Sistemul constitutional al Frantei - caracteristicile generale ale Constitutiei Frantei

A.         Caracteristicile generale ale Constitutiei din 04.X.1958.

Dupa perioada de imobilism si ineficienta a celei de a IV-a Republici, generalul De Gaulle, in calitate de prim-ministru, a trecut la elaborarea unei noi constitutii, respectiv cea din 04.X.1958 care a cuprins doua idei fundamentale:

a)necesitatea intaririi puterii executive, indeosebi a prerogativelor constitutionale ale sefului statului caruia ii revine, pe de o parte rolul de arbitru intre toate fortele politice, intre cetatenii francezi si organele statului, iar pe de alta parte, misiunea de a fi 'garantul independentei nationale ale integritatii teritoriale al respectarii acordurilor comunitatilor si a tratatelor' (art. 5 din Constitutie);

b)configurarea unui Parlament 'rationalizat' ale carui functii sa fie limitate la controlul Guvernului si votarea legilor, in anumite domenii ale vietii sociale.

Constituantul francez a avut in vedere o separare neta, absoluta a celor trei puteri, realizarea unui echilibru stabil intre ele, si imputernicirea Presedintelui Republicii de a asigura medierea celor trei puteri. Este de retinut ca totusi Presedintele Republicii era unul din capii puterii executive.

Importanta sociala a functiei prezidentiale este pusa in evidenta cu deosebire in conditiile moderne de guvernare caracterizate printr-o mare diversitate de interese economice, sociale, militare, politice de optiuni, de strategii mai mult sau mai putin efemere care ar fi disputate de partidele puternice in propriul interes si manipulate in defavoarea unor largi categorii de cetateni¹⁾.

Optiunea legiutorului constitutional pentru un executiv puternic, poate fi explicata si de faptul ca indelungatul regim parlamentar anterior nu reusise sa dovedeasca faptul ca este in stare sa solutioneze noile probleme, in special economice, cu care se confrunta Franta dupa al doilea razboi mondial²⁾.

In prezent, aceasta situatie este criticata motivandu-se ca situatia din anul 1958 s-a schimbat si deci s-ar impune, reconsiderarea rolului Parlamentului, astfel incat sa existe o egalitate intre acesta si Guvern. Se considera ca criza algeriana (insurectia din 13 mai 1958 privind eliberarea de sub dominatia franceza) si accesul la putere a guvernului De Gaulle, au fost motivele care au determinat stabilirea actualului raport intre cele doua puteri.

Francezii au lansat o expresie respectiv 'faptul majoritar', adica acea stare de fapt in care culoarea politica a majoritatii din parlament este aceeasi cu cea a presedintelui Republicii.

Dar conceptul de 'fapt majoritar' a avut o evolutie interesanta in Franta. In anul 1986, presedintele era socialist, iar majoritatea din Parlament era de dreapta. De asemenea, din 1995, Jean Chirac(presedinte de dreapta), a fost nevoit sa coabiteze cu o majoritate parlamentara de stanga.

Regimul politic francez, este greu de definit, majoritatea denumindu-l 'regim prezidentialist'.

Acesta se caracterizeaza prin:

a)separatia aproape stricta a celor trei puteri;

b)preponderenta puterii executive fata de cea legislativa;

c)concentrarea puterii de decizie statala la nivelul Presedintelui Republicii;

d)iresponsabilitatea politica a sefului statului;

e)alegerea Presedintelui prin vot universal direct;

f)numirea membrilor guvernului de seful statului la propunerea

premierului;

Rezultatul alegerilor locale din martie 1992 este mai mult decat elocvent sub acest aspect. Finantarile scandaloase ale companiilor unor candidati, intelegerile oculte dintre diferite formatiuni politice, specularea de catre formatiuni de extrema dreapta a unor realitati sociale critice, a unor nemultumirii justificate ale unor categorii sociale, pot fi sursa nu numai a unor scandaluri politice (a se vedea demisia premierului Edith Cresson) ci si a unor tulburari sociale grave, care fac necesara interventia Presedintelui Republicii de pe pozitiile unui arbitru situat pe pozitii echidistante fata de toti actorii politici. (Cristian Ionescu, op. citate, fila 447)

Jean Gicquel, Andre Hauriou, Droit constitutionnel ei institutions politiques - Editions Montchrestien, Paris, 1985, p. 671

g)dizolvarea Paramentului de catre executiv;

h)responsabilitatea politica a Guvernului fata de parlament.

