Capitalismul si dusmanii sai

Capitalismul si dusmanii sai

Ludwig von Mises a fost fiul  unei familii evreiesti din Galitia (Ucraina).El a fost un economist si filozof austriac si mai de seama reprezentant al Scolii austriece de drept si economie.

Cartea "Capitalismul si dusmanii sai" este structurata pe sase capitole care pot fi appreciate ca si lectii independente.

Primul capitol este intitulat "Capitalismul". In acesta Ludowig von Mises face o scurta istorie a capitalismului, explicand rolul acestuia in modernizarea Angliei feudale si mai tarziu a intregii lumi. El este de parere ca evolutia economica a Angliei in secolul al XVIII-lea s-a bazat pe aparitia capitalismului. In acea perioada statutul social al unui individ se pastra toata viata acestuia, iar productia industriala se adresa doar claselor sociale superioare. Acest sistem s-a confruntat cu o problema majora cand s-a constatat ca aparuse un surplus de populatie neocupata. Numarul acestor "indezirabili", cum sunt numiti in cartea lui von Mises crestea, ei neputand sa isi gaseasca de lucru in agricultura dar nici in industrie, deoarece mai-marii oraselor ii impiedicau sa o faca.

Aceasta situatie sociala ingrijoratoare a dus la aparitia capitalismului. O parte din acei "indezirabili" au organizat mici ateliere, care nu mai produceau bunuri scumpe destinate exclusiv claselor superioare. Ei produceau bunuri ieftine pentru uzul tuturor.

Ludowig von Mises considera ca noul sistem este benefic deoarece diferenta dintre clasele sociale superioare si cele inferioare este foarte mica. Ambele au acces la hrana si adapost, diferenta constand in modul de satisfacere a nevoilor. Pentru a intari aceasta afirmatie autorul da urmatorul exemplu: in Statele Unite, de cele mai multe ori diferenta dintre un om mediu si unul instarit este diferenta dintre un Cadillac si un Chevrolet. Ambele autovehicule au aceeasi intrebuintare dar satisfac o nevoie in mod diferit.

Autorul aminteste si faptul ca in capitalism, consumatorii nu se diferentiaza de lucratorii din fabrici. Acestia produc bunuri pe care tot ei le consuma.

O alta idee este aceea ca: "Prosperitatea unei tari este direct proportionala cu columul de capital investit pe individ." Autorul argumenteaza aceasta teza prin evidentierea diferentelor dintre Statele Unite si India. In Statele Unite cresterea populatiei a fost urmata de o crestere proportionala a capitalului investit, fapt ce a dus la o crestere a nivelului de trai. In India metodele moderne de combatere a bolilor au dus la cresterea masiva a populatiei, dar aceasta nefiind urmata de o crestere a capitalului incestit a insemnat doar raspandirea saraciei.

Al doilea capitol al cartii este "Socialismul" unde Ludwig von Mises explica conceptul de libertate si contrazice teoriile socialiste privind libertatea economica. Autorul evidentiaza faptul ca libertatea economica este in stransa relatie cu celelalte tipuri de libertati. Intr-o societate in care piata este absenta, alte tipuri de libertati sunt iluzorii, chiar daca iau forma de legi sau sunt consemnate in constitutii. El contrazice in acest fel teoriile socialiste cu privire la faptul ca oamenii trebuie impiedicati sa-si provoace ei insisi neplaceri. El admite ca un guvern nu poate stabili cu exactitate ce este mai bine pentru cetatenii sai. Ei trebuie sa hotarasca singuri acest lucru. Daca un individ considera ca trebuie sa isi schimbe locul de munca in alta tara decat cea de origine trebuie lasat sa faca acest lucru. Daca alegerea a fost buna sau proasta, acesta va hotara singur si isi va asuma esecul. Pentru sustinerea acestei afirmatii von Mises ofera drept exemplu viata lui Vincent van Gogh. Acesta a pictat in timpul vietii sale un numar impresionant de tablouri dar a vandut unul singur varului sau. Intr-o sociatate totalitarista van Gogh nu ar fi fost considerat un pictor din cauza insuccesului in vinderea tablourilor si ar fi fost delegat intr-o fabrica. Astazi operele lui se vand la preturi care pentru unii ar parea exorbitante.

In acest capitol Ludwig von Mises contrazice ideile lui Karl Marx din "Manifestul Comunist". Marix pretindea ca exista un conflict ireconciliabil intre clasele sociale si prezenta drept exemplu conditiile societatii precapitaliste. In epoca precapitalista societatea era divizata in grupuri de stari sociale ereditare. Individul se nastea apartinand unei anumite clase, statut pe care il pastreaza pana la sfarsitul vietii. Dar in lumea de astazi acest lucru s-a schimbat. Statutul nu se mai pastreaza de la o generatie la alta. Acesta este unul dintre efectele capitalismului.

Referat: Ortodoxia ca religie de stat si autointelegerea puterii Referat: Etapele istorice ale imperiului Bizantin - istoria Bizantului

Capitolul III al cartii este intitulat "Interventionismul". In acest capitol Ludwig von Mises explica rolul guvernului intr-o societate capitalista si neajunsurile interventionismului. El considera ca un guvern are doar atributia de a asigura securitatea cetatenilor sai. Interventiile guvernului in economie se dpvedesc a fi gresite. Autorul exemplifica prin impunerea preturilor maximale. Acest tip de interventionism declanseaza o reactie in land care duce in final la un  sistem totalitarist. Acesta a fost si cazul Angliei si Germaniei naziste in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Un alt tip de interventionism mentionat este controlul chiriilor. Von Mises evidentiaza faptul ca un efect al acestul tip de interventionism este refuzul oamenilor de a se muta in apartamente mai mici, odata cu modificarea conditiilor familiale. Necesitatea copiilor care isi parasesc familiile de a se muta intr-un apartament mai mic si mai ieftin dispare cand guvernul impune controlul chiriilor. Acest fapt duce la deficit de spatiu locativ.

Capitolul IV este intitulat "Inflatia". In acesta Ludwig von Mises explica cauzele aparitiei inflatiei dar si cum se manifesta pe termen lung. Autorul atribuie aparitia inflatiei sporirii cantitatii de bani existente pe piata pentru procurarea anumitor bunuri. Ca urmare a aceste sporiri puterea de cumparare a banilor scade si o data cu ea scade si cantitatea de bunuri ce pot fi obtinute in in schimbul unei unitati monetare. Von Mises vede inflatia ca pe o politica de stat gresit implementata. Pentru a face anumite investitii statul are doua posibilitati: fie sa colecteze taxe de la cetatenii sai fie pur si simplu sa ii tipareasca moneda. Cum prima metode este considerata nepopulara de politicieni statul va recurge la inflatie.

Pe de alta parte inflatia nu afecteaza la fel toate categoriile de salariati. Ea poate fi benefica pe termen scurt pentru anumite clase salariale. Pentru sustinerea acestei teorii autorul ofera drept exemplu fabricile de armament si munitie din timpul razboaielor. Cand guvernul recurge la inflatie pentru a sustine un razboi el trebuie sa achizitioneze munitii, drept urmare industriile producatoare de armament vor capata primele banii nou creati. Prin acest fapt angajatii acestir fabrici vor avea mai multi bani pentru a procura bunuri. Deci in prima faza a inflatiei, acestia sunt avantajati.

Ludwig von Mises ofera drept exemplu negativ in ceea ce priveste politicile guvernamentale inflationiste Reichul german de dupa Primul Razboi Mondial. Inflatia nu s-a manifestat in timpul razboiului ci dupa acesta. Guvