Functiile parlamentului

FUNCTIILE PARLAMENTULUI

Consideratii generale privind functiile parlamentului

Orice parlament are in principal functia de legiferare (adoptarea legilor) si functia de control parlamentar exercitat asupra puterii executive. Potrivit art.61 alin.1 din Constitutie Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, calitate in care forul legislativ detine prerogativa de a legifera si de a exercita un control politic asupra autoritatilor executive.

In doctrina moderna se considera ca Parlamentul are o functie deliberativa, constand in adoptarea unei pozitii sau a unei decizii asupra problemei ce a facut obiectul deliberarii parlamentare.

Functiile legislativa si de control reprezinta componente ale functiei deliberative. Functia deliberativa acopera orice activitate a Parlamentului.

1. Functia legislativa

Prin functie legislativa se intelege imputernicirea acordata Parlamentului de a adopta legi. Functia legislativa se rezuma exclusiv la votarea legilor.

A. Domeniul legii

Practic, Parlamentul poate legifera in orice domeniu al vietii sociale;

Constitutia se refera doar la domeniul de reglementare pentru: legile constitutionale, legile organice, legile ordinare (art.73);

Parlamentul colaboreaza in exercitarea functiei sale legislative cu:

- Guvernul;

- cetatenii cu drept de vot (art.74 alin.1 din  Constitutie);

- Presedintele Romaniei (art.150 alin.1 din Constitutie).

Guvernul este competent sa adopte hotarari in executarea legilor (art.108 alin.1 din Constitutie), deci se rezerva un domeniu de reglementare juridica a anumitor relatii sociale in beneficiul Guvernului;

Parlamentul poate, in principiu, sa adopte si norme juridice de aplicare, de executare, dar in practica acest domeniu este rezervat Guvernului;

Constitutia invoca anumite relatii sociale rezervate exclusiv legii (art.71, art.105 alin.2, art.109 alin.3, art.117 alin.3).

B. Etapele procedurii legislative:

initiativa legislativa;

examinarea proiectului de lege in comisii permanente;

dezbaterea proiectului de lege in plen;

votarea proiectului de lege;

medierea;

promulgarea.

Parcurgerea acestor etape, cu exceptia medierii, este obigatorie. Initiativa legislativa (art.74 din Constitutie) apartine:

Guvernului;

deputatilor si senatorilor;

unui numar de cel putin 250.000 de cetateni cu drept de vot (art.74 alin.1 din Constitutie).

In forma sa revizuita in 2003, Constitutia prevede in art.75 o competenta functionala distincta pentru fiecare Camera legislativa, in functie de domeniul de reglementare al proiectului de lege sau al propunerii legislative. Astfel, fiecare Camera este considerata ca prima Camera sesizata pentru anumite initiative legislative, cealalta fiind for legislativ de decizie finala.

Constitutia prevede, in acest sens, ca se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor ca prima Camera sesizata proiectele de lege si propunerile legislative mentionate expres in art.75 alin.1. Pentru toate celelalte initiative legislative, Senatul este prima Camera sesizata.

Prima Camera sesizata - Camera Deputatilor sau, dupa caz, Senatul - trebuie sa se pronunte asupra initiativei legislative in termen de 45 de zile sau de 60 de zile, pentru coduri si legi de complexitate deosebita. Daca se depaseste acest termen, proiectele de lege sau propunerile legislative se considera ca au fost adoptate. Termenul de 45 sau, respectiv, de 60 de zile se calculeaza pe zile lucratoare, intrerupandu-se pe perioada vacantei parlamentare.

Examinarea proiectului in comisia permanenta sesizata in fond se finalizeaza prin adoptarea de catre comisie a unui raport, in care se propune, dupa caz, admiterea, respingerea sau acceptarea proiectului cu modificari.

Dezbaterea in plenul Camerei se face in doua faze:

dezbaterea generala (sunt anuntate principiile de baza ale reglementarii si se exprima pozitia politica a fiecarui grup parlamentar fata de proiect);

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

dezbaterea pe articole, cu modificarile propuse in raportul comisiei permanente sesizate in fond.

Votarea proiectului potrivit Regulamentelor parlamentare:

votul este personal;

votul poate fi deschis sau secret.

Votul deschis se exprima prin ridicarea mainii prin apel nominal sau prin mijloace electronice. Votul secret se exprima prin buletine de vot, prin bile, prin mijloace electronice.

Daca Camerele legislative adopta acelasi proiect de lege in redactari diferite, se declanseaza procedura de mediere pentru eliminarea divergentelor de redactare. Procedura de mediere se initiaza de comun acord cu presedintii celor doua Camere si se deruleaza prin intermediul unei comisii parlamentare mixte.

Aceasta procedura se aplica doar in privinta proiectelor de lege inaintate Parlamentului spre adoptare inainte de revizuirea Constitutiei in 2003.

Promulgarea este actul prin care Presedintele Romaniei autentifica si investeste legea adoptata de Parlament cu formula executorie si dispune publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.

Termenul de promulgare este de 20 de zile de la primirea legii. Presedintele Romaniei are dreptul sa ceara Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii sau sa sesizeze Curtea Constitutionala.

In cadrul reexaminarii, legea se supune unei noi votari, cu respectarea art.76. Daca legea este adoptata din nou, termenul de promulgare este de 10 zile de la reprimirea legii.

Odata promulgata, legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la publicare sau la data prevazuta in textul ei.

2. Functia de informare

Prin intermediul functiei de informare, Camera Deputatilor si Senatul, comisiile parlamentare, precum si parlamentarii solicita si primesc datele, informatiile si documentele necesare luarii deciziilor, in concordanta cu prerogativele lor constitu-tionale si regulamentare.

Sediul materiei: art.111 alin.1 din Constitutie; art.170-172 din Regulamentul Camerei Deputatilor; art.161-163 din Regulamentul Senatului.

Art.111 alin.1 din Constitutie circumscrie functia de informare la controlul parlamentar. Regulamentele Camerelor stabilesc o sfera mai larga a functiei de informare: dreptul deputatilor si senatorilor de a obtine "informatiile necesare desfasurarii activitatii lor din partea organelor administratiei publice".

Aceasta functie consta in culegerea, selectarea si prelucrarea de informatii, date, documente necesare infaptuirii de catre Camere si parlamentari a prerogativelor lor constitutionale si regulamentare.

Forma de realizare: petitii adresate de cetateni sau de organizatii sociale; solicitarea de informatii de catre Camere si comisii parlamentare, intrebari si interpelari adresate membrilor Guvernului; activitatea desfasurata in comisii de ancheta; invitarea la sedintele comisiilor a unor specialisti; prezentarea de catre unele autoritati publice a unor rapoarte privind propria activitate (Avocatul Poporului, Curtea de Conturi).

Titularii dreptului de a solicita informatii:

Camerele si comisiile, in ceea ce priveste informatii necesare controlului parlamentar; cererea se adreseaza guvernului si celorlalte organe ale administratiei publice;

deputatii si senatorii, prin cererea adresata presedintelui Camerei respective sau presedintelui comisiei din care fac parte; cererea se adreseaza organelor administratiei publice.

Deputatii si senatorii nu au dreptul sa ceara personal date si informatii.

In cazul in care o propunere legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii Guvernului este obligatorie (art.110 alin.1 din Constitutie).

3. Functia de control parlamentar

A. Consideratii generale:

Fundament teoretic: principiul separatiei puterilor;

Suport constitutional: art.61 alin.1 din Constitutie;

Controlul este specializat la anumite domenii sau restrans la anumite obiective;

Instantele judecatoresti nu pot fi supuse controlului datorita statutului special al magistratilor (inamovibilitate si independenta);

Sanctiunile sunt politice. Constitutia prevede expres sanctiunile ce pot fi aplicate.

B. Formele controlului parlamentar:

a) aprobarea de catre Parlament sau incuviintarea unor acte ale Executivului;

b) acordarea si retragerea increderii Guvernului;

c) intrebarile si interpelarile adresate membrilor Guver-nului, motiunile simple;

d) anchetele parlamentare;

e) angajarea raspunderii Guvernului din proprie initiativa;

f) suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei;

g) punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei;

h) urmarirea penala a membrilor Guvernului.

1. Aprobarea de catre Parlament

a unor acte ale Executivului

Aprobarea poate fi prealabila sau ulterioara. In toate cazurile aprobarea este o conditie a legalitatii actului in sine.

Cazuri:

a) art.92 alin.2 din Constitutie (aprobarea prealabila);

b) mobilizarea generala sau partiala a fortelor armate in cazuri exceptionale - art.92 alin.2 din Constitutie (aprobarea ulterioara);

c) aprobarea masurilor luate de seful statului pentru respingerea unei agresiuni, art.92 alin.3 din Constitutie (aprobarea ulterioara);

d) incuviintarea instituirii starii de asediu sau starii de urgenta (art.93 alin.1 din Constitutie);

e) abilitarea Guvernului de a emite ordonante;

f) consultarea pealabila a Parlamentului de catre Presedintele Romaniei in cazul in care acesta intentioneaza sa consulte poporul prin referendum (art.90 din Constitutie);

g) consultarea prealabila a presedintilor Camerelor legislative si a liderilor grupurilor parlamentare in privinta dizolvarii Parlamentului.

In cazurile de la lit.a)-f) Parlamentul delibereaza si decide prin vot. In cazurile de la lit.f) si g) punctul de vedere al Parlamentului, respectiv al presedintilor Camerelor si al liderilor grupurilor parlamentare, este pur consultativ.

2. Acordarea si retragerea increderii Guvernului

Programul de guvernare si lista membrilor Guvernului se prezinta de candidatul la functia de prim-ministru, desemnat de Presedintele Romaniei.

Programul de guvernare si lista membrilor Guvernului sunt puse in dezbaterea Camerelor in sedinta comuna, dar nu pot fi modificate.

Acceptarea programului si a listei se face cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Regragerea increderii se face prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Daca motiunea de cenzura este adoptata, Guvernul este demis.

3. Intrebari si interpelari (art.112 alin.1 din Constitutie, art.155-169 din Regulamentul Camerei Deputatilor si art.153-160 din Regulamentul Senatului)

Intrebarile la Camera Deputatilor pot fi: orale si scrise. Intrebarile sunt adresate de orice deputat sau senator. Interpelarile se adreseaza de deputati sau senatori; in Camera Deputatilor interpelarile pot fi facute si de grupurile parlamentare.

Camerele pot adopta o motiune cu privire la problema ce a facut obiectul interpelarii. Motiunea are exclusiv un caracter politic.

4. Anchetele parlamentare (art.63 alin.4 din Constitutie si regulamenele Camerelor)

Comisiile de ancheta pot fi infiintate de fiecare Camera, la cererea unei 1/3 din numarul membrilor acestora. Cererea trebuie aprobata cu votul majoritatii membrilor prezenti. Se pot infiinta comisii de ancheta comune.

5. Angajarea raspunderii guvernului din proprie initiativa (art.114 din Constitutie)

Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si Senatului reunite in sedinta comuna asupra:

a) unui program;

b) unei declaratii de politica generala;

c) unui proiect de lege.

In timpul dezbaterilor poate fi initiata o motiune de cenzura. Daca motiunea de cenzura este votata de majoritatea deputatilor si senatorilor, Guvernul este demis.

Daca nu se initiaza motiunea de cenzura, sau daca aceasta nu se adopta, programul, declaratia de politica generala sau proiectul de lege se considera aprobate de Parlament.

6. Suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei (art.95 din Constitutie)

Este o forma de raspundere politica a sefului statului. Suspendarea poate fi initiata de 1/3 din numarul deputatilor si senatorilor. Motivul suspendarii: savarsirea unor fapte grave, prin care incalca grav prevederile Constitutiei. Se adopta in sedinta comuna a Camerelor, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Suspendarea este urmata obligatoriu de organizarea unui referendum pentru demiterea Presedintelui Romaniei.

7. Punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei (art.96 din Constitutie)

Initiator: majoritatea deputatilor si senatorilor.

Motiv: inalta tradare. Constitutia nu precizeaza continutul faptelor de inalta tradare.

Decizia se adopta cu votul a 2/3 din numarul deputatilor si senatorilor.

Competenta de judecata: Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Presedintele este demis de drept in caz de condamnare.

8. Solicitarea urmaririi penale a membrilor Guvernului (art.109 alin.2 si 3 din Constitutie)

Initiator: Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei.

Cazurile de raspundere si pedepsele sunt stabilite in Legea pentru responsabilitatea ministeriala.

Este o conditie constitutionala ca faptele imputabile sa fie savarsite in exercitiul functiei ministeriale.

Competenta de judecata revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Ministrii pot raspunde penal, potrivit dreptului comun, daca comit infractiuni fara legatura cu functia de membru al Guvernului.

4. Functia de desemnare prin investire, alegere sau numire a unor autoritati publice

Atributiile Parlamentului subsumate acestei functii sunt prevazute expres in Constitutie sau in legi speciale. Deoarece Parlamentul Romaniei are o structura bicamerala, aceasta functie va fi infaptuita de cele doua Camere reunite in sedinta comuna.

Potrivit Constitutiei, Parlamentul:

a) acorda votul de incredere Guvernului;

b) numeste membrii Curtii de Conturi;

c) numeste directorul Serviciului Roman de Informatii;

d) in diferite legi speciale sunt prevazute si alte prerogative ale Parlamentului privind numirea in functii publice;

e) numeste presedintele Consiliului Legislativ si presedintii de sectii ai acestei autoritati publice;

f) numeste pe Avocatul Poporului.