Concepte ale Organizatiei Natiunilor Unite

Concepte ale Organizatiei Natiunilor Unite

Evident aceasta lucrare nu va incerca sa incorporeze totalitatea conceptelor care pot fi puse in discutie avand in vedere Organizatia Natiunilor Unite ci se va limita la o explicatie a doua concepte importante. Primul concept care ne intereseaza este acela de securitate colectiva, iar al doilea este acela de peacekeeping.

1 Securitate Colectiva[IC1] 

Simplificand lucrurile spunem ca termenul de securitate colectiva face referire sau ne trimite cu  gindul la un sistem, fie el global, fie regional, in care statele participante accepta ideea care afirma ca securitatea unuia dintre state reprezinta o preocupare pentru toti ceilalti, astfel cazand de acord in a se uni in ceea ce numim "un raspuns colectiv catre agresiune".Avem dovezi clare ca acest concept a fost folosit inca de pe vremea Pacii de la Westfalia din 1648, si ca acest concept a dus la crearea Ligii Natiunilor cat si la crearea O.N.U.; uneori fiind folosit si ca modalitate de a justifica uzul de forta, spunindu-se ca se reflecta clar un scop colectiv al comunitatii internationale si nu vointa unui singur stat.[1]

Putem spune ca o astfel de teorie proclama ca in lume exista state, fie ele intr-un numar mai mare sau mai mic, capabile sa cedeze monumentala sarcina a securitatii lor in mainile unei comunitati, si care sunt dispuse "sa se bazeze pe vointa si capacitatea puterilor majore de a cadea de acord asupra unui plan de actiune si de a-l urma."[2] Realitatea este totusi diferita; nu toate statele cad de acord asupra faptului ca in cadrul unui conflict trebuie sa raspundem neaparat cu agresiune, mai ales daca statele respective nu sunt implicate direct in conflict. Altele ar putea considera ca neutralitatea este o metoda mai viabila; chiar si atunci cand se ajunge la un raspuns comun mai pot exista diferente. In consecinta putem face afirmatia urmatoare: desi acest temen sau concept de securitate colectiva este totusi ambitios si exprima o dorinta clara pentru o lume mai pasnica are si el la fel ca orice alt concept anumite carente, mari sau mici.

2 Peacekeeping[IC2] 

Peacekeeping-ul asa cum este el definit sau mai bine spus perceput de catre Organizatia Natiunilor Unite reprezinta acea tehnica utilizata in prezervarea pacii in momentul in care luptele au fost oprite, si care ajuta la implementarea intelegerilor puse la cale de catre peacemakers.[3]

Carta Natiunilor Unite este aceea care ofera Consiliului de Securitate dreptul cat si responsabilitatea de a mentine pacea si securitatea internationala si bineinteles una din masurile care pot fi adoptate de catre Consiliu este reprezentata de ceea ce noi numim misiune sau operatiune de mentinere a pacii. Baza legala pentru astfel de misiuni este oferita de catre capitolele VI, VII si VIII ale Cartei; capitolul VI oferind un ghid asupra rezolvarii pasnice a diferendelor, capitolul VII vizeaza actiunile in caz de amenintari impotriva pacii iar capitolul VIII face referiri cu privire la acordurile regionale care pot fi realizate in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale atata timp cat ele nu contravin principiilor capitolului I al Cartei.[4]

Insa aceasta legitimitate sau asa numita baza legala a misiunilor de mentinere a pacii nu a fost atit de clara precum am crede, in special daca luam in considerare ca astfel de misiuni nu au fost prevazute clar in Carta. Astfel aceasta baza legala a ramas in ambiguitate de-a lungul anilor si " atita timp cat baza fundamentala a fortelor de mentinere a pacii a fost consensul partilor implicate in conflict iar Consiliul de Securitate actiona conform propriilor sale proceduri, nu conta faptul ca acea baza precisa a Cartei plutea in incertitudine intre capitolele VI si VII."[5]

Privind din perspectiva lui Adam Roberts in eseul The United Nations: Variants of Collective Security misiunile de mentinere a pacii sunt "variatii ale unor idei asupra securitatii colective traditionale" sunt "mecanisme ad hoc create de catre Organizatia Natiunilor Unite" si cu toate ca "nu au fost luate in considerare de catre Carta, asemenea operatiuni sunt compatibile cu referinta "alte mijloace pasnice[IC3] " din articolul 33.". De asemenea se fac referiri la trei principii importante care ar trebuie sa fie respectate de catre fortele de mentinere a pacii: "In primul rand ele trebuiesc sa fie impartiale. In al doilea rand, pana la inceputul anilor 1990 a fost fundamental ca acestea sa fie instituite si lansate doar cu consimtamintul statelor care erau parti ale conflictului; iar acest principiu, desi contestat la inceputul anilor 1990 atat in teorie cat si in practica, a ramas crucial. Ducand lipsa unei forte majore de constringere, operatiunile de mentinere a pacii ale Organizatiei Natiunilor Unite au fost in general vazute ca functionand doar cu cooperarea partilor direct implicate. In al treilea rand evitarea utilizarii fortei a fost un principiu de baza al operatiunilor Organizatiei Natiunilor Unite."[6]

Cu toate ca ceea ce am prezentat despre acest concept este o introducere in problematica sa ne permitem sa tragem concluzia ca asemenea conceptului de securitate colectiva cel de peacekeeping are si el un drum oarecum sinous, cu obstacolele aferente, de la disputa ca misiunile de mentinere a pacii au o baza fundamentala in Carte in capitolele VI, VII sau nu o au, de la princiipile care ar trebui respectate in cadrul unei astfel de operatiuni si pina la tranformarile ce le-a suferit conceptul de-a lungul anilor, transformari la care vom face refirere in urmatoarele capitole ale acestei lucrari.

Incheiem acest prim capitol fiind convinsi ca am prezentat intr-o maniera, sa zicem, schematica, aducand in vedere doar informatiile necesare lucrarii prezente asupra organismelor, istoriei si conceptelor Organizatiei Natiunilor Unite.