Institutiile politice

INSTITUTIILE POLITICE

Verbul latin "institutio" = a intemeia, a ridica, a aseza cu temei; "institutum" = obicei, principiu de organizare, randuiala, asezamant.

Toate aceste sensuri presupun interventia indivizilor investiti cu autoritate pe care o exercita asupra altora, in vederea realizarii anumitor interese (personale sau de grup).

Notiunea de institutie desemneaza institutiile care au un statut, reguli de functionare si actiune pentru realizarea anumitor nevoi colective (sociale). Modelul tipic de organizare care intruneste aceste conditii este statul.

La origine orice institutie sociala exprima un tip de organizare a unui domeniu al vietii sociale, avand functii de reglare si control social in domeniul respectiv.

In literatura de specialitate institutiile sunt ansambluri de mecanisme in care membrii alesi sau desemnati ai grupurilor sunt investiti in indeplinirea functiilor stabilite public, dar cu caracter impersonal, in satisfacerea trebuintelor individuale si de grup, pentru stabilirea comportamentelor tuturor membrilor grupului prin reguli de influentare si de control social.

Aparitia institutiilor politice este legata de aparitia relatiilor politice care presupune stratificarea sociala intre guvernanti desemnati prin proceduri publice solemne si guvernati. In lipsa unor relatii politice de tipul conducatori - condusi nu se poate vorbi de institutii politice.

Autoritatea exercitata de institutiile politice prezinta urmatoarele caracteristici:

1. are putere de constrangere exterioara in numele vointei majoritatii populatiei si in interesul acesteia;

2. este limitata ca intindere, depasirea limitelor sale, stabilite pe baza de cutuma sau prin norme scrise atragand revolta maselor;

3. autoritatea politica este revocabila (poate fi inlocuita cu alta) sau se poate modifica prin vointa natiunii exprimata de parlament sau de catre puterea executiva.

In stiintele politice, studiul institutiilor politice se face din perspectiva interrelatiilor existente intre ele potrivit principiului separarii puterilor in stat, a legitimitatii lor de a asigura stabilitatea politica si sociala, ordinea juridica, realizarea drepturilor libertatilor cetatenesti. De aceea institutiile politice in literatura de specialitate sunt denumite "institutiile guvernarii".

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Statul - principala institutie politica (integratoare a tuturor celorlalte institutii politice), instituie o ordine la nivel global care este general-obligatorie.

Capacitatea de a crea institutii politice inseamna capacitatea de a crea interese publice.

Trasaturi:

v institutia politica este formata dintr-un colectiv de indivizi;

v actioneaza in mod permanent pentru realizarea unui interes public;

v are un caracter stabil;

v modul de constituire si atributiile sunt prevazute intr-un act cu valoare constitutionala;

v dispun de autoritate, pe care o exercita in mod legitim si legal asupra unei colectivitati umane, care nu are o alta alternativa, decat de a se supune vointei institutiei respective.

Numai organele investite cu prerogative de putere la nivel general sunt indreptatite sa fie denumite institutii politice.

Partidele politice nu sunt institutii politice.

Institutiile politice sunt investite prin lege cu autoritate sau putere de comanda generala. Ele au dreptul de a exprima vointa suverana a poporului si de a actiona pentru realizarea si respectarea acesteia.

Partidele politice parlamentare (reprezentante in parlament) participa la exercitarea puterii in mod nemijlocit prin intermediul parlamentului sau guvernului.

Partidele neparlamentare, nereprezentate in guvern nu participa nemijlocit la exercitarea puterii, ci doar la influenta acesteia prin intermediul presei, demonstratiilor, etc.

Institutiile politice sunt organisme infiintate expres prin lege. Atributiile si prerogativele - stabilite de forul legislativ.

Pentru a fi in prezenta unei institutii politice trebuie sa fie indeplinite doua conditii de fond:

a) institutia sa fie investita in mod expres prin constitutie sau prin lege cu prerogativa de a exercita puterea de stat;

b) institutia politica trebuie sa beneficieze de o deplina libertate de actiune in exercitarea misiunii sale.

Institutia politica se formeaza ca rezultat al conlucrarii mai multor factori:

a)  institutionalizarea anumitor relatii sociale din ansamblul general al relatiilor sociale;

b)  specializarea organului prin care se exercita puterea;

c)   conferirea unei haine juridice a intregului mecanism al institutiilor politice.

Cerinte pe care ar trebui sa le intruneasca institutiile politice:

adaptabilitatea la cerintele vietii sociale si la mentalitatile politice ale noilor generatii de guvernanti si guvernati;

asigurarea functionalitatii coerente a actului de guvernare;

adaptabilitate la cerintele managementului crizelor;

permanenta preocupare pentru mentinerea si sporirea legitimitatii populare;

capacitatea de inovare a noi valori politice si tipuri de comportament politic si de difuzare a acestora in constiinta publica;

capacitatea de a reprezenta interesele si asteptarile sociale ale electoratului;

autoreglarea functiilor prin mijloace proprii, din cadrul subsistemului, fara a se apela la schimburi institutionale (constitutionale);

mentinerea echilibrului constitutional intre institutii in conditiile "personalizarii puterii" din cadrul unor structuri de guvernare;

abilitatea de a conduce cu factori extrainstitutionali (societatea civila) pentru a permite interferenta sau ingerinta agresiva a acestora, de a le garanta functionarea libera si rolul lor de corpuri intermediare intre guvernant si guvernanti;

disponibilitatea de promovare a unor mecanisme constitutionale si reglementare, care sa permita raporturi institutionale de natura democratica intre majoritate si opozitie;

recurgerea cat mai putin posibil la violenta in activitatea de guvernare si abilitatea de realizare si mentinere a armoniei sociale;

identificarea si concentrarea resurselor umane, materiale si financiare ale societatii pentru realizarea progresului economic in general;

realizarea unui statut al individului care sa-i confere rolul principal in societate;

recrutarea clasei politice, din toate straturile sociale, printr-un sistem electoral democratic, si asigurarea unui inalt grad de reprezentativitate a acesteia;

asigurarea unui inalt grad de moralitate in interiorul lor pentru a preveni sau inlatura prin proceduri proprii, regulamentare, coruptia, si a impiedica convertirea intereselor personale sau inguste de grup in interese publice.