Oportunitati pentru Romania

Actuala structura administrativa din Romania este in vigoare din 1968 si se bazeaza pe judete, orase si comune. Studiile realizate in ultimii ani au scos in evidenta existenta unor diferente semnificative in privinta nivelurilor de dezvoltare economica si sociala intre judete, precum si in cadrul judetelor.

Evidenta dezechilibrelor regionale in Romania constituie o mostenire a perioadei interbelice, cand activitatea industriala a fost concentrata in doar cateva zone, dependente de accesul la resursele minerale si energetice, precum si la retelele de transport (Bucuresti, Valea Prahovei, Brasov, Hunedoara, Resita, Braila, Valea Jiului, Constanta si Galati).

Perioada comunista s-a caracterizat printr-o politica economica centralizata, avand ca scop echilibrarea dezvoltarii teritoriale printr-un proces de industrializare si urbanizare fortata. Aceasta politica a avut ca rezultat dezvoltarea mai rapida a unor zone importante din nord-estul si sud-estul tarii. Dupa 1989 tocmai aceste zone au avut cel mai mult de suferit, ca urmare a procesului de restructurare economica. In consecinta, decalajele economice regionale s-au accentuat, indeosebi in privinta productiei industriale si a ocuparii fortei de munca, precum si al veniturilor populatiei si resurselor financiare ale gospodariilor. De aceea, dupa 45 de ani de dezvoltare centralizata din perioada comunista, cele mai slab dezvoltate zone ale tarii au ramas Moldova si Sud-Estul Campiei Romane, iar cele mai dezvoltate roman Bucuresti, Constanta, Centrul si Vestul tarii.

In 1998, in baza Legii nr. 151 privind politica de dezvoltare regionala, au fost create 8 regiuni de dezvoltare social-economica, care reprezinta nivelul statistic NUTS 2 si care grupeaza judete si zone cu niveluri diferite de dezvoltare. Din acest motiv se poate considera ca nivelul disparitatilor in Romania nu este prea ridicat si ca intreaga tara ar putea fi considerata subdezvoltata in comparatie cu nivelul de dezvoltare al UE.

Datele referitoare la PIB indica o tendinta de crestere a decalajelor dintre regiunile cele mai dezvoltate si cele mai putin dezvoltate. Zonele mai putin dezvoltate manifesta o puternica dependenta de o singura industrie, slaba atractivitate a localitatilor, utilitati insuficiente si infrastructura slab dezvoltata.

Disparitatile regionale in Romania au crescut in conditiile politicii de investitii a ultimilor ani, intrucat nivelul investitiilor a fost mai favorabil regiunilor dezvoltate. In 1999, regiunea Bucuresti Ilfov, avand doar 10,2% din populatia tarii, a atras 25% din totalul investitiilor, in timp ce regiunile Nord-Est si Sud cu 17% si 15,5% din populatie, au beneficiat de 10,2 si 9,1% din totalul investitiilor.

Toate datele indica faptul ca o regiune sau un judet sunt cu atat mai sarace, cu cat respectivele zone sunt mai rurale. In plus, zonele rurale sunt puternic dependente de agricultura si inregistreaza o lipsa acuta de populatie tanara si educata, urmare migrarii acestora spre zonele urbane sau emigrarii spre tari din Uniunea Europeana.

De aceea, problema rurala si indeosebi a saraciei din zonele rurale constituie o mare provocare pentru politica de dezvoltare regionala. Saracia din aceste zone se manifesta si la nivelul educatiei, ingrijirilor medicale si serviciilor publice locale.

In Romania a avut loc, abia in ultimii ani, o dezbatere de fond, in legatura cu politica regionala a Uniunii Europene. Uneori s-a acreditat temerea ca prin promovarea de catre Romania a unei asemenea politici, ar exista pericolul desprinderii din trupul tarii a unor provincii istorice.

Evident, ca o asemenea abordare nu corespunde nici pe departe realitatii, dar nu este mai putin adevarat ca politica regionala a Uniunii invita guvernele la cresterea descentralizarii si la sporirea rolului si atributiilor organelor administrative teritoriale si locale. De altfel si acum se manifesta o serie de tensiuni intre tarile membre si Comisia Europeana in legatura cu rolul guvernelor nationale si a structurilor consacrate acestui scop. Dar, cu toate ca au primit insemnate fonduri de la Uniunea Europeana, Sardinia a ramas parte componenta a Italiei, dupa cum Tara Galilor sau Scotia au ramas regiuni componente ale Marii Britanii.