Potrivit Constitutiei franceze, numarul partidelor politice nu este limitat, singura conditie este ca acestea sa accepte 'principiile suveranitatii nationale si ale democratiei'.

In randul partidelor politice franceze sunt doua curente: de stanga si de dreapta.

Programul politic al stangii are diferentieri de la socialisti la comunisti, in:

a)limitarea proprietatii private;

b)nationalizarea industriei;

c)descentralizarea aparatului de stat si acordarea unei autonomii

regionale si locale.

d)incurajarea formelor de participare a muncitorilor la activitatea

intreprinderilor in care lucreaza, inclusiv la procesul de adoptare a

deciziilor (autogestiune);

e)respectarea libertatilor individuale si a drepturilor politice;

f)intarirea responsabilitatii structurilor puterii de a asigura, la nivel central

si local, egalitatea sanselor;

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

g)promovarea unei politici externe independente si intarirea

capacitatii militare de aparare a tarii¹⁾.

Dreapta franceza in principiu se pronunta pentru:

a)mentinerea si apararea proprietatii private;

b)masuri conservatoare in domeniul vietii economice si sociale menite sa

apere interesele detinatorilor de capital si ale marilor industriasi;

c)respectarea principiilor Bisericii catolice;

d)mentinerea disparitatilor sociale si favorizarea privilegiilor de clasa;

e)intarirea statului si centralizarea puterii;

f)intarirea independentei nationale indeosebi in ceea ce priveste

raporturile Frantei cu aliatii ei din NATO si din Piata Comuna.

Potrivit legii partidelor politice din 1934, Presedintele Republicii poate dizolva orice partid sau grupare politica atunci cand acesta desfasoara o activitate subversiva (de exemplu, atenteaza la unitatea nationala sau la forma republicana de guvernamant).

B.         Presedintele Republicii

Initial (1958), Presedintele Republicii a fost ales de un Colegiu electoral format din membrii celor doua Camere la care se adauga membrii Consiliilor generale si ai adunarilor teritoriale de peste mari. Dupa modificarea Constitutiei din anul 1962,

Roy Macridis (Modern Political Sistems Europe, Pretince-Hall, Inc., Englewood Cliffs. New Jersey, 1987, pag. 104-105

Presedintele Republicii este desemnat printr-un sufragiu universal direct pentru un mandat de 7 ani.

'Presedintele Republicii nu este raspunzator de actele indeplinite in exercitarea atributiilor sale, cu exceptia cazului de inalta tradare. El nu poate fi pus sub urmarire penala decat de catre cele doua Camere care hotarasc prin votul direct, deschis, al majoritatii absolute a membrilor ce le compun; el este judecat de catre Inalta Curte de Justitie' se dispune prin art. 68 din Constitutie.¹⁾

Pentru considerente de ordin metodologic, prerogativele prezidentiale au fost clasificate in trei categorii:

a)competente personale ale Presedintelui;

b)atributii de decizie;

c)dreptul de veto.

a)Competentele personale, ale Presedintelui Frantei

Presedintele Republicii prezideaza Consiliul de ministri (art. 9), precum si consiliile si comitatele superioare ale Adunarii Nationale (art. 15); aceste atributii nu pot fi delegate.

b)Atributii de decizie ale Presedintelui Frantei

-vegheaza la respectarea Constitutiei si asigura prin arbitraj functionarea normala a puterilor publice, precum si continuitatea statului (art. 5). Astfel, presedintele poate sesiza Consiliul Constitutional in legatura cu constitutionalitatea unei legi ordinare, poate considera ca, printr-o emisiune de televiziune s-au incalcat libertatile publice etc. De asemenea, Presedintele poate lua orice decizii pe care le considera necesare pentru arbitrarea, solutionarea unui conflict care ar afecta functionarea autoritatii de stat conform legilor votate de Parlament.

-numeste primul-ministru si membrii guvernului la propunerea primului-ministru si primeste demisia acestora.

