CETATENIA UNIUNII EUROPENE - REGLEMENTAREA CETATENIEI UNIUNII EUROPENE

Cetatenia a fost instituita prin dispozitiile Tratatului de la Maastricht, care a introdus in Tratatul CE partea a doua, intitulata “ Cetatenia Uniunii”, cuprinzand art.8(17)-8 E (22).

Astfel, conform dispozitiilor art. 8(17) par. 1, se instituie o cetatenie a Uniunii. Este cetatean al Uniunii orice persoana avand nationalitatea unui stat membru.

Art. 8(17) par. 2 dispune ca cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si sunt sunt supusi,implicit, indatoririlor prevazute de tratat.

Alte dispozitii relative la cetatenia europeana sunt cuprinse in art. 255 par. 1 din Tratatul CE, care reglementeaza dreptul de acces la documentele institutiilor comunitare ( Consiliu, Comisia, Parlamentul European).

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reglementeaza in Capitolul V          intitulat “Cetatenie”- drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european si anume:

-art. 39 – dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European;

1. Orice cetatean si orice cetateana ai Uniunii au drept de vot si de a fi alesi la alegerile pentru Parlamentul European in statul – membru in care el sau ea isi au domiciliul in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.

2. Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, liber si secret.

-art. 40 – dreptul de vot si de a fi ales la alegerile municipale;

Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii au drept de vot si de a fi ales la alegerile municipale in statul membru in care isi are domiciliul.

-art. 41 – dreptul la o buna administrare;

1.Orice persoana are dreptul ca treburile sale sa fie tratate impartial, echitabil si intr-un timp rezonabil de institutiile si organele Uniunii.

2.Acest drept comporta indeosebi:

- dreptul oricarei persoane de a fi ascultata inainte ca o masura individuala, care o afecteaza defavorabil, sa fie adoptata impotriva sa;

- dreptul de acces al oricarei persoane la un dosar care o priveste, cu respectarea intereselor legitime de confidentialitate si a secretului profesional si de afaceri;

obligativitatea pentru administratie de a-si motiva deciziile;

3.Orice persoana are dreptul la reparare din partea Comunitatii a

daunelor cauzate de institutii sau de catre agentii lor aflati in exercitiul functiunilor lor, in conformitate cu principiile generale comune drepturilor statelor- membre.

4.Orice persoana poate sa se adreseze institutiilor Uniunii intr-una din limbile tratatelor si trebuie sa primeasca un raspuns in acceasi limba

-art. 42 – dreptul de acces la documente;

Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat-membru are dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului sau ale Comisiei.

-art. 43 – mediatorul;

Orice cetatean sau orice cetateana a Uniuniisau orice persoana fizica sau juridica, care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat- membru are dreptul de a-l sesiza pe mediatorul Uniunii in caz de proasta administrare in activitatea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta, in exercitarea functiilor lor jurisdictionale.

-art. 44 – dreptul la petitie;

Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat-membru are dreptul de petitie in fata Parlamentului European.

-art. 45 – libertatea de circulatie si de sedere;

1. Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii are dreptul sa circule liber pe teritoriul statelor-membre.

2. Libertatea de circulatie si de sedere poate fi acordata conform Tratatului de constituire a Uniunii Europene, resortisantilor statelor-terte ce locuiesc legal pe teritoriul unui stat-membru.

-art. 46 – protectia diplomatica si consulara;

Orice cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari unde statul membru al carui resortisant nu este reprezentat, de protectia misiunilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru in aceleasi conditii ca si nationalii acestuia.

Drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european, pot fi clasificate in urmatoarele categorii: drepturi politice, libertati cu caracter economic si drepturile garantii.

Din categoria drepturilor politice fac parte:

dreptul de vot si de a fi ales la alegerile locale

dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European

Din categoria libertatilor cu caracter economic fac parte:

dreptul la libera circulatie si dreptul la sejur.

libera circulatie a lucratorilor si accesul liber la locurile de munca salariate

libertatea de stabilire pe teritoriul oricarui stat membru care presupune accesul la activitatile nesalariate precum si infiintarea si administrarea intreprinderilor.

Din categoria drepturilor-garantii fac parte:

dreptul de petitionare

dreptul de a se adresa mediatorului european.

Dreptul la vot si dreptul de a fi ales la alegerile locale este reglementae prin dispozitiile art. 8B (19) par. 1 din Tratatul CE.

Conform acestor dispozitii, orice cetatean al Uniunii rezidand intr-un stat membru fara sa fie resortisantal statului respectiv are dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor municipale din statul in care rezideaza. Acest drept va fi exercitat sub rezerva modalitatilor adoptate de catre Consiliu, statutand in unanimitate pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European; aceste modalitati pot prevedea dispozitii derogatorii atunci cand problemele specifice ale unui stat membru o justifica.