Alteori s-a facut, probabil din necunoastere, o mare confuzie intre politica Uniunii Europene de dezvoltare regionala, inclusiv prin proiecte de cooperare trans-frontaliera (cross-border co-operation), pe de o parte, si politica Consiliului Europei de creare a "Euro-regiunilor" , pe de alta parte. In timp ce euro-regiunile urmaresc mai degraba colaborarea politico-culturala prin atenuarea unor eventuale tensiuni, inclusiv de natura inter-etnica, in zonele de frontiera, politica regionala a Uniunii Europene are ca obiectiv esential eliminarea disparitatilor intre nivelele de dezvoltare economico-sociala ale diverselor regiuni din state suverane ale Uniunii.

Chiar proiectele de tip "cooperare trans-frontaliera" dintre tarile membre si tarile candidate la aderare au un profund caracter economic, fiind destinate cu precadere domeniilor infrastructurii, protectiei mediului si amenajarii teritoriului. Din aceasta cauza, anumite rezerve existente intr-o anumita perioada in legatura cu Euro-regiunile si mai ales cu modalitatile de constituire, de organizare si functionare ineficienta a acestora s-au rasfrant, in mod nejustificat si asupra politicii Uniunii Europene in acest domeniu.

Este important de subliniat ca, in Romania, Constitutia din 1991, ca si Legea privind administratia publica locala modificata in 1996 atribuie competente largi consiliilor judetene si Consiliului municipal Bucuresti, definesc conceptul de amenajare a teritoriului si de dezvoltare economica. Romania poseda un cadru juridic, administrativ si operational pentru amenajarea teritoriului.

Dezvoltarea regionala se inscrie printre obiectivele principale ale planului de amenajare a teritoriului, care vizeaza cu prioritate reducerea disparitatilor regionale prin combaterea intarzierilor in dezvoltarea economico-sociala a unor regiuni si punerea in aplicare a programelor de amenajare a teritoriului. Aceste competente au fost consolidate, in 2003, prin amendamentele aprobate la Constitutia din 1991.

Trebuie, de asemenea, subliniat ca, in 1995- in contextul elaborarii Strategiei nationale de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana - au fost adoptate strategii de dezvoltare regionala, la nivelul judetelor. Acestea se refera atat la dezvoltarea economica regionala, cat si amenajarea teritoriului.

Incepand cu anul 1996, Guvernul Romaniei a beneficiat de un program PHARE privind dezvoltarea regionala, program care - printre alte obiective - isi propunea sa realizeze si identificarea disparitatilor de dezvoltare dintre judetele tarii. A fost intocmit un prim raport asupra disparitatilor regionale, care prin cumularea matematica a disparitatilor economice, demografice, in infrastructura si in standardul de viata a calculat un indice global al dezvoltarii regionale. Pe baza acestui indice, judetele au fost grupate in 6 categorii in functie de gradul de dezvoltare : foarte scazut, scazut, relativ scazut, relativ ridicat, ridicat si foarte ridicat.

Se poate aprecia ca, in Romania, politica de dezvoltare regionala exista din anul 1998, odata cu elaborarea primelor rapoarte anuale ale Comisiei Europene.

In 1999 Parlamentul a adoptat "Legea privind dezvoltarea regionala in Romania", care a oferit cadrul legislativ necesar pentru crearea, la nivel national si teritorial, a organismelor in masura sa asigure implementarea politicii regionale a Uniunii Europene, inclusiv gestionarea fondurilor structurale si de coeziune.

Fara indoiala ca Romania va deveni, pe deplin, beneficiara a acestor fonduri numai dupa ce aceasta va adera la Uniunea Europeana.

Este cert ca, dezvoltarea regionala ar putea constitui o parghie importanta in demersurile Romaniei pentru aderare, iar crearea cadrului institutional adecvat o face capabila sa preia, din timp, gestionarea asistentei pe care aceasta o va primi prin fondurile structurale si de coeziune. Elaborarea de politici si proiecte privind dezvoltarea regionala, ii va spori, cu siguranta, accesul la noile surse de finantare europeana.

In ultimii ani, in Romania, s-a desfasurat o dezbatere controversata in legatura cu regiunile. In fapt, a fost confundata impartirea administrativ-teritoriala a tarii cu politica regionala a Uniunii Europene. Cert este ca UE nu se intereseaza de primul aspect, ci doar de crearea mecanismelor si a institutiilor care sa permita absorbtia fondurilor ce decurg din politica regionala a Uniunii.

Romania a inchis, in anul 2003, negocierile la capitolul 21 privind politica regionala.