Lumea la cumpana dintre milenii

Ne aflam la cumpana dintre mileniile II si III. Am fost, impreuna, martorii evenimentelor care s-au desfasurat in ultima parte a secolului XX. Dumneavoastra - studenti aflati pe bancile Universitatii - veti fi partasi la transformarile politice si social-economice care se vor produce la inceputul secolului XXI. De aceea, cred ca ar fi util sa vedem prin ce s-a caracterizat secolul care s-a incheiat si cum se prezinta  lumea in care traim la inceputul unui nou secol.

A.      In primul rand, secolul XX  a marcat o dinamica extraordinara a dezvoltarii civilizatiei. A fost secolul in care revolutia industriala a atins punctul culminant, datorita cresterii ponderii creatiei intelectuale in procesul de formare a bogatiei natiunilor. Pe fondul generalizarii accesului la educatie si democratizarii fenomenului cultural, productivitatea muncii a crescut de o maniera nemaiintalnita in trecut.

In acest secol, populatia globului a crescut de patru ori (de la 1,6 miliarde in 1900, la 6 miliarde in 1999), iar economia mondiala a crescut de 17 ori (de la 2,3 trilioane dolari, la 39 trilioane). Comertul mondial care se cifra, in1950, la 380 miliarde de dolari, ajunsese, la sfarsitul mileniului, in 1997 la 5860 miliarde. Din acest motiv se poate spune ca  secolul XX a fost secolul cresterii economice.

Aceasta crestere economica s-a bazat pe progresele inregistrate in domeniul stiintei (deci al cunoasterii) si al creatiei intelectuale tehnice si tehnologice. In ambele domenii, acest secol a depasit tot ce s-a relizat in intreaga istorie anterioara a umanitatii. Potrivit unor autori, din totalul produselor utilizate azi, peste 99% au fost create in ultimul secol si jumatate.

In secolul XX au fost introduse in circuitul economic toate cele 92 elemente din Tabelul lui Mendeleev, existente in natura, fata de numai 20, in 1900.

B.      De aceea, dupa parerea multor specialisti, o alta trasatura fundamentala a secolului XX a fost accelerarea descoperirilor in domeniul stiintei si tehnologiei.

Computerul a desfiintat deosebirile dintre stiintele "pure" sau "fundamentale" si cele "aplicate", impingand la limite nebanuite stiinta si tehnologia informatiei. Valurile inovatiilor se manifesta in miniaturizare (microelectronica, micromasini), biotehnologie (alimentatie, medicina, utilizarea microorganismelor ca "lucratori" in diverse procese biochimice) si, desigur, in  tehnologia informatiei.

In aceasta situatie, conditia umana se gaseste bulversata printr-o metamorfoza care sterge rapid reperele noastre clasice.

Progresul stiintific si tehnic este, din punct de vedere etic, neutru: el poate fi in folosul binelui sau al raului. In acelasi timp, acest progres a amplificat inegalitatile dintre tari si regiuni, pentru ca iluziile din anii '70 in legatura cu transferul tehnologiilor si dezvoltarea au esuat. S-a inteles, in sfarsit, ca buna folosire a cunostintelor de catre societate presupune: libertatea de initiativa; folosirea economiilor pentru investitii productive; calitatea mainii de lucru si pregatirea sa; etica muncii; capacitatea de organizare la nivelul intreprinderilor si statelor; flexibilitatea sociala; stabilitatea guvernelor si capacitatea lor de a asigura ordinea publica si structuri fiscale, bancare si financiare competitive; stabilitatea monetara, si altele.

C.      O alta trasatura a secolului XX o constituie adancirea prapastiei dintre cateva tari bogate si majoritatea tarilor sarace, precum si dintre bogati si saraci in interiorul tarii.

