu-zisa politica se exercita impreuna cu adunare, intrucat propunerile trebuie mai intai spre aprobare gerusiei, care are de asemenea un drept de veto asupra deciziei adunarii.

Adunarea poporului numita Eclesia sau Apella este alcatuit din toti homoioi. Apella alege eforii si gerontii si dezbate toate problemel politice. Cetatenii sunt consultati, dar nu pot sa ratifice masurile care le sunt propuse. Rolul Adunarii spartane i se pare lui Aristotel atat d limitat incat nici nu o mentioneaza printre elementele democratice ale regimului spartan.

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

In Atena prima dintre institutiile democratice este Adunarea poporului. Pentru a fi admis in adunarea Poporului trebuiau indeplinite doua conditii. Prima conditieera c cetateanul sa fie atenian, iar a doua conditie era ca cetateanul trebuia sa fie major, majoratul il dobandea la 18 ani prin inscrierea in registrele demei,dar cum majoritatea tinerilor efectuau 2 ani de armata, ei participau la adunare numai de la 20 de ani. La Adunare de obicei se prezenta numai o parte din populatie. Eclesia se intrunea la inceput de zece ori pe an. Inmultindu-se problemele ce trebuiau discutate s-au fixat alte trei sedinte regualte. Eclesiei ii reveneau relatiile exterioare, puterea legislativa, partea cea mai importanta in special cea politica a puterii judiciare, subintelegandu-se ca capriciile sa o ia inaintea traditiilor si intereselor permanente ale cetatii,

Poporul suveran se aseza el insusi sub suveranitatea legii, impunandu-se si aceasta disciplina, poporul obtinea o multitudine de avantaje.Adunarea avea un mijloc impresriptoibil de a-si separa greselile si ingaduia oamenilor de stat invinsi sa faca apel la popor. Facea sa dispara din legi, in masura in care era cu putinta contradictiile si obscuritatile in asa fel ca printr-o clarificare treptata a textelor ajungea sa nu mai aiba nevoie de jurisconsuli. Democratia ateniana avea sa-si gaseasca cea mai frumoasa rasplata: ea facea orice incercare de a distruge constitutia pe caile constitutionale sa fie zadarnica si nu lasa parte regimului oligarhic alta alternativa, decat revolutia. Nici cei 400 si nici cei 30 nu puteau accepta o astfel de institutiee, dar triumful democratiei i-a dat consacrarea suprema.[4]

O alta institutie importanta democratiei ateniene este Consiliul. Pentru ca demosul sa poata lua hotararile, era necesar ca munca sa fie pregatita, ca decretele sa fie formulate conform regulilor, inainte de a fi prezentate pentru ca el sa poata vota pe texte precise. El trebuia sa delege cu suveranitate sa ca un corp investit cu putere deliberativa si plasat in fruntea puterii executive. Acesta este corpul pe care atenienii il chemau Consiliu, Bule si pe care il considerau ca fiind prima magistratura. Clistene a inlocuit Consiliul celor 400 prin acela al celor 500, el i-a dat o organizare care, usor schimbata in 501 a. Chr., a durat timp de secole.

Cele 500 de scaune de consilieri erau impartite intre deme, 50 pentru fiecare trib. Membrii Consiliului erau alesi prin tragere la sorti dintre demotii mai varstnici de 30 de ani care isi depun candidatura, inainte totusi era necesar ca inainte sa fi fost consacrat un intreg treburilor politice. Cei care se gaseau in comitetul de conducere al Consiliului se numeau pritani. Pritania era exercitata de fiecare trib la randul sau fiecare zecime din an. Boule se punea in legatura cu Eclesia, cu magistratii si cu simpli cetateni, cu ambasadorii Consiliuli, adunarea si strategii. In secolul al IV-lea a. Chr., Bule nu a mai jucat un rol la fel important in afacerile interne. Fara indoiala ca poporul era nevoit sa se adreseze ei pentru realitatile externe. In toate celelalte activitati Bule va fi subordonat Adunarii poporului.

Poporul nu-si putea pune la loc in aplicare vointele decat incredintand o parte din suveranitatea lor unor magistrati. Intre functiile publice se pot distinge magistraturile propriu-zise, de ordin guvernamental sau politic, lasand la o parte functiile subordonate ce puteau fi incredintate metecilor si sclavilorr cat si cetatenilor. Delegatia de suveranitate conferea inaltilor magistrati, limitele atributiilor urmatoarele puteri: dreptul de a actiona spontan in conformitate cu legile ce le dadeau aceasta imputernicire sau de a consulta Adunarea sau Consiliul in vederea unor noi hotarari, dreptul esential de a comanda si de a lua masuri obligatorii, drept care il implica si pe acela de a pedepsi pe delicvent cu o amenda. Numirea magistratilor se facea prin tragere la sorti, care din secolul al V-lea devenea procedeul democratic, desemnandu-i pe toti magistrati care nu trebuiau alesidupa ideile lor politice.

Areopagul este compus din 9 arhonti, la care Clistene adaugase pe al 10-lea secretar, corespunzator celor 10 triburi, reprezenta un organism al vechiului regim aristocratic, care in noile conditii ale democratiei si-a restans prerogativele la unele functii religioase.

Colegiul celor 10 strategi, organism ales de Adunarea poporului pe criterii de competenta si nu prin tragere la sort. Functia esentiala a acestor strategi era de a apara statul. Unul era ales prim strateg, cum a fost Pericle, care a indeplinit mai multi ani aceasta functie, fiind conducatorul recunoscut al Atenei.

