Constructia antiterorista a uniunii europene

CONSTRUCTIA ANTITERORISTA A UNIUNII EUROPENE

1. Masuri normative antiteroriste

U.E. a adoptat o definitie comuna a terorismului, iar Decizia Cadru din 13 iunie 2002 referitoare la lupta impotriva terorismului cuprinde si o definitie a infractiunilor teroriste inclusiv a apartenentei la un grup terorist, prevazand si sanctiunile corelative. Decizia constituie primul instrument international care defineste actul terorist din perspectiva scopului urmarit.

Mandatul de arestare european, creat prin Decizia Cadru din 13 iunie 2002, inlocuieste conventiile de extradare printr-o procedura de predare mult mai rapida, realizata prin interventia exclusiva a autoritatilor judiciare. Mandatul suprima principiul dublei incriminari - potrivit caruia faptele care fac obiectul anchetei penale sau condamnarii trebuie sa constituie infractiune atat in statul membru de executare cat si in statul membru emitent al mandatului - pentru 32 de infractiuni grave printre care si terorismul. Statele membre trebuie sa consimta la remiterea propriilor cetateni si la respectarea unui termen de 90 de zile. Faptul ca Italia a remis autoritatilor britanice in timp record, una dintre persoanele suspectate de producerea atentatelor de la Londra din 21 iulie 2005, retinute la Roma, se datoreaza procedurilor instituite de mandatul european.

Masurile privind inghetarea fondurilor sau surselor financiare a persoanelor, ori entitatilor implicate in acte de terorism au fost adoptate in aplicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate ONU nr. 1372/2001. Lista persoanelor sau entitatilor vizate in rezolutie este actualizata periodic. A treia Directiva privind spalarea banilor si prevenirea finantarii terorismului adoptata la 25 octombrie 2005 impreuna cu Regulamentul privind controlul miscarii banilor lichizi au completat cadrul juridic european.  

Pentru acordarea de compensatii victimelor terorismului a fost adoptata Directiva din 29 aprilie 2004, iar mai multe programe de acordare a asistentei victimelor au fost adoptate.

Franta, Irlanda, Marea Britanie si Suedia au depus proiectul unei Decizii Cadru vizand armonizarea normelor ce reglementeaza conservarea informatiilor de trafic detinute de furnizorii de servicii de comunicatie. Comisia si Parlamentul European au contestat temeiul juridic al proiectului si au formulat un proiect concurent de directiva, depus de Comisie in septembrie 2005.

2. Coordonarea operationala

In cadrul EUROPOL, la Haga, a fost constituit un "task force" destinat luptei impotriva terorismului, a carui eficacitate este deocamdata limitata datorita reticentei serviciilor de informatii ale statelor membre de al alimenta cu informatii considerate sensibile.

Unitatea de cooperare judiciara EUROJUST, creata prin Decizia Consiliului din 28 februarie 2002, reprezinta o institutie aflata inca la inceput dar care poate aduce o contributie utila la lupta impotriva terorismului. Alcatuit din procurori, magistrati sau ofiteri de politei avand competente echivalente in statele membre, EUROJUST faciliteaza si sprijina anchetele transfrontaliere si poate solicita autoritatilor unui stat membru intreprinderea unei anchete sau cercetari cu privire la fapte precis determinate.

Schimbul de informatii intre serviciile Statelor membre a fost imbunatatit datorita detasarii expertilor nationali din grupul antiterorist GAT in cadrul centrului de situatii comune SITCEN.

Tratatul de la Prüm, cunoscut si sub numele de Schengen III a fost semnat al 27 mai 2005 de un numar de 7 state membre ale U.E.[1] Scopul declarat al Tratatului de la Prüm este de a dezvolta in continuare cooperarea europeana, de a juca un rol de pionierat in stabilirea celor mai inalte posibil standarde de cooperare, indeosebi prin intermediul schimbului de informatii, in domeniul combaterii terorismului, criminalitatii transfrontaliere si migratia ilegala, lasand deschisa participarea la o astfel de cooperare tuturor statelor membre UE.

