CETATENIA ROMANA

1. Notiunea de cetatenie

Populatia, fiind unul dintre elementele constitutive ale statului, analiza raporturilor existente intre stat si aceasta apare justificata. Populatia unui stat se prezinta ca o entitate eteroclita sub aspectul specificului raporturilor politice si juridice pe care le are fiecare membru al populatiei cu statul pe teritoriul caruia traieste populatia respectiva. Populatia unui stat este formata din cetatenii acestuia, la care se adauga strainii si, dupa caz, apatrizii.

Elementele organice al natiunii reflectate in constiinta nationala - limba comuna, traditiile, cultura comuna, religia, specificul vietii sociale, economice si politice formeaza fondul conceptual si operational al ideologiei nationale.

Pe langa ideologia nationala se formeaza, indiferent de raportul dintre natiune si minoritatile nationale, o ideologie a acestora, care va incorpora si valorifica sistemul lor axiologic (limba materna, folclor si traditii artistice specifice, cultura).

Este o cerinta fundamentala a democratiei constitutionale, a statului de drept, ca statul sa se manifeste - in cadrul raporturilor de cetatenie - in acelasi fel fata de toti cetatenii sai, fara nici o discriminare, fara a acorda unora privilegii in dezavantajul altora.

Legatura interna dintre stat si intreaga populatie care vietuieste pe teritoriul sau - indiferent de nationalitate - sta la baza drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, dar si la baza indatoririlor lor fata de stat si poarta numele de cetatenie.

Ca institutie juridica, cetatenia este ansamblul de norme juridice care reglementeaza modul de dobandire sau de pierdere a calitatii de cetatean, adica raporturile sociale de cetatenie. Cat priveste aprecierea cetateniei ca o conditie juridica sau statut al individului exprimata prin drepturi si indatoririle sale individuale, aceasta izvoraste din drepturile subiective garantate de stat prin Constitutie, propriilor cetateni si nu ca statut al unor indivizi.

Statutul juridic al individului este garantat atat de drepturile subiective recunoscute si garantate de Constitutie, cat si de calitatea sa de cetatean al unui stat, in virtutea caruia el dobandeste drepturile respective si isi asuma anumite indatoriri.

Cetatenia acorda dreptul unei persoane fizice, membru al populatiei care locuieste intr-un anumit stat, sa se manifeste politic, adica sa voteze si sa fie ales in organe reprezentative ale puterii sau ale administratiei publice, sau sa ocupe inalte functii si demnitati publice in aparatul de guvernamant.

Cetatenia este definita ca fiind apartenenta politica si juridica a unei persoane la un anumit stat.

Apartenenta unei persoane la un anumit stat nu exprima o legatura unilaterala, ci una reciproca intre cele doua entitati. Nu numai cetateanul este legat de stat, ci si statul este legat de cetatean.

Apartenenta nu exprima un simplu raport de subordonare a cetateanului fata de stat sau, cu alte cuvinte, un raport de dominatie exercitat de stat asupra unei persoane. Acest raport exista, indiferent de calitatea persoanei care locuieste intr-un anumit stat si asupra careia se exercita prerogativele de comanda.

Cetatenia romana exprima legatura principala si statornica intre statul roman si o persoana fizica, in baza careia aceasta participa la diferite proceduri legale prin care se exprima vointa suverana a poporului si beneficiaza de drepturile si libertatile fundamentale pe care i le garanteaza statul, care, in acelasi timp, ii impune anumite indatoriri fundamentale.

2. Natura juridica a cetateniei

Cetatenia este un element, o parte componenta a capacitatii juridice. Persoana fizica/cetatean poate fi subiect al tuturor raporturilor juridice de cetatenie, adica al acelor raporturi juridice al caror continut il formeaza drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.

Apartenenta unei persoane la un anumit stat poate avea mai multe cauze: nasterea, adoptiunea, repatrierea, autorizarea cererii adresate autoritatilor statale competente de catre o persoana fizica.

Izvorul juridic al cetateniei este fie faptul natural al nasterii, careia legiuitorul ii predetermina efecte juridice in ceea ce priveste raporturile de cetatenie intre cel nascut si stat, fie faptul juridic al adoptiunii sau repatrierii unei persoane ori acordarea cetateniei la cerere.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

3. Principiile generale ale cetateniei romane

Ele stabilesc cadrul juridic general de dobandire si de exercitare a calitatii de cetatean roman de catre o persoana fizica. Decurg atat din Constitutie cat si din alte legi, in primul rand din Legea cetateniei romane.

Principiile generale ale cetateniei romane:

egalitatea cetatenilor romani fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, apartenenta politica, avere sau origine sociala (art.4 alin.2 din Constitutie).

cetatenia se dobandeste pe baza principiului ius sangvinis; dobandeste automat cetatenia romana indiferent de locul nasterii sale, copilul ai carui parinti, sau numai unul dintre ei, este cetatean roman.

stabilirea modului de dobandire a cetateniei, ca si drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, reprezinta un atribut inerent, exclusiv si suveran al statului.

cetatenii romani au de regula o singura cetatenie dar, potrivit legii romane, pot dobandi o a doua cetatenie.

casatoria nu poate produce efecte juridice asupra cetateniei sotilor iar schimbarea cetateniei unuia dintre soti nu produce efecte asupra cetateniei celuilalt sot.

cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.

4. Dobandirea cetateniei romane

Modul de dobandire a cetateniei se face conform principiului ius sangvinis, iar in stabilirea cetateniei romane a unei persoane primeaza legatura de sange a acestuia cu parintii sai. Daca acestia au cetatenia romana, automat persoana respectiva va dobandi la nastere cetatenia romana.

Art.5 din Legea cetateniei romane: "Copiii nascuti pe teritoriul Romaniei din parinti cetateni romani, sunt cetateni romani". Au calitatea de cetatean roman cei care s-au nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean roman, precum si cei care s-au nascut in strainatate si ambii parinti sau numai unul dintre ei are cetatenie romana.

Legea cetateniei stabileste si o prezumptie de cetatenie romana, precizand ca minorul gasit pe teritoriul statului roman este cetatean roman, daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut.

Alte moduri de dobandire a cetateniei romane:

adoptiunea;

repatrierea;

acordarea acesteia la cerere.

Adoptiunea

Cetatenia romana se dobandeste de catre minorul cetatean strain sau fara cetatenie, daca infietorii sai sunt cetateni romani, iar cel adoptat nu a implinit varsta de 18 ani. Daca numai unul dintre infietori este cetatean roman, cetatenia minorului adoptat va fi hotarata de comun acord, de catre infietori. Daca acestia nu ajung la nici o hotarare comuna, instanta judecatoreasca competenta sa incuviinteze adoptiunea, va decide asupra cetateniei infiatului, tinandu-se cont de interesele acestuia. Legea cetateniei prevede ca se cere si consimtamantul minorului daca acesta a implinit varsta de 14 ani.

Declararea nulitatii sau anularii adoptiunii

Copilul adoptat este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman daca la data declararii sau anularii adoptiunii nu a implinit varsta de 18 ani si daca are domiciliul in strainatate sau paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.

Desfacerea adoptiunii

Copilul care nu a implinit varsta de 18 ani, pierde cetatenia romana pe data desfacerii acesteia, daca minorul domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate.

Persoana care a pierdut cetatenia romana o poate redobandi prin efectul repatrierii, daca isi exprima dorinta in acest sens.

Redobandirea cetateniei de catre unul dintre soti nu are nici o consecinta asupra cetateniei celuilalt sot.

Cetatenia romana se poate acorda cetateanului strain sau persoanei fara cetatenie care:

a.   s-a nascut si domiciliaza la data cererii pe teritoriul Romaniei, sau, desi nu s-a nascut pe acest teritoriu, domiciliaza pe teritoriul statului roman de cel putin 7 ani sau, in cazul in care este casatorit cu un cetatean roman, de cel putin 3 ani;

b.  dovedeste prin atitudinea si comportarea sa atasament fata de statul si poporul roman;

c.   a implinit varsta de 18 ani;

d.  are asigurate mijloace legale de existenta;

e.   este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o infractiune care il face nedemn de a fi cetatean roman;

f.   cunoaste limba romana in suficienta masura pentru a se integra in viata sociala.

