Functia de informare si de control parlamentar

Functia de informare

Parlamentul, fiind un organ de decizie politica, economica si sociala prin intermediul legii, trebuie sa dispuna de informatiile necesare. Deciziile Parlamentului trebuie sa aiba un caracter stiintific, bazat pe cunoasterea exacta a realitatii, pentru a-si asigura eficienta necesara. Numai astfel vointa politica este eficienta. Trebuie retinut ca solicitarea sau primirea informatiilor reprezinta o prerogativa constitutionala a Parlamentului.

Informarea Parlamentului se realizeaza: prin petitiile adresate de cetateni, prin solicitarea de informatii de catre Camere, prin intrebarile sau interpelarile adresate de senatori si deputati membrilor Guvernului, prin raportul comisiilor, prin declaratiile de politica generala ale Guvernului, prin invitarea unor specialisti la sedintele in plen sau ale comisiilor. O alta cale de transmitere a informatiilor este prezentarea de cate unele autoritati publice specializate a unor rapoarte proprii cum sunt: Curtea de Conturi,Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, S.R.I.

In legatura cu dreptul de informare al Parlamentului reglementat de art. 110 al. 1 din Constitutie se impune precizarea ca titularii solicitarii pot fi Camera Deputatilor, Senatul sau Comisiile parlamentare prin intermediul presedintilor acestora. Parlamentarii nu pot solicita individual asemenea informari. Intr-un singur caz solicitarea informarii este obligatorie respectiv in baza art. 110 pct. 1 din Constitutie atunci cand o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat. Este de observat ca sunt legi care au fost adoptate, cu imperfectiuni, lacune, posibilitati de ocolire din anumite cauze cum ar fi:

-deficiente in informarea Parlamentului;

-proiectele de legi nu sunt precedate de o dezbatere publica, in presa;

-manifestarea unor interese de grup in haina politica;

-nivelul de pregatire si experienta al parlamentarilor, inclusiv al celor care elaboreaza proiectul;

-nivelul de conseiere al parlamentarilor;

-gradul de cunoastere a realitatilor de catre parlamentari, in relatii cu alegatorii si in general cu mediul social;

-graba, imitarea nerationala, neconsultarea specialistilor atat in teorie cat si in practica etc.

Sociologul Dimitrie Gusti atragea atentia in cursul sau de sociologie generala din 1970-1971, ca neglijarea observatiei si reflectarii experientei sociale in activitatea legislativa are ca efect scaderea autoritatii Parlamentului si chiar a ideii de stat, intrucat are ca rezultat votarea unor legi incoerente, care nu corespund realitatii ci prejudecatilor.

De aici-spunea Gusti - atmosfera de apatie a indivizilor in jurul Parlamentului si in general a operei de legiferare.

Functia de control parlamentar

Functia de control parlamentar este la fel de importanta ca si functia legislativa, avand suportul in principiul separarii puterilor, al egalitatii, cooperarii si controlului reciproc acestora .

Controlul parlamentar nu este un control ierarhic ci un control special, ce rezida din principiul mai sus aratat si se exercita in conditii de egalitate, reciprocitate si cooperare. Echilibrarea raporturilor de putere intre Legislativ si Executiv se face, din partea Legislativului in principal prin controlul parlamentar exercitat asupra Guvernului, precum si asupra Presedintelui Romaniei in forme si modalitati prevazute in Constitutie si in regulamentul corpurilor legiuitoare.

Este adevarat ca potrivit art. 58 pct. 1 din Constitutie Parlamentul este 'organul reprezentativ suprem al poporului roman' dar asta nu inseamna ca este ierarhic superior celorlalte puteri, cu care de altfel este egal. Intr-adevar cuvantul 'suprem' il situeaza ca cel mai reprezentativ dintre organele alese, pentru popor. Tocmai si din aceste motive are atributul de a legifera vointa poporului.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Practic controlul parlamentar este strict reglementat de lege, fiind specializat si restrans numai la anumite autoritati publice sau organizatii sociale. De exemplu, instantele judecatoresti, biserica, nu sunt controlate de Parlament, in sensul conceptului de control, dar activitatea acestora se desfasoara numai in limitele legilor adoptate de Parlament. In schimb S.R.I.-ul este controlat de Parlament printr-o comisie speciala.

Caracterul special al controlului parlamentar consta in aceia ca:

-izvoraste din principiul separatiei puterilor, al egalitatii, cooperarii si controlului reciproc al acestora;

-exclude toate trasaturile unui control ierarhic;

-se exercita in forme specifice: rapoarte, informari anuale sau, ori de cate ori se cere, comisii speciale (S.R.I., S.I.E. etc.), aplica sanctiuni constitutionale (motiunea de cenzura, suspendarea Presedintelui Romaniei, votul de incredere, punerea sub acuzarea Presedintelui etc.);

-este un control strict limitat de Constitutie.

Intrucat, prin definitie orice forma de control presupune posibilitatea recurgerii la sanctiuni, in cazul in care in urma controlului parlamentar sunt depistate disfunctionalitati in sistemul de echilibru al puterilor sau diminuarea increderii Parlamentului in Guvern ori savarsirea de catre Presedintele Romaniei a unor fapte de inalta tradare sau a unor fapte grave care incalca prevederile Constitutiei, autoritatile executive in cauza vor fi sanctionate politic sau penal. Asa, de pilda, in cazul angajarii de catre Guvern a raspunderii sale in fata Camerei Deputatilor si Senatului in sedinta comuna asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege, adoptarea unei motiuni de cenzura in legatura cu acestea, atrage, potrivit art. 113 al. (2) din Constitutie demisia Guvernului. In schimb, de pilda, daca Presedintele Romaniei instituie starea de asediu sau starea de urgenta si nu solicita Parlamentului asa cum prevede art. 93 al. (1) din constitutie, incuvintarea masurii adoptate in cel mult 5 zile de la luarea acesteia, omisiunea sefului statului echivaleaza cu savarsirea de catre acesta a unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, motiv pentru care poate fi suspendat din functie de cele doua Camere in sedinta comuna in conditiile stabilite de art. 95 al. (1) si (2) din Legea fundamentala. Esential este ca atat formele de control cat si sanctiunile ce urmeaza a fi aplicate Executivului sa fie expres si exclusiv prevazute de Constitutie.

In ceea ce priveste instrumentele sau procedurile de control parlamentar, acestea vor fi sistematizate astfel:

a)aprobarea prealabila a Parlamentului si consultarea prealabila a acestuia de catre Presedintele Romaniei ori incuviintarea de catre forul legislativ a masurilor exceptionale luate de seful statului, potrivit art. 93 al. (1) din Constitutie. In aceasta categorie de proceduri se include, de asemenea, si dezbaterea mesajului prezidential prin care se aduc la cunostinta Parlamentului masurile luate de presedintele Romaniei pentru respingerea agresiunii impotriva tarii;

b)acordarea si retragerea increderii acordate Guvernului;

c)intrebarile si interpelarile;

d)anchetele parlamentare;

e)angajarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege;

f)suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei;

g)punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei;

h)solicitarea urmaririi penale a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor de fiecare camera pentru parlamentarii care fac parte din camera respectiva.

III.F.     Functia de desemnare prin investire, alegere sau numire a unor autoritati publice

Potrivit Constitutiei Parlamentul:

a)acorda votul de incredere Guvernului;

b)alege Consiliul Superior al Magistraturii;

c)numeste membrii Curtii de Conturi;

d)numeste directorul Serviciului Roman de Informatii;

e)Camerele numesc cate 3 din cei 9 membrii ai Curtii Constitutionale.

In diferite legi speciale sunt prevazute alte prerogative de numire ale Parlamentului, cum ar fi, de pilda, art. 7 al. 2 din Legea nr. 73/1993, in baza careia numeste presedintele Consiliului Legislativ si presedintii de sectii ai acestei autoritati publice.

In literatura juridica se mai vorbeste si de alte functii ale Parlamentului cum ar fi: determinarea cadrului general al politicii externe, functia de organizare interna precum si functia de control exercitat prin Avocatul Poporului.