Dreptul la vot si dreptul de a fi ales in Parlamentul European este consacrat prin dispozitiile art. 8B (19) par. 2 din Tratatul CE.

Conform acestor dispozitii, orice cetatean al Uniunii rezidand intr-un stat-membru are dreptul de a alege si de a fi aales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European ale statului membru in care rezideaza. Acest drept va fi exercitat sub rezerva modalitatilor care vor fi stabilite de catre Consiliu, statuand in unnimitate pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European; aceste modalitati pot prevedea dispozitii derogatorii atunci cand problemele specifice ale unui stat membru o justifica.

Dreptul la protectie diplomatica si consulara este consacrat prin dispozitiile art. 8C (20) din Tratatul CE.

Conform acestor dispozitii, orice cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei terte tari in care statul membru al carei resortisant este nu dispune de reprezentare, de protectia autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca nationalii statului respectiv. Statele membre vor stabili intre ele regulile necesare si vor angaja negocierile internationale cerute in vederea asigurarii acestor protectii.

Astfel, din analiza textului de lege rezulta anumite aspecte, si anume:

- beneficiar al acestui drept poate fi orice cetatean al Uniunii aflat pe teritoriul unei alte tari decat cea al carei resortisant este.

- statul al carei resortisant este cetateanul respectiv nu dispune de reprezentare pe teritoriul tarii in care se afla cetateanul.

- protectia poate fi acordata de autoritatile diplomatice si consulare ale oricarui stat membru care dispune de reprezentare in statul pe teritoriul caruia se afla cetateanul. Astfel, alegerea autoritatilor unui stat membru pentru a acorda protectie este lasata la latitudinea cetateanului beneficiar.

- continutul dreptului de protectie diplomatica si consulara este acelasi ca in cazul drepturilor acordate propriilor cetateni de autoritatile sesizate.

In principiu, protectia se refera la: asistenta sociala in caz de deces, asistenta sanitara in caz de accident sau boala grava, asistenta juridica in caz de arestare, repatrierea etc.

Dreptul de a adresa petitii Parlamentului European este consacrat in art 8D (21) par. 1 din Tratatul CE, conform caruia orice cetatean al Uniunii are drept de petitionare catre Parlamentul European. Astfel, beneficiar al drepturilor de petitionare poate fi orice cetatean al Uniunii, ca si orice persoana fizica sau morala rezidand sau avand sediul statutar intr-un stat membru; petitia poate fi individuala sau in grup; obiectul petitiei trebuie sa priveasca un subiect legat de domeniile de activitate ale Comunitatii; obiectul petitiei trebuie sa il priveasca in mid direct pe autorul ei.

Dreptul de a se adresa mediatorului european este consacrat prin dispozitiile art. 8D (21) par. 2 din Tratatul CE.

Astfel, Parlamentul numeste un mediator, abilitat sa primeasca plangerile emanand de la orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau morala rezidand sau avand domiciliul statutar intr-un stat-membru si relative la cazuri de proasta administrare in actiunea institutiilor sau organelor, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta in exercitiul functiunilor lor jurisdictionale. Conform misiunii sale, mediatorul efectueaza nchetele pe care le considera justificate, fie din proprie initiativa, fie in baza plangerilor care I-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, afara de cazul in care faptele respective fac sau au facut obiectul unei proceduri jurisdictionale. In cazul in care mediatorul a constatat un caz de proasta administrare, sesizeaza institutia in cauza, care dispune de un termen de 3 luni pentru a lua masuri. Mediatorul transmite apoi un raport Parlamentului European si institutiei in cauza. Persoana de la care emana plangerea este informata de rezultatul acestei anchete. In fiecare an, mediatorul prezinta un raport Parlamentului European asupra rezultatelor anchetelor sale.

Mediatorul este numit dupa fiecare alegere a Parlamentului European pentru durata legislaturii. Mandatul sau poate fi reinnoit. Mediatorul poate fi declarat demisionar de catre Curtea de Justitie, la cererea Parlamentului European, daca nu mai indeplineste conditiile necesare functionarii sale sau daca a comis o greseala grava.

Mediatorul isi exercita functiunile in deplina independenta. In indeplinirea indatoririlor sale, el nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici un organism. Pe durata functionarii lui, mediatorul nu poate exercita nici o activitate profesionala, remunerara sau nu.

Parlamentul European fixeaza statutul si conditiile generale de exercitare a functiunilor mediatorului dupa avizul Comisiei si cu probarea Consiliului statuand cu majoritate calificata.

