Drepturile si libertatile publice

DREPTURILE SI LIBERTATILE PUBLICE

FUNDAMENTELE POLITICE SI JURIDICE

ALE DREPTURILOR SI

LIBERTATILOR PUBLICE

In conceptia revolutionara franceza din 1789, o declaratie a drepturilor:

o bariera impotriva tiraniei guvernantilor;

o limitare a puterii statului;

un mijloc de lupta a popoarelor fata de puterea tiranica.

In epoca contemporana - exercitarea reala si efectiva a drepturilor este o conditie a afirmarii personalitatii si demnitatii individului ca fiinta sociala.

Un drept proclamat intr-o constitutie ramane o simpla declaratie de principii, daca statul nu incredinteaza individului mijloacele necesare realizarii acestuia.

Drepturile sunt inerente fiintei umane, statul fiind dator sa le recunoasca, sa le garanteze si sa apere individul de orice violare a drepturilor sale.

Ca "Zoon Politicon" individul nu-si mai apartine lui insusi, ci in acelasi timp apartine si Cetatii. Viata si activitatea lui presupun legarea sa directa si permanenta cu statul. Legea este ambivalenta: - individul este obligat sa se supuna comandamentelor stabilite de stat, primind in schimb anumite drepturi si libertati de care se bucura intr-un regim de libertate si echitate.

un drept de recurs impotriva actelor samavolnice ale autoritatilor publice care i-ar incalca drepturile garantate de cetate.

Fiecare individ reprezinta o particica dintr-un intreg nedefinit care este populatia, care reprezinta un element constitutiv al statului.

Intre popor si stat se nasc raporturi politice - dreptul indivizilor care au la baza puterea suverana a poporului, categorie sociala si politica, care este compus din indivizi, intre care exista anumite legaturi.

NOTIUNEA DE DREPTURI SI LIBERTATI POLITICE

Notiunea de drepturi fundamentale - o categorie a stiintei juridice care desemneaza continutul acestora si le fixeaza in raport cu celelalte drepturi legale si contractuale de care beneficiaza un individ ca persoana fizica.

Drepturi subiective, in temeiul carora titularii lor pot sa desfasoare o anumita conduita si sa ceara altora desfasurarea unei conduite corelative drepturilor sale, sub sanctiunea preva-zuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal si legitim.

Drepturilor fundamentale le corespund obligatia corelativa a statului si a autoritatilor publice, a tuturor celorlalte subiecte de drept de a le respecta si de a nu le incalca.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Caracterul fundamental al drepturilor:

importanta lor sociala;

caracterul politic al raportului de cetatenie;

sunt cuprinse in legea fundamentala a statului.

In documente si instrumente internationale, in texte constitutionale sau ale unor legi organice sau ordinare, in alte acte normative, in doctrina de specialitate se folosesc denumirile "drepturile omului", "drepturile fundamentale ale omului", etc.

Drepturi si libertati cetatenesti - drepturi si libertati inscrise in constitutia unui stat.

CLASIFICAREA DREPTURILOR si LIBERTATILOR PUBLICE

a.  Drepturi si libertati civile si politice

b.  Drepturi social - economice si culturale

Documente internationale de o importanta fundamentala: Declaratia drepturilor omului adoptata de ONU la 10 dec. 1948, cele doua Pacte privind drepturile civile si politice si, respectiv, drepturile economice, sociale si culturale reflecta aceasta clasificare.

Garantarea unor drepturi si ignorarea sau incalcarea altora, sunt conduite de guvernare ireconciliabile.

NOTIUNEA DE INDATORIRI FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR

In cazul drepturilor cetatenesti, titularul lor este indreptatit sa ceara statului sa-i garanteze si sa-i respecte anumite drepturi. Dreptul cetateanului de a-i pretinde statului o anumita conduita ii corespunde obligatia statului de a se conforma. Statul detine dreptul sa-i ceara cetateanului sa respecte anumite indatoriri.

La baza stabilirii indatoririlor fundamentale sta raportul politic de cetatenie.

Beneficiarii directi ai respectarii anumitor indatoriri fundamentale sunt cetatenii insisi, fara mijlocirea statului. Se refera la indatorirea cetatenilor de a-si exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna vointa, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.

Din acest enunt rezulta doua concluzii:

Este vorba de acele indatoriri care au caracter fundamental, esential sau vital pentru existenta statului si asigurarea ordinii social-politice si legale.

Indatoririle fundamentale trebuie inscrise in constitutie. Orice alte obligatii legale ce revin cetateanului nu intrunesc caracterul constitutional daca nu sunt incluse in constitutie.

FORME ALE GARANTARII DREPTURILOR SI LIBERTATILOR PUBLICE

Inscrierea drepturilor si libertatilor cetatenesti in legea fundamentala. Ele capata, astfel, forta juridica a unei dispozitii constitutionale.

Dreptul recunoscut persoanei, ale carei drepturi au fost incalcate de o autoritate publica, printr-un act administrativ, de a cere instantei judecatoresti recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

Prin controlul constitutionalitatii legilor: dispozitia legala referitoare la un drept fundamental, apreciata ca fiind neconstitutionala de autoritatea publica competenta, nu se aplica.

Controlul parlamentar exercitat de parlament prin comisiile sale de specialitate in domeniul drepturilor omului. Aceste comisii pot dezbate proiecte de lege sau propuneri legislative referitoare la exercitarea drepturilor omului, contribuind la perfectionarea cadrului juridic de exercitare a acestora.

INSTITUTIA OMBUDSMANULUI

Institutie receptata din practica parlamentara suedeza, care are ca rol solutionarea plangerilor ce i se adreseaza de catre cetateni care pretind ca drepturile lor au fost incalcate de functionari sau autoritati ale administratiei publice.

Initial s-a format in Suedia in 1809. Anterior, exista practica ca Parlamentul (Riksdag) sa numeasca un imputernicit al sau investit cu prerogativa de a cerceta si solutiona plangerile persoanei vatamate in drepturile sale prin abuzuri ale administratiei regale.

Consacrata in peste 50 de state: Marea Britanie, Franta, Spania, Ungaria, Portugalia, Olanda, Romania, Polonia, Austria, RFG etc.

Ombudsmanul - isi desfasoara activitatea la nivel national, dar nu este o regula.

puterea sa consta in dreptul de a face recomandari autoritatilor publice vinovate de incalcarea unor drepturi personale.

controlul activitatii organismelor administratiei publice carora le revin atributii in domeniul drepturilor omului; dreptul de a inspecta institutii de detinere.

are dreptul a actiona in justitie, in conditii prevazute de lege.

In functie de numarul ombudsmanilor care compun institutia, competenta lor este:

- generala

- specializata

este independent de toate celelalte autoritati publice, inclusiv de parlament.

prezinta un raport Parlamentului privind cazurile pe care le-a investigat si solutiile date.

are nevoie de consensul celorlalte autoritati publice.

Cererile care se adreseaza Ombudsmanului trebuie facute in scris si semnate. Anonimele nu se iau in considerare, dar aceasta nu impiedica ca o plangere anonima sa fie motivul sesizarii din oficiu al Ombudsmanului si punctul de declansare al expertizei de rutina.

Activitatea Ombudsmanului este publica, ceea ce nu impiedica ca persoanele lezate sa solicite acestuia caracterul confidential al plangerii.

Ombudsmanul poate decide din propria initiativa caracterul secret al activitatii sale pentru motive temeinice.

Actele emise de Ombudsman sunt acte de autoritate.