Tribunalul cu jurati era instanta judiciara suprema, emanatie a Adunarii care administra Justitia. In competenta tribunalului intrau 6000 de jurati, trasi la sort din propunerile inaintate de cele 10 triburi ateniene. Tribunalul judeca diverse procese cu exceptia celor intrate in competenta Adunarii Poporului sau a Areopagului. Democratia in Atena clasica, in ciuda faptului ca era apanjul unei minoritati de cetateni si prezenta diverse carente functionale, intruchipa in premiera pe plan istoric idealul libertatii si responsabilitatii civice a omului. Libertatea glorificata de Pericle in viata politica a Atenei, bazata pe impartialitatea legilor, pe competenta si prestigiul moral al celor ce aspirau la demnitati publice, justificau modelul democratic al atenienilor pentru celelalte cetati.

In urma indepartarii regalitatii conducera Atenei era exercitata de Colegiul celor 9 arhonti alesi din randul Eupartrizilor. Arhontele Dracon elaboreaza primele legi scrise in anul 621 a. Chr., prin care ingradeste abuzurile aristocratiei. Reformele lui Solon constau in eliberaea sclavilor da datorii, inlocuirea oligarhiei cu timocratia, infiintarea Sfatului ceor 400 ( Bule), tribunalul poporului si cresterea rolului Eclsesiei in 594 a. Chr.

Sparta era organizata dupa legile atribuite de tranzitie conducatorului, Lycurg in timp ce primele legi ateniene au fost scrise de arhontele Dracon. In secolul de aur al lui Pericle, toti atenienii erau liberi si egali in fta legii, fiecare persoana cu exceptia femeilor, metecilor si sclavilor , putea participa la viata politica. In Sparta, pentru ca un om sa fie considerat cetatena, trebuia sa aiba pamant sa se poata echipa singur pentru a participa la apararea cetatii. Sparta era un stat sclavagist in care a jucat un rol primordial organizarea militara. Cresterea si educarea copilului era o chestiune de stat. Statul intervenea inca de la nasterea copilului, copilul care prezenta o infirmitate era sacrificat.

3. Educarea copiilor in cele 2 cetati

Educarea copiilor se facea in comun si era incredintata unui magistrat ales principal care purta numele de ,, paidonomos". In Sparta educatia avea caracter militar. Dupa 20 de ani deveneau cetateni-soldati, iar dupa 30 de ani aveau voie sa se casatoreasca. La 60 de ani se termina serviciul militar. Fetele erau antrenate pentru alergare, aruncarea discului si a sulitei.

In Atena educatia copiilor era indatorirea civica a parintilor pana la 7 ani aflati in ingrijirea mamelor dupa care feteleramaneau la ele sa invete si sa scrie, ca citeasca, sa coasa in timp ce baietii urmau cu pedagogi scrisul, cititul, socotitul, gramatica si muzica. In urmatorii ani urma educatia fizica urmata de studii filosofice sau o scoala militara, fiecare tanar putand sa alege viitorul. Metodele aspre ale spartanilor erau folosite pentru a obtine razboinici priceputi, disciplinati si rezistenti in timp ce atenienii puneau accent si pe educatia spirituala si cetateni pregatiti, care sa poata participa la dezvoltarea cetatii implicandu-se in viata politica.

Pana in vremea lui Lycurg, spartanii luau masa fiecare la el acasa, asa cum procedeau si ceilalti greci. Obiceiul acesta avea multe neajunsuri , de acesta Lycurg a stabilit ca mesele sa fie luate in comun, in vazul tuturor. Hrana a calculat-o astfel sa nu manance nimeni peste masura. A interzis asemenea bauturilece nu erau absolut necesare, deoarece vatamau trupul si tulbureau mintea. La Sparta, Lycurg a interzis cetatenilor liberi sa stanga averi impunandu-le la o singura preocupare asigurarea libertatii oraselor.

La Atena saracimea si poporul se bucura de mai multe drepturi ca nobilii, fiindca populatia este cel care contribuie la bunastarea patriei. Sclavii si metecii se bucura la Atena de mai multe liberati, nu se ingaduie sa bati un sclav. Intr-un stat maritim este necesar ca sclavii sa fie retribuiti prin munca lor, iar stapanul sa incaseze veniturile pentru apoi sa-i elibereze.

Oamenii de popor cauta sp realizez castiguri ori de cate ori au prilejul sa alerge, sa cante, sa danseze. Nobilimea ateniana acorda sprijin nobilior din cetatile aliate, stiind ca sprijinirea elementelor aristocrate insemna sprijinirea propriilor interese.

La atenieni n-au existat cazuri cand oamenii sa fi fost condamnati pe nedrept la pierderea lor politice. La Atena pierderea dreptului este consecinta unei atitudini nujuste la care a dat cineva dovada in exercitiul functiunii, a unor propuneri nesabuite si a unei conduite neingaduite de lege. Aceste lucruri trebuie luate in considerare spre a nu lasa sa creada ca cetatenii condamnati la pierderea drepturilor lor ar putea constitui un pericol pentru cetate.

Atena a inflorit, ca nici un alt stat din Grecia clasica. Cea mai mare mandrie a ei -expresia i se atribuie lui Pericle, era de a fi ,,scoala Eladei". Vreme de doua veacuri, a dat nastere unei incredibile succesiuni de exceptionali scriitori si artisti, oameni de stiinta si filosofi. Multi care nu se nascusera la Atena erau puternic atrasi de ea si unii dintre eis-au stabilit acolo.

Stralucirea atenei nu trbuie sa eclipseze faptul ca au existat greci, pentru care Sparta constituise idealul. Era modelul unei societati inchise, admirat de toti cei care resping o societate deschisa, cu factiunile ei politice si cu acceptarea demosului, ca o forta politica, cu frecventa-i ,,lipsa de disciplina" si cu recunoasterea demnitatii si drepurile individuale.