Eseu: Comisiunea Europeana a Dunarii de la Tratatul de la Berlin din 1878 la Tratatul de la Versailles din 1919 Eseu: Deportarea tiganilor in Transnistria

Dreptul de comunicare cu institutiile si organele de comunicare a fost introdus in art. 8D(21) par.3 din Tratatul de la Amsterdam. Conform acestei reglementari fiecare cetaten european poate sa se adreseze in scris oricarei institutii sau organ comunitar si sa primeasca un raspuns de la acestea.

Dreptul de comunicare este prevazut si in art. 41 par. 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Dreptul de acces la documentele Consiliului, Comisiei si Parlamentului European, este consacrat prin dispozitiile art.191A(225) par. 1 introdus in Tratatul CE de la Amsterdam.

Conform dispozitiilor acestui articol, orice cetatean al Uniunii si orice persoana fizica sau morala rezidand sau avand sediul intr-un stat membru are drept de acces la documentele Parlamentului European, Consiliului si Comisiei, sub rezerva principiilor si conditiilor ce vor fi stabilite conform paragrafelor 2 si 3 ( acestea se refera la faptul ca pot fi impuse anumite limitari ale liberului acces, pe motive de interes public sau privat, fiecare institutie stabilind prin regulamentul sau interior dispozitii specifice privind accesul publicului la documentele sale).

Esenta liberei circulatii a persoanelor consta in eliminarea discriminarilor intre cetatenii statului membru pe teritoriul caruia acestia se afla si muncesc pe teritoriul aceluiasi stat. Aceste discriminari pot sa priveaca conditiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau remuneratie. Prin asigurarea unui regim nediscriminatoriu privind aceste aspecte, se realizeaza libera circulatie a persoanelor in spatiul comunitar.

Libera circulatie a persoanelor constituie o parte a conceptului mai cuprinzator- Piata Interna- care nu poate fi realizata in conditiile existentei unor frontiere interne si a restrictionarii circulatiei persoanelor.

Sensul conceptului de libera circulatie a persoanelor a evoluat mult de la aparitia sa, odata cu evolutia reglementarilor comunitare, ajungand de la persoana privita doar ca agent economic la notiunea de cetatean al Uniunii.

Primele prevederi referitoare la libera circulatie a persoanelor sunt mentionate in Tratatul de la Roma, care stabilea eliminarea intre statele membre a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului si sttua ca este interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate.

Semnarea acordului de la Schenge, la 14 iunie 1985 ( de Franta, Belgia, Olanda, Luxenburg si R F Germania), a constituit un salt calitativ in calea realizarii ulterioare a liberei circulatii a persoanelor. Prin semnarea acordului, partile contractante si-au propus in materie de circulatie a persoanelor, sa suprime controalele la frontierele comune si sa le transfere la frontierele externe. In 1990 partile contractante ale acordului semneaza Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen, imprimand o noua dimensiune eforturilor de realizare a liberei circulatii a persoanelor. Ulterior, Conventia a fost semnata de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, cu exceptia Marii Britanii si a Irlandei: Italia (27 noiembrie 1990), Spania si Portugalia (25 iunie 1991), Grecia (6 noiembrie 1992), Austria (28 aprilie 1995), Danemarca, Suedia si Finlanda (19 decembrie 1996). Norvegia si Islanda, fiind in afara spatiului comunitar, au incheiat acorduri de cooperare privind spatiul Schengen.

Prin Actul Unic European ( intrat in vigoare in 1987) libera circulatie a persoanelor capata o noua calificare, fiind definita drept una dintre cele patru libertati fundamentale ale Pietei Interne. Acest nou statut a condus la accelerarea procesului de extindere a dreptului de libera circulatie privind noi categorii de persoane, cum ar fi studenti, pensionari, persoane care nu desfasoara activitati economice, dar au resurse suficiente de trai.

Prin Tratatul de la Maastricht (1993) a fost introdus conceptul de “cetatenie europeana”, prin intermediul careia s-a acordat drept de libera circulatie si de libera rezidenta in interiorul Uniunii Europene tuturor cetatenilor statelor membre. In plis, Tratatul a inclus in domeniul de interes comun al statelor membre si politica referitoare la azil, trecerea frontierelor externe si politica referitoare la imigratie.

Libera circulatie a persoanelor trebuie insotita de masuri de securitate si justitie, pentru a se crea un cadru favorabil de exercitare a acesteia in interesul si beneficiul tuturor. Aceasta cerinta a fost inscrisa in Tratatul de la Amsterdam sub forma infiintarii progresive a unei zone de libertate, securitate si justitie.

In cadrul Consiliului European de la Nisa ( decembrie 2000), Consiliul, Parlamentul European si Comisia Europeana au semnat “Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene” .

Prin acest document sunt reunite intr-un cadru unic drepturile civile, politice, economice si sociale – consacrate intr-o serie de documente internationale, europene si nationale.

Din punct de vedere a sferei subiectelor de drept, Carta nu face nici o deosebire intre cetatenii care se afla in mod legal pe teritoriul comunitar.

In acest sens, in Carta este reglementat dreptul oricarui cetatean al Uniunii de a avea libertatea sa caute serviciu, sa lucreze, sa se stabileasca sau sa furnizeze servicii in orice stat membru. De asemenea, rezidentii tarilor parti care sunt autorizati sa munceasca pe teritoriul statelor membre, au dreptul la conditii de munca echivalente cu acelea de care beneficiaza ceatenii sau cetatenele Uniunii Europene.

Astfel, orice cetatean al Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa si de a-si stabili resedinta in mod liber in mod liber pe teritoriul statelor membre. Libertatea de circulatie si de sedere poate sa fie acordata, in conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, cetatenilor unor terte tari care domiciliaza legal pe teritoriul unui stat membru.

Protejarea drepturilor fundamentale ale omului reprezinta unul dintre principiile de baza ale dreptului comunitar. Obiectivul principal privind respectarea drepturilor omului in Uniune a fost acela de a asigura protejarea acestor drepturi in proiectarea, aplicarea si interpretarea legislatiei comunitare. Toti cetatenii Uniunii au dreptul sa circule liber in spatiul european, sa aiba acees la documente si sa se adreseze Mediatorului European pentru exercitarea dreptului de petitionare.

Libera circulatie a persoanelor se poate prezenta in una din urmatoarele forme:

- dreptul de libera circulatie si dreptul de sejur pe teritoriul celorlalte state membre;

- dreptul de libera circulatie a lucratorilor si accesul liber la locurile de munca salariate;

- libertatea de stabilire pe teritoriul oricarui stat membru, care presupune accesul la activitatile nesalariate, la constituirea si gestionarea intreprinderilor;

Pe parcursul evolutiei Comunitatilor Europene domeniul de aplicare a liberei circulatii a persoanelor a fost extins.

Initial, de aceasta libertate a beneficiat doar individul avand calitatea de lucrator sau furnizor de servicii.

Libera circulatie a fortei de munca este asigurata in interiorul Comunitatii. Ea implica abolirea oricarei discriminari bazate pe nationalitate a fortei de munca din statele membre in privinta angajarii, remunerarii si a celorlalte conditii de munca.

Pentru a beneficia de aceasta libertate era necesara indeplinirea conditiei ca lucratorul sa aiba nationalitatea unuia dintre statele membre.

Conditiile pentru acordarea nationalitatii erau stabilite in mod suveran de fiecare stat membru in parte.

Conform dispozitiilor Tratatului CE, continutul libertatii de circulatie a lucratorilor cuprinde, sub rezerva limitarilor justificative de ratiuni de ordin public, de securitate publica sau de sanatate publica, dreptul lucratorilor:

de a accepta ofertele efective de munca;

de a se deplasa liber in acest scop pe teritoriul statelor membre;

de a se afla intr-unul din statele membre, in scopul exercitarii unei activitati conforme cu dispozitiile legislative, de reglementare si administrative care se aplica angajarii fortei de munca;

de a ramane pe teritoriul unui stat membru, dupa ce a fost angajat in acel stat, in conditiile ce vor face obiectul regulamentelor de aplicare stabilite de Comisie.

In privinta liberei circulatii a lucratorilor, Tratatul CE reglementeaza si masurile de securitate sociala, ca o garantie a realizarii efective a acestei libertati.

Astfel, Trataul CE dispune adoptarea de catre Consiliu, in domeniul securitatii sociale, masurile necesare pentru asigurarea liberei circulatii a lucratorilor.

In acest scop se vor lua toate masurile necesare pentru a asigura lucratorilor migranti si succesorilor lor in drepturi:

- cumulul tuturor perioadelor luate in considerare de diferitele legislatii pentru a dobandi calculul acestor drepturi;

- plata prestatiilor catre persoanele rezidate pe teritoriul statelor membre;

Ulterior, de libera circulatie a persoanelor au beneficiat si resortisantii unui stat membru care nu desfasoara activitate salariala pe teritoriul unui stat unui stat membru, dar dispun de mijloace suficiente de trai.

