Curtea Europeana a drepturilor omului

"Ce este Curtea Europeana a drepturilor omului?" Tara fagaduintei unde nu ajungi decat rar, dupa un maraton de procedura, se vor lamenta pledantii. Singurul organ judiciar autentic, creat de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, vor preciza juristii. Prima jurisdictie internationala de protectie a drepturilor fundamentale, vor aminti istoricii. Ultimul bastion al democratiei pe batranul continent, vor afirma oamenii politici."3

Sistemul european de aparare a drepturilor omului a fost creat de Consiliul Europei, organizatie internationala regionala ce grupeaza in prezent majoritatea statelor Europei. Prevazut, la data infiintarii sale, sa reuneasca un grup de state ale Europei occidentale, Consiliul Europei a devenit, in special incepand cu toamna anului 1990, un organism tot mai larg si tot mai reprezentativ la nivel european.

Potrivit art. 3 din Statutul Consiliului, semnat la Londra la 5 mai 1949, "fiecare membru al Consiliului Europei trebuie sa accepte principiile statului de drept si principiul in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului ". Pentru determinarea cat mai exacta a acestor drepturi si libertati, a fost elaborata " Conventia Europeana de salvgardare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ", semnata la Roma la 4 noiembrie 1950. De-a lungul anilor, aceasta Conventie a fost modificata si completata prin 10 protocoale aditionale, cautandu-se astfel punerea de acord a textului initial cu evolutiile ulterioare intervenite, fie in interiorul unor tari, fie in relatiile interstatale de pe continent.

In scopul de a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru statele ce au semnat Conventia, acest instrument a instituit o Comisie Europeana a drepturilor omului si o Curte Europeana a drepturilor omului. In afara de acestea Comitetul Ministrilor din Consiliul Europei a capatat functii de control asupra aplicarii dispozitiilor ce protejeaza drepturile garantate prin Conventie. Exista si alte organe ale Consiliului Europei, sub egida si in cadrul carora a fost elaborata si adoptata Conventia, care intervin pentru facilitarea si asigurarea aplicarii dispozitiilor acesteia, cum sunt Adunarea Parlamentara, Directia drepturilor omului, etc.

Curtea Europeana a drepturilor omului isi are sediul la Strassbourg si are ca principal scop promovarea si apararea valorilor universale.

Curtea este compusa dintr-un numar de judecatori egal cu numarul statelor membre ale Consiliului Europei, cuprinzand un singur reprezentant din partea fiecarui stat. Judecatorii sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei de pe o lista de trei persoane prezentata de state, mandatul lor fiind pe o perioada de 9 ani cu posibilitatea reinnoirii . Ca si membrii Comisiei, judecatorii trebuie sa aiba calificarea ceruta puntru exercitarea inaltelor functiuni judiciare sau sa fie juristi cu o competenta recunoscuta.

Presedintele si vicepresedintele Curtii sunt alesi pe o perioada de 3 ani iar grefierul si grefierul adjunct pentru 7 ani, ei fiind ajutati de numerosi colaboratori. Cheltuielile Curtii sunt suportate de Consiliul Europei .

In sfera de competente a Curtii intra solutionarea litigiilor cu privire la aplicarea si interpretarea Conventiei europene a drepturilor omului. Competenta Curtii nu poate fi exercitata decat fata de statele care au recunoscut-o deplin sau au fost de acord cu sesizarea Curtii intr-un caz determinat.

Sesizarea Curtii se face printr-o cerere adresata de catre un stat sau de catre o persoana fizica, o organizatie nonguvernamentala sau de un grup de particulari catre Comisia Europeana a drepturilor omului. Aceasta verifica daca cererea este admisibila, indeosebi daca au fost epuizate caile de recurs interne si daca nu a trecut termenul de 6 luni de la respingerea ultimului recurs. Daca admite cererea Comisia stabileste faptele si, pe cat posibil, incearca o solutionare pe cale amiabila a cazului. In cazul in care nu reuseste, ea redacteaza un raport in care formuleaza un aviz asupra cazului. Acest raport este trimis Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, dupa care Comisia  sau un stat contractant interesat sesizeaza Curtea. Daca nu este sesizata Curtea, Comitetul de Ministri stabileste daca s-a incalcat aceasta procedura.

Curtea se constituie intr-o Camera formata din 9 judecatori pentru rezolvarea cazului dedus in fata ei. Din Camera fac parte presedintele sau vicepresedintele si judecatorul resortisant din oricare stat interesat. Daca judecatorul national este impiedicat sa participe sau se abtine si este recuzat, sau daca acesta nu exista, statul in cauza are dreptul sa desemneze un membru al Curtii sau o persoana straina de Curte. Ceilalti membrii ai Camerei sunt desemnati prin tragere la sorti de catre presedinte. Camera se poate desesiza in beneficiul unei Camere formata din 21 de judecatori,iar aceasta la randul ei in cazuri exceptionale, poate sa se desesizeze in favoarea plenului Curtii.

Procedura se desfasoara incepand cu faza scrisa prin depunerea memoriilor si a altor documente la grefa Curtii la termenele indicate de presedinte. Continuarea procedurii se face prin audieri la care participa nu numai statul sau statele interesate, reprezentate de un agent guvernamental, ci si Comisia Europeana a drepturilor omului care deleaga unul sau mai multi membri ai sai, care nu sunt parti in proces, indeplinind atributia de a ajuta si a da lamuririle cerute de Curte.

Hotararile Curtii sunt obligatorii dar nu executorii. Ele nu modifica sau anuleaza o lege, un regulament, un act administrativ sau o decizie judiciara al statului in culpa. Daca se va acorda de catre Curte o reparatie pecuniara hotararea este lasata la aprecierea statului.

Nu se poate spune, totusi, ca nu exista un control al executarii hotararilor. Acesta este  asigurat de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei. Daca un stat refuza sa aplice hotararile Curtii, Comitetul va adopta o recomandare si s-ar putea ajunge chiar la excluderea statului din Consiliul Europei.

Cererile deferite pana in prezent Curtii acopera o diversitate crescanda de probleme, printre care pot fi citate: dreptul de a fi ascultat de catre un tribunal in cauze civile, durata procedurilor judiciare, diverse aspecte ale detentiei (bolnavi mintali, suspecti de terorism, vagabonzi), procedura penala, statutul juridic al copiilor nelegitimi, dreptul de proprietate, etc.1

Curtea Europeana a drepturilor omului si-a dezvoltat de-a lungul timpului o jurisprudenta bogata la care pot recurge autoritatile nationale si care ar trebui sa vegheze la respectarea Conventiei drepturilor omului.