-promulga legile;

-cu consultarea primului-ministru si a presedintilor celor doua camere poate declara dizolvarea Adunarii Nationale;

-se preocupa de asigurarea autoritatii de stat constitutionale conform art. 16 din Constitutie²⁾;

-are dreptul de a gratia (art. 17);

c)dreptul de veto

Articolul este prezentat in forma in care a fost data prin Legea Constitutionala nr. 93-952 din 27.07.1993.  

2)Art. 16 din Constitutia Frantei prevede: 'Atunci cand institutiile Republicii, independenta natiunii, integritatea teritoriului sau si indeplinirea angajamentelor sale internationale sunt amenintate intr-un mod grav si iminent si, cand functionarea normala a puterilor publice constitutionale este intrerupta, Presedintele Republicii ia masurile cerute de aceste imprejurari, dupa consultarea oficiala a Primului-ministru, a presedintilor adunarilor, ca si a Consiliului Constitutional. El informeaza natiunea cu privire la aceasta printr-un  mesaj. Aceste masuri trebuie sa fie inspirate de vointa de a asigura puterilor publice constitutionale, intr-un timp cat mai scurt, mijloacele de indeplinirea misiunilor. Consiliul Constitutional este consultat cu privire la aceste masuri. Parlamentul se intruneste de drept. Adunarea Nationala nu poate fi dizolvata in timpul exercitarii puterilor exceptionale.'

-presedintele promulga legile; in cazul cand isi exercita dreptul de veto, acesta solicita Parlamentului, rediscutarea legii si o noua deliberare sau sesizeaza Consiliul Constitutional pentru a judeca daca legea respectiva este constitutionala.

C.                  Parlamentul

Asa cum am aratat dupa cea de-a IV-a Republica, activitatea Parlamentului a fost rationalizata in favoarea Guvernului, stabilindu-se limite constitutionale a caror depasire o constata Consiliul Constitutional.

Activitatea Parlamentului a fost limitata astfel:

a)supunerea de catre Presedintele Republicii prin referendum a oricarui proiect de lege, privind organizarea autoritatii de stat, ii permite acestuia sa ocoleasca astfel forul legislativ, atunci cand este necesar (art. 11 din Constitutie).

b)dizolvarea de catre Presedintele Republicii, a Adunarii Nationale, (Senatul nu poate fi dizolvat);

c)controlul constitutionalitatii legilor si al regulamentelor celor doua camere ale Parlamentului (art. 61);

d)stabilirea organizarii bicamerale a Parlamentului pentru a impiedica concentrarea puterii legislative de catre o singura camera;

e)stabilirea precisa a domeniului legii, cu alte cuvinte a materiilor care pot fi reglementate prin lege si anume: drepturile civile si garantiile fundamentale acordate cetatenilor; nationalitatea, statutul si capacitatea persoanelor, succesiunile si libertatile, regimul electoral, stabilirea crimelor si delictelor ca si a pedepselor; principiile fundamentale ale organizarii apararii nationale s.a. (art. 34 din Constitutie). Toate celelalte materii pot fi reglementate de catre puterea executiva. Potrivit art. 38 din Constitutie 'pentru executarea programului sau, Guvernul poate sa ceara Parlamentului autorizatie de a adopta prin ordonante, pe o perioada limitata, masuri care sunt in mod obisnuit de domeniul legii.' Ordonantele Guvernului sunt adoptate dupa consultarea Consiliului de Stat si intra in vigoare din momentul publicarii; ordonanta devine caduca daca proiectul legii de ratificare a acesteia nu este depus la Parlament inainte de data stabilita prin legea de abilitare.

Realitatile politice actuale, par insa sa infirme necesitatea mentinerii unui parlamentarism rationalizat, sens in care, in prezent, in Franta se discuta majorarea atributiilor Parlamentului in raport cu executivul, conform principiului separatiei puterilor, al egalitatii, cooperarii si controlului reciproc al acestora.

Parlamentul Frantei are doua camere: Senatul (321 senatori) si Adunarea Nationala (277 deputati).

Adunarea Nationala este aleasa prin vot universal, egal, direct si secret pentru un mandat de 5 ani, care poate continua pana la constituirea noului for legislativ daca nu a fost dizolvat de presedinte.

Senatul este ales printr-un sufragiu universal indirect pentru un mandat de 9 ani. Aceasta inseamna ca alegatorii desemneaza membrii unui colegiu electoral¹⁾ care la randul sau va alege senatorii in cele 322 de circumscriptii.

Membrii Adunarii Nationale reprezinta natiunea iar senatorii reprezinta colectivitatile locale si pe francezii rezidenti in strainatate.

Senatul se innoieste din 3 in 3 ani cu 1/3 din numarul total al senatorilor.

Datorita modului de recrutare al senatorilor, se favorizeaza marile aglomerari urbane - municipalitatile si nu se permite manifestarea directa a electoratului. Senatul este considerat mai putin democratic, reprezentativ, decat Adunarea Nationala. De altfel, cele doua camere nu sunt egale, Adunarea Nationala are atributii mai multe decat Senatul.²⁾

Rolul Senatului poate fi rezumat la trei functii principale:

a)formeaza o contrapondere, la puterea exercitata de Adunarea Nationala;

b)datorita mandatului de 9 ani, inlatura influentele concentrarii puterii de catre un presedinte influent sau de catre un partid care ar dobandi o zdrobitoare majoritate parlamentara. Astfel, Senatul are un rol de a echilibra raportul de forte, nepermitand Adunarii Nationale sa adopte masuri discretionare;

c)contribuie la imbunatatirea proiectelor de lege aprobate de Adunarea Nationala, fiind un control reciproc al puterilor.

Lucrarile camerelor sunt conduse de presedintii acestora, care pentru Adunarea Nationala este ales pe durata legislaturii, iar pentru Senat pentru o durata de 3 ani. Senatul nu poate fi dizolvat de Presedintele Republicii.

In ceea ce priveste statutul parlamentarului sunt stabilite urmatoarele reguli:

-Nici un membru al Parlamentului nu poate fi urmarit, cercetat, arestat, detinut sau judecat pentru opiniile sau voturile exprimate de catre el in exercitarea functiilor sale.

-In materie criminala sau corectionala, nici un membru al Parlamentului nu poate face obiectul unei arestari sau al oricarei alte masuri care il priveaza sau ii restrange libertatea decat cu autorizarea Biroului adunarii din care face parte. Aceasta autorizare nu este ceruta in caz de crima³⁾ sau de delict flagrant ori de condamnare definitiva.

-Detentia, masurile private de libertate sau restrictive de libertate, ori urmarirea unui membru al Parlamentului sunt suspendate pe durata sesiunii daca adunarea din care face parte o cere.

Colegiul electoral este format din deputati, consilieri generali si delegati ai consiliilor municipale.

Autorii de specialitate atrag atentia asupra faptului ca bicameralismul francez este inegalitar. (Victor Duculescu, op. cit. pag. 207)

In dreptul francez, infractiunile se impart in functie de gravitatea lor in crime (a caror savarsire este sanctionata cu pedepse criminale) si delicte (a caror comitere este sanctionata cu pedepse corectionale).

-Calitatea de parlamentar este incompatibila cu activitatile publice; cumulul orizontal al mai multor demnitati: deputat, senator, presedinte al republicii si parlamentar, este interzis; de asemenea, este incompatibila cu calitatea de membru al Consiliului Constitutional al Consiliului Economic si Social, al Consiliului Superior al Magistraturii si al Guvernului, precum si cu functii intr-o intreprindere privata.¹⁾

-Interdictia cumulului se extinde la functionari internationali, la conducatorii intreprinderilor nationalizate si a stabilimentelor publice nationale.

De mentionat ca, pentru opiniile sau voturile exprimate de catre parlamentar in exercitarea functiilor sale, acesta nu raspunde, in nici un fel.

Controlul Parlamentului asupra Guvernului este asemanator celui prevazut de Constitutia Romaniei, cum de altfel si procedura legislativa, a acestuia.

In sistemul constitutional francez mai exista si Consiliul Constitutional, care se alege si functioneaza asemnator cu Curtea Constitutionala a Romaniei, avand atributii grupate pe trei categorii: jurisdictia in materie de contencios electoral; avizare sau consultare privind anumite proceduri constitutionale si controlul constitutionalitatii legilor.