Astfel, Dreptul de sedere este conditionat de dovedirea mijloacelor de trai constand in resurse materiale suficiente pentru a nu solicita ajutor social de la statul pe teritoriul caruia se afla. In acest sens, mijloacele de trai trebuie sa fie mai mari decat nivelul pensiei minime de securitate sociala care se acorda in statul icare se afla. Dreptul de sedere in acel stat inceteaza in momentul in care beneficiarul nu mai poseda mijloacele de trai necesare. De asemenea, beneficiarul dreptului de sejur trebuie sa dispuna de asigurare medicala care sa acopere ansamblul riscurilor majore in statul de resedinta.

Dreptul de a ramane permanent pe teritoriul unui stat membru este recunoscut lucratorilor salariati sau independenti migranti, care au ocupat un loc de munca in acest stat. Astfel, pentru ca o persoana sa poata ramane permanent pe teritoriul unui stat membru, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- lucratorul migrant sa fi avut resedinta in mod continuu pe teritoriul acelui stat pe o perioada de cel putin 3 ani; continuitatea nu se considera intrerupta daca absentele temporare nu depasesc in total 3 luni pe an;

- incetarea activitatii salariale in acel stat sa se datoreze fie pensionarii, fie unei incapacitati permanente de munca sau prestarii unei munci salariale pe teritoriul altui stat membru ( daca revine in statul de resedinta zilnic sau cel putin o data pe saptamana).

Dreptul de sejur al lucratorilor salariati si nesalariati care si-au incetat activitatea este reglementat de asemenea in Tratatul CE si presupune ca pentru a beneficia de acest drept, directiva tratatului stabileste indeplinirea urmatoarelor conditii:

solicitantul sa fie cetatean al unui stat membru;

solicitantul sa fi desasurat anterior o activiate salariala sau nesalariala pe teritoriul unui stat membru;

solicitantul sa beneficieze de o pensie sau de o indemnizatie de invaliditate in cuantum suficient pentru a-si asigura existenta;

solicitantul sa beneficieze de asigurare medicala care sa acopere ansamblul riscurilor in statul de resedinta;

Beneficiari ai acestui drept sunt lucratorul pensionar si sotul acestuia, precum si ascendentii si descendentii lasati in grija sa. Dreptul lor de sejur este consacrat prin eliberare unei carti de sejur valabila pe o durata de 5 ani, cu posibilitatea reinnoirii acesteia.

Dreptul de sedere al studentilor este conditionat de indeplinirea unor conditii stabilite de Consiliul European, si anume:

- dovedirea calitatii de student intr-o institutie de invatamant acreditata din acel stat, care sa asigure formarea profesionala;

- sa nu beneficieze de dreptul de sejur in acel stat, conform altor dispozitii prevazute in dreptul comunitar;

- sa dispuna de asigurare medicala care sa acopere ansamblul riscurilor majore in statul de resedinta.

Beneficiarul acestui drept este studentul inscris intr-o institutie de pregatire profesionala, precum si membrii familiei acestuia aflati in intretinerea sa.

Pentru dovedirea dreptului de sedere se elibereaza o carte de sedere valabila pe o perioada de 5 ani, care poate insa fi reinnoita odata cu expirarea acestui termen.

Prin dispozitiile Tratatului CE sunt prevazute si cateva situatii de limitare a liberei circulatii a persoanelor, si anume:

- libera circulatie a lucratorilor poate fi exercitata, sub rezerva limitarilor justificate de ratiuni de ordin public, de securitate publica sau de sanatate publica.

Determinarea in mod concret a motivelor de ordine publica, de securitate publica sau de sanatate publica raman la latitudinea statului membru care aplica masurile de ingradire a dreptului de libera circulatie a persoanelor pe teritoriul sau. Insa, de exemplu, referitor la ingradirea dreptului de libera circulatie a persoanelor pentru motive justificate de sanatate publica sunt mentionate bolile sau incapacitatile care justificfa aplicarea restrictiei, astfel sunt considerate boli pentru care indeplinesc conditiile de aplicare a restrictiei bolile psihice, dependenta de droguri etc.

O alta situatie de limitare a dreptului de libera circulatie a persoanelor este interzicerea angajarilor in posturile din administratia publica.

O alta exceptie de la exercitarea libertatii de circulatie a persoanelor dispune ca sunt exceptate de la aplicarea dispozitiilor privind libertatea de stabilire, in ceea ce priveste statul membru interesat, activitatile participand in acest stat, chiar si cu titlul ocazional, la exercitarea autoritatii publice.

De asemenea, Consiliul European, statuand cu majoritate calificata pe baza propunerii Comisiei, poate excepta anumite activitati de la aplicarea privind dreptul de stabilire.

O alta limitare poate fi apreciata ca fiind impusa prin reglementarile nationale privind accesul la exercitarea unor activitati non- salariale. Astfel, Consiliul emite directive vizand recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor titluri similare.