Cetatenia romana se poate acorda si persoanei care a avut aceasta cetatenie si care cere redobandirea ei, cu pastrarea domiciliului in strainatate, daca a implinit varsta de 18 ani, si dovedeste prin comportarea si atitudinea sa, atasament fata de statul si poporul roman si daca este cunoscuta ca avand o buna purtare si nu a fost condamnata in tara sau in strainatate pentru o infractiune care o face nedemna de a fi cetatean roman.

Persoana majora care redobandeste cetatenia romana prin repatriere, precum si sotul acesteia, caruia cetatenia i s-a acordat la cerere, depune in termen de 6 luni in fata autoritatilor romane competente, juramantul de credinta fata de tara.

Acelasi juramant este prestat si de cetateanul strain si apatridul carora li s-a acordat cetatenia romana la cerere. In aceste cazuri, calitatea de cetatean roman se dobandeste pe data prestarii juramantului.

5. Pierderea cetateniei

A.  Retragerea cetateniei

Cetatenia romana se poate retrage persoanei care:

aflata in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului roman sau lezeaza interesele Romaniei;

aflata in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile diplomatice sau cu care este in stare de razboi;

a obtinut cetatenia romana prin mijloace frauduloase.

Potrivit Legii cetateniei romane, retragerea acesteia nu produce efecte asupra cetateniei sotului sau copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.

B.  Aprobarea renuntarii la cetatenie

Legea prevede ca se poate aproba renuntarea la cetatenia romana persoanei care a implinit varsta de 18 ani si care:

nu este invinuita sau inculpata intr-o cauza penala sau nu are de exercitat o pedeapsa penala;

nu este urmarita pentru debite de catre stat, persoane fizice sau juridice din tara, sau avand astfel de debite, le achita ori prezinta garantii corespunzatoare achitarii lor.

Pierderea cetateniei prin aprobarea renuntarii nu produce efecte juridice asupra cetateniei sotului sau copiilor minori, dar in cazul in care ambii parinti obtin aprobarea renuntarii la cetatenia romana, iar copilul minor se afla impreuna cu ei in strainatate sau paraseste impreuna cu ei tara, acesta pierde cetatenia romana odata cu parintii sai, iar daca ei au pierdut cetatenia romana la date diferite, minorul va pierde cetatenia romana pe ultima dintre aceste date.

Copilul minor care, pentru a domicilia in strainatate, paraseste tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romana, pierde cetatenia romana pe data plecarii sale din tara. Exista si alte cazuri de pierdere a cetateniei.

Copilul minor, cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, poate pierde cetatenia romana daca infietorii solicita aceasta in mod expres, iar legea straina prevede dobandirea cetateniei infietorului de catre cel adoptat.

In cazul declararii nulitatii sau anularii adoptiunii, copilul care nu a implinit varsta de 18 ani este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana.

Pierde cetatenia romana copilul gasit pe teritoriul Romaniei daca, pana la implinirea varstei de 18 ani, i s-a stabilit filiatia fata de ambii parinti, iar acestia sunt cetateni straini.

Cetatenia romana se pierde si in cazul in care filiatia s-a stabilit numai fata de un parinte cetatean strain, celalalt parinte ramanand necunoscut.

6. Dovada cetateniei romane

Se face, potrivit legii cetateniei romane, cu buletinul de identitate, cu pasaportul sau cu certificatul constatator al acordarii cetateniei romane.

Cetatenia copilului pana la varsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul sau de nastere, insotit de B.I. sau pasaportul oricaruia dintre parintii sai.

In cazul in care copilul este inscris in B.I. sau in pasaportul unuia dintre parinti, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte.

Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pana la varsta de 14 ani, cu certificatul de nastere.