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

Exista insa si pareri care afirma ca Tratatul interguvernamental de la Prüm, nu constituie o incercare tehnica de accelerare a schimbului de informatii intre statele semnatare, ci submineaza procesul de europenizare, reprezentand fundamental o forta politica importanta si compensatorie fata de spatiul de european de libertate, securitate si justitie, pe care in loc sa-l consolideze, il slabeste.[3] O prima critica adresata Tratatului de la Prüm este ca acesta a creat ierarhii in interiorul UE, in sensul ca daca un anumit grup de state membre decid sa creeze o structura aplicabila tuturor, se poate declansa un joc pe niveluri multiple care poate sa vicieze credibilitatea uniunii.

In al doilea rand concentrandu-se asupra schimburilor de informatii Tratatul concureaza cu "principiul accesibilitatii" promovat de Comisie si avut in vedere de Programul de la Haga din octombrie 2005. Astfel in cadrul initiativei "Proposal for a Council Framework Decision on the exchange of information under the principle of availability, COM(2005) 490 final, Brussels, 12.10.2005."

Comisia Europeana a propus inlocuirea principiului potrivit caruia informatiile apartin autoritatilor statale (conform legislatiei privind protectia datelor personale) si pot fi transmise doar altui stat membru in conditiile stabilite de statul detinator, cu principiul accesibilitatii. Conform principiului disponibilitatii autoritatile oricarui stat membru vor avea acelasi drepturi de acces la informatiile detinute de orice autoritate din cadrul UE, daca se conformeaza normelor aplicabile in statul ce detine informatiile. Prin acest procedeu elementele nationale privind colectarea, detinerea si manipularea informatiilor si datelor personale continute de constitutiile nationale se transforma intr-un drept european extins de folosire a informatiilor, iar granitele nationale sunt inlaturate.

In contrast Tratatul de la Prüm creeaza o baza de date a carei utilizare este restrictionata la cele 7 state semnatare. Institutionalizand o noua granita electronica intre cei 7 si cei 18, Tratatul provoaca o noua zgarietura integrarii europene.

Un document important in orientarea antiterorista europeana il reprezinta Strategia Uniunii Europene privind lupta impotriva terorismului si planul de actiune difuzate la  15 noiembrie 2005. Intitulat Strategia Uniunii Europene vizand lupta contra terorismului, prevenire, protectie, dezorganizare, reactie, angajamentul strategic al UE in lupta impotriva terorismului la scara mondiala porneste de la necesitatea respectarii stricte a drepturilor omului si restituirea Europei cetatenilor sai, permitandu-le sa traiasca intr-un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei. In cadrul acestei strategii, la 1 decembrie 2005 Consiliul pentru justitie si afaceri interne a prezentat Strategia UE privind lupta impotriva radicalizarii si recrutarii teroristilor .

3. Intensificarea dialogului cu statele terte

Actiunea Uniunii Europene in materia luptei antiteroriste este complementara altor nivele de cooperare; ea nu elimina colaborarile bilaterale care si-au dovedit eficienta si nu contravine abordarilor globale dezvoltate in cadrul ONU.

Parteneriatul transatlantic impotriva terorismului s-a materializat prin semnarea a doua acorduri intre EUROPOL si SUA in 2001 si 2002 urmate de doua acorduri pentru asistenta mutuala judiciara si privind extradarea convenite in iunie 2003. Mai multe initiative au fost adoptate in materia sigurantei transporturilor maritime si aeriene. Un acord privind tratamentul si transferul informatiilor referitoare la pasageri (PNR) de catre transportatorii aerieni catre autoritatile americane care a fost convenit la 17 mai 2004, a format obiectul unui recurs al Parlamentului European inaintat Curtii Europene de Justitie.

O asistenta axata pe tarile prioritare situate in Magreb si Asia de sud-est a fost acordata ca parte componenta a parteneriatului euro-mediteranean. La reuniunea de la Barcelona din 28 noiembrie 2005 a fost adoptat un Cod de conduita contra terorismului.

Cooperarea cu partenerul strategic Rusia se intensifica in cadrul procesului de construire a spatiului comun de libertate, securitate si justitie.