Cu toate acestea, exceptiile privind libera circulatie a persoanelor trebuie interpretate in mod strict, limitele si scopul aplicarii restrictiilor fiind in concordanta cu principiile generale ale dreptului comunitar ( principiile nediscriminarii, proportionalitatii si protectiei drepturilor fundamentale)

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus Titlul ll, cu dispozitiile relative privind vizele, azilul, imigratia si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor.

Prin dispozitiile nou incluse a fost prevazuta o perioada de 5 ani pentru aplicarea procedurilor comunitare in domeniile nou introduse privind: trecerea frontierelor comunitare externe; politica de azil; politica de imigrare.

Cea mai importanta etapa in procesul evolutiv vizand libera circulatie a persoanelor a constituit-o semnarea celor doua acorduri Schengen:

Acordul Schengen ( semnat la 14 iunie 1985)

Conventia de Aplicare a Acordului Schengen ( semnata la 19 iunie 1990 si intata in vigoare la 26 martie 1995).

In prezent Conventia a fost semnata de 13 dintre cele 15 state membre. ( Irlanda si Marea Britanie nu sunt membre ale Conventiei, insa au putut opta pentru aplicarea anumitor parti ale legislatiei Schengen; din momentul aplicarii Conventiei, toate statele membre, cu exceptia Greciei, au eliminat controalele la frontierele interne pentru Italia si Austria; Norvegia si Islanda – state terte – au statut de membrii asociati.

Alicarea Conventiei Schengen are drept scop eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele, incluzand in acelasi timp si masuri corespunzatoare de intarire a frontierelor externe.

Aceste masuri implica:

o politica de vize comuna;

posibilitatea procesarii cererilor de azil;

cooperarea in materie judiciara si politieneasca;

La frontierele interne ale spatiului Schengen cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene au obligatia sa prezinte doar un document de identificare valid, fiindu-le garantata libera circulatie in acest spatiu.

Pentru cetatenii tarilor terte cuprinse in lista comuna a tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare, este necesara viza unica valabila pe intreg spatiul Scengen. In cazul cetatenilor altor tari terte, fiecare stat membru are libertatea de a solicita viza valabila de intrare.

Astfel, sunt reglementatetipurile de vize valabile in spatiul comunitar si procedura de eliberare a acestora. Vizele valabile pentru accesul in spatiul comunitar sunt:

- viza pentru sederile de scurta durata, care este uniforma, valabila pe teritoriile tuturor statelor membre si se poate prezenta sub una din urmatoarele forme: 1. viza de calatorie valabila pentru una sau mai multe intrari, fara ca durata unei sederi neintrerupte sau durata totala a sederilor succesive, calculata la data primei intrari, sa depaseasca 3 luni pe semestru;

2. viza de tranzit, care permite titularului sau tranzitarea statelor membre o data, de doua ori sau, in mod exceptional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul inui stat tert, fara ca durata unui tranzit sa depaseasca 5 zile.

- viza pentru sederi de lunga durata, care se elibereaza pentru o perioada mai mare de 3 luni; aceste vize sunt calificate ca fiind vize nationale si se elibereaza de statele membre conform propriilor legislatii.

Tot cu privire la accesul in spatiul comunitar, Conventia stabileste reglementari privind:

conditiile privind circulatia strainilor;

permisele de sedere si semnalarea de neadmitere;

masurile de acompaniament.

Pentru aplicarea cat mai eficienta a Conventiei, a fost introdusa o masura tehnica esentiala – SIS – Sistemul de Informatii Schengen prin intermediul caruia se centralizeaza informatiile privind intrarea in spatiul Schengen a cetatenilor statelor terte, problemele privind politica de vize si privind cooperarea politieneasca.

Sistemul de Informare Schengen este reglementat de Conventia Schengen si se refera la aspecte privind:

crearea Sistemului de Informare Schengen;

exploatarea si utilizarea Sistemului de Informare Schengen;

protectia datelor cu caracter personal si de securitatea datelor in cadrul SIS; procedura privind prelucrarea automata a datelor personale si masurile de protectie;

suportarea costurilor SIS.

Libera circulatie a persoanelor in spatiul comunitar poate genera aparitia unor probleme legate de migratia clandestina, ceea ce presupune luarea unor masuri riguroase de supraveghere si control a frontierelor externe.

Astfel, privitor la problemele legate de trecerea frontierelor externe, Conventia stabileste:

- conditiile de intrare pe teritoriul statelor membre si durata de sedere acordata strainului;

- efectuarea controlului autoritatilor competente la frontierele externe privind circulatia transfrontaliera;

- acordarea de asistenta reciproca si asigurarea unei cooperari stranse si permanente intre statele membre, in vederea exercitarii eficiente a controalelor si supravegherilor.