Se stie prea bine, de exemplu, ca un pumn de companii multinationale au o cifra de afaceri egala cu bugetul tuturor tarilor africane la un loc. Potrivit fostului presedinte al Bancii Mondiale, James Wolfenson, azi, 20% din populatia mondiala acapareaza 85% din bogatii. Din cele sase miliarde de locuitori ai planetei, doar un miliard traiesc in tarile dezvoltate unde se concentreaza 5/6 din bogatia lumii. Mai trebuie retinut ca 3 miliarde de persoane traiesc cu mai putin de 2 dolari/zi, iar 2 miliarde traiesc cu mai putin de un dolar/zi, adica sub pragul saraciei absolute.

Cunoscuta revista americana "Forbes" publica, in urma cu cativa ani, unele date semnificative:

cele mai bogate 225 familii din lume detin o avere mai mare decat venitul anual al celei mai sarace jumatati a populatiei globului;

averea celor mai bogate trei familii este mai mare decat venitul anual insumat al celor mai sarace 48 de tari din lume.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

In acelasi timp, statisticile ONU ofera si ele date semnificative:

840 milioane oameni subnutriti;

1,6 miliarde oameni analfabeti;

1,8 miliarde oameni fara acces la apa potabila;

2 miliarde oameni fara acces la energie electrica.

La aceasta se mai adauga un element nelinistitor: populatia planetei urmeaza sa creasca, in urmatorii 25 de ani, de la 6 la 8 miliarde de oameni. Cele doua miliarde de oameni se vor concentra in tarile in curs de dezvoltare, cei mai multi dintre acestia fiind lipsiti de perspectiva unui trai decent.

D.     Secolul XX a fost cel mai violent secol din istoria umanitatii. Numai cele doua razboaie mondiale au provocat mai multe victime si mai multe distrugeri materiale decat toate razboaiele care au avut loc in istoria umanitatii.

In aceasta perioada, informatica a avut un impact nemijlocit asupra tehnicii  militare si a purtarii razboaielor. Daca in razboaiele de pana acum, toate partile implicate in conflicte aveau pierderi materiale si umane considerabile, in razboaiele din Irak, Afganistan si Iugoslavia, partile invingatoare au avut pierderi cu totul nesemnificative. Asta inseamna ca este posibil, in viitor, ca o tara sau mai multe tari sa produca unui popor distrugeri imense fara a primi un raspuns imediat pe masura. Si aceasta poate avea consecinte uluitoare asupra liderilor politici din tarile bogate si puternice in ceea ce priveste nevoia de justificare a razboaielor in fata opiniei publice, asa cum s-a intamplat cu ultimul razboi din Irak.

E.      Secolul XX a fost, totodata, un secol cu o viata politica intensa, cu schimbari spectaculoase in organizarea vietii natiunilor si in evolutia vietii internationale:

s-au prabusit imperii : rus, otoman, german si austro-ungar, dupa primul razboi mondial; imperiile coloniale britanic, francez si belgian dupa al doilea razboi mondial; imperiul sovietic, in ultimul deceniu al secolulu XX;

s-a inregistrat dominatia unor regimuri totalitare (fascist in Europa - Germania, Italia, Spania, Portugalia; militarist in Japonia, stalinist in Uniunea Sovietica);

ultimii ani ai secolului XX au vazut disparitia "razboiului rece", odata cu prabusirea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est.

Sa vedem, pe scurt, cum a aparut "razboiul rece"?

Dupa incheierea, in 1945, a celui de-al doilea razboi mondial, a inceput sa se dezvolte un conflict intre Est si Vest, mai precis intre marile puteri invingatoare: URSS si SUA. Folosirea de catre SUA, in 1945, a bombei atomice - la Hiroshima si Nagasaki - impotriva Japoniei a antagonizat Uniunea Sovietica pentru ca a modificat echilibrul de forte pe plan mondial. La randul sau, URSS a refuzat alegeri libere in Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia, Romania, Bulgaria si Ungaria, ceea ce a condus la instaurarea unor regimuri comuniste dominate de sovietici. In aceste conditii, SUA adopta cunoscuta doctrina a "indiguirii" sau "incercuirii" comunismului (containement policy).

