Conceptul contemporan de asigurare a securitatii

Conceptul contemporan de asigurare a  securitatii

Inceputul anilor '90 surprinde divergentele dintre europeni, nehotǎrati in privinta formelor de securitate pe care trebuie sǎ le imbrace in viitorul apropiat Europa. Pe de o parte, viziunea atlanticistǎ, favorabilǎ aliantei cu NATO si opunandu-se transferului de competente cǎtre Uniune si viziunea europenistǎ, avand ca motor o aliantǎ militarǎ intre Franta si Germania.

Dacǎ din punct de vedere politic, Uniunea Europeanǎ realiza, la inceputul anilor '90 primii pasi pe scena internationalǎ, fǎrǎ a avea capacitǎti defensive proprii, NATO reprezenta in continuare instrumentul principal din punctul de vedere al securitǎtii, dar cu o atitudine cu totul nouǎ fatǎ de fosti adversari din blocul comunist.

Dimensiunile securitǎtii Uniunii Europene se raporteazǎ direct la trei elemente principale: evenimentele mondiale, Statele Unite ale Americii si ambitiile europenilor[1]. Evenimentele internationale, indiferent cǎ este vorba de state falite sau pericolul terorist de amploare mondialǎ, nu pot fi niciodatǎ controlate in timp ce relatiile euro-americane si integrarea europeanǎ sunt valori aflate intr-o evolutie constantǎ. In functie de mostenirea lor istoricǎ, obiective europene sau atitudinea lor fatǎ de NATO sau Statele Unite, statele membre vor insista asupra acestor factori in functie de gradul de interes al fiecǎruia dintre ele. Englezii, de exemplu, vor insista asupra intǎririi efectivelor militare europene pentru a suplimenta in acest fel structurile Aliantei Atlantice. Francezii vor dori o Uniune Europeanǎ independentǎ de fortele americane, mult mai puternicǎ din punct de vedere politic si militar[2].