In vederea realizarii solidaritatii intre statele membre au fost initiate programe privind cooperarea administratiilor vamale sau serviciilor de politie ( EUROPOL ) si programe de cooperare in domeniul judiciar ( programul GROTICUS).

Problemele privind politia si securitatea formeaza obiectul reglementarilor cuprinse in Conventie si care se refera la urmatoarele aspecte:

cooperarea politieneasca;

asistenta penala in materie judiciara;

extradarea;

transferul executarii hotararilor judecatoresti penale;

regimul stupefiantelor;

regimul armelor de foc si munitiei.

Conventia de Aplicare a Acordului Schengen defineste un ansamblu de concepte privind institutia azilului, precum: cerere de azil, solicitant de azil; examinarea unei cereri de azil; reglementari privind examinarea responsabila a unei cereri de azil.

In vederea analizarii centralizate a cererilor de azil a fost adoptata Conventia de la Dublin ( intrata in vigoare la 1 septembrie 1997 in 12 state, la 1 octombrie 1998 in Austria si Suedia si la 1 ianuarie 1998 in Finlanda).

Conventia stabileste principiul conform caruia un singur stat membru este responsabil cu analiza cererilor de azil.

Tendinta comunitara este de a crea un sistem comun in scopul unei evidente centralizate a cererilor de azil.

Reglementarile comunitare stabilesc in beneficiul solicitantilor de azil sau a statutului de refugiat, un standard minim de viata si respectarea drepturilor lor pe perioada desfasurarii procedurilor de acordare a dreptului de azil sau de refugiat.

De asemenea, in cadrul procesului de realizare s liberei circulatii a persoanelor, un aspect important il constituie protectia datelor cu caracter personal. Aceasta reprezinta o componenta importanta in cadrul Sistemului de Informare Schengen, fiind o problema reglementata detaliat prin dispozitiile Conventiei de Aplicare a Acordului.

In ceea ce priveste prelucrarea automata a datelor personale, Conventia stabileste, in sarcina statelor membre, sa adopte dispozitii nationale necesare pentru atingerea unui nivel minim de protectie a datelor personale cel putin egal cu cel care rezulta din Principiile Conventiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protectia persoanelor cu privire la prelucrare automata a datelor personale.

Conventia de la Strassbourg din 28 iunie 1981 pentru protejarea datelor face parte din aquis-ul comunitar in domeniul liberei circulatii a persoanelor si contine reglementari privind:

asigurarea securitatii datelor cu caracter personal;

garantii pentru protectia drepturilor persoanelor fizice ale caror date se prelucreaza automatizat;

categoriile speciale de date cu caracter personal si regulile fluxului transfrontalier de date in cadrul cooperarii internationale.

Pe de alta parte Romania a facut progrese semnificative in alinierea la politica comunitara de vize.

In acest sens, Ordonanta de Urgenta nr.194 din 27 decembrie 2002 privind regimul strainilor in Pomania ofera o reglementare clara in materia vizelor. Astfel, sunt reglementate tipurile de vize ce pot fi acordate, care difera in functie de scopurile pentru care se acorda:

viza de tranzit aeroportuar, identificata prin simbolul A;

viza de tranzit, identificata prin simbolul B;

viza de scurta sedere, identificata prin unul dintre urmatoarele simboluri, in functie de activitate pe care urmeaza sa o desfasoare in Romania strainul caruia i-a fost acordata:

- misiune, identificata prin simbolul C/M;

- turism, identificata prin simbolul C/TU;

- vizita, identificata prin simbolul C/VV;

afaceri,indicata prin simbolul C/A

transport, indicata prin simbolul C/TR

activitati sportive, indicata prin simbolul C/SP

activitati culturale,stiintifice,umanitare,tratament medical de scurta durata sau alte activitati care nu contravin legilor ramane, indicata prin simbolul C/ZA

- viza de scurta sedere,identificata cu unul din urmatoarele simboluri,in functie de activitatea pe care o urmeaza sa o desfasoare in Romania strainului caruia I-a fost acordata:

-desfasurarea de activitati economice,identificata prin simbolul D/AP

desfasurarea de activitati profesionale, identificata prin simbolul D/AP

desfasurarea de activitati comerciale, identificata prin simbolul D/AC

angajare in munca,identificata prin simbolul D/AM

studii,identificata prin simbolul D/SP

reintregirea familiei, identificata prin simbolul D/VF

intrarea in Romania a strainilor casatoriti cu cetateni romani, identificata prin simbolul S/AS

-viza diplomatica sau viza de serviciu,identificata prin simbolul D/RU

-viza colectiva, identificata prin simbolul CL/B sau CL/TU,dupa cum este acordata in scop de tranzit,respectiv turism.

Ordonanta stabileste conditiile generale de acordare a vizelor,conditii speciale cerute pentru acordarea fiecarui tip de viza in parte,precum si procedura aplicabila.

Anexa la Regulamentului Consiliului nr 539/2001 contine lista “lista pozitiva” (lista tarilor ai cdaror ceteteni nu au nevoie de viza pentrua intra in spatiul comunitar),iar Anexa ll a Regulamentului contine “lista negativa” (lista tarilor ai cdaror ceteteni au nevoie de viza pentrua intra in spatiul comunitar).

In domeniul armonizarii legislatiei Romaniei cu reglementarile “listei pozitive” a Uniunii Europene,au fost transmise de Romania proiecte de acorduri bilaterale privind regimul calatoriilor catre autoritatile statale cuprinse in “lista pozitiva” a Uniunii Europene.

In privinta “listei negative”,recomndarile pe termen scurt si mediu pentru Romania sunt de introduce obligativitatea vizei pentru cetatenii tarilor cu inalt grad de migrare.Conditii deosebit de stricte sunt aplicate de Romania cetatenilor a 86 de tari cu inalte tendinte de migrare.

Toate solicitarile de viza sunt trimise de misiunile diplomatice centrului National de Vize,care are atributii privind acordarea vizei.

Cererile cetatenilor apartinand tarilor cu tendinte de migrare sunt trimise,pentru a efectuarea unor verificari suplimentare si Directiei pentru Straini si Probleme de Migratie din Ministerul Administratiei si Internelor.

Penrtu armonizarea prevederilor interne cu cele comunitare in domeniu,se impune ca Romania sa initieze cu Plan de Actiune Schengen.De asemenea,se impune o mai buna cooperare cu statele comunitare in ceea ce priveste gestionarea frontierei si combaterea coruptiei.

In domeniul frontierelor externe in iunie 2001 au fost adoptate doua ordonante de urgenta:

-Ordonanta de Urgenta nr. 105/2001 privind frontiera deb stat a Romaniei:

Ordonanta de Urgenta nr. 104/2002 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera-care stabileste o noua structura organizatorica si un nou cadru pentru cooperarea cu institutii similare europene.

Tot in anul 2001 au fost inlocuite pasapoartele existente cu un tip nou de pasaport,care contine caracteristici suplimentare de securitate.

In privinta migratiei , Romania a incheiat acorduri de readmisie cu toate statele membre comunitare,cu exceptia Angliei si Portugaliei.

In vederea armonizarii legislatiei cu dreptul comunitar in acest domeniu,au fost adoptate reglementari interne privind:

-Legea nr 323/2001 privind regimul refugiatilor in Romania:

-Ordinul comun al Ministerului de Interne si Ministerul de Afacerilor de externe nr 213/A/2001 privind reunificarea familiei:

-Hotararea Guvernului nr 119/2002 dupa intrarea in vigoare a careia au fost derulate activitati in vederea intregirii socio-profesionale a refugiatilor,prin compartimentul special infiintat in acest scop,Oficiul National pentru Refugiati(O.N.R.)

Pe termen scurt, Romania are in vedere urmatoarele prioritati:

-participarea deplina la Sistemul de Informatii-Schengen;

-armonizarea legislativa cu dreptul comunitar in materie de vize;

-continuarea alinierii la legislatia si practica cimunitara in domeniul liberei circulatii a lucrarilor si a regulilor de coordonare a sistemelor de securitate sociala.

Pe langa toate acestea noua conducere a statului roman incearca sa indeplineasca toate conditiile impuse de Uniunea Europeana cu scopul si vederea integrarii tarii noastre in Uniune, ca urmare a semnarii prealabile a Tratatului de aderare.

Astfel, statutul de cetatean european in adevaratul sens al cuvantului, cu toate drepturile si obligatiile adiacente, ar putea fi aceesibil oricarui roman.

BIBLIOGRAFIE:

1.         MAZILU, Dumitru – “ Integrarea europeana. Drept comunitar si institutii europene“, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

2.         DIACONU, Nicoleta – “ Sistemul institutional al Uniunii Europene “,Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

3.         DIACONU, Nicoleta / MARCU, Viorel – “ Drept comunitar. Politici Comunitare.” Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

4.         MANOLACHE, Octavian - “ Drept comunitar “, Ed. All Beck, 2003.

5.         LEICU, Corina – “ Drept comunitar “, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998

6.         FUEREA, Augustin – “ Drept comunitar European “,Ed. All Beck, 2003.