Aceasta doctrina a fost expusa de ambasadorul SUA la Moscova, George Kennan, intr-o telegrama trimisa, in 1946, autoritatilor americane, ramasa in istorie sub denumirea de "Telegrama cea lunga"din cauza lungimii sale neobisnuite (cateva pagini). In baza acesteia, presdintele american, Harry Truman, a cerut, la 12 martie 1947, Congresului SUA noi credite pentru a sprijini economic si financiar Grecia si Turcia, amenintate cu sovietizarea. De aceea, din punct de vedere istoric, anul 1947 marcheaza inceputul acestui "razboi rece".

In plan militar, nu s-au inregistrat conflicte intre cele doua blocuri din cauza "echilibrului terorii", asadar nu am avut de-a face cu un "razboi cald". Aceasta perioada a tinut izolate doua lumi: occidentala si sovietica. Perioada de destindere care a inceput in anii '70, a contribuit la aceasta. Conferinta  pentru Securitate si Cooperare in Europa si Actul final de la Helsinki au avut un rol important in dislocarea sistemului socialist si incetarea "razboiului rece", odata cu prabusirea regimurilor comunist-totalitare in Europa Centrala si de Est. Anul 1990, cand a avut loc Summit-ul de la Paris al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa si care a adoptat documentul "Carta de la Paris pentru o noua Europa"se considera a fi sfarsitul "razboiului rece".

Integrarea regionala europeana tinde sa transforme cel mai violent continent intr-unul pasnic si prosper  prin crearea unei Europe unite, fara linii de demarcatie politica sau economica.

F.       Sfarsitul de secol XX a fost martor al afirmarii, pe plan national si international, a societatii civile - concept formulat inca de Hegel in lucrarea "Principes de la philosophie du droit" (1821) care separa "viata civila" de "viata politica" ca urmare a revolutiei industriale si prabusirii Vechiului Regim.

De aceea, afirmarea actuala a societatii civile, inclusiv prin crearea unei multitudini de ONG-uri nelucrative, este o consecinta a revolutiei in tehnologiile informatiei si prabusirii sistemului sovietic.

Potrivit acestui concept, statul nu mai detine monopolul interesului general. Acesta se poate manifesta si prin intermediul organizatiilor private, neguvernamentale a caror infiintare si functionare sa fie sprijinita de stat. Este cunoscut, in acest sens, rolul pe care-l joaca in SUA diferite asociatii si fundatii. Acestea sunt extrem de active in conditiile globalizarii. De aceea, nu sunt intamplatoare atacurile la adresa statului national, considerat de catre ONG-uri ca o piedica in calea afirmarii societatii civile.

Thiery de Montbrial, membru al Institutului Frantei si director al Institutului Francez pentru Relatii Internationale din Paris, aprecia ca, asa cum "imprimeria a fost cauza fundamentala a disparitiei sistemului medieval si aparitiei progresive a Statului National, in secolul XV", tot asa revolutia din stiinta si tehnologia informatiei va reprezenta un pericol pentru Statul-natiune. Aceasta evolutie a condus la aparitia unui nou concept: "guvernare" in loc de "guvern", in care societatea civila are locul sau bine stabilit.

Dar care va fi rolul Statului ?

Trei concluzii se impun:

Statul modern nu este pe cale de disparitie. El trebuie sa se concentreze, indeosebi, asupra problemelor de securitate si a interesului national in economie, cultura si in domeniul social;

Statele trebuie sa coopereze intre ele, adica sa abordeze problemele cele mai variate in functie de securitatea colectiva si de solutionarea problemelor globale;

Statul trebuie sa asocieze marii actori si societatea civila pe care sa-i considere parteneri si nu lobbysti. Statele nu vor dispare, ramanand dimpotriva in inima sistemului si aceasta in ciuda atacurilor la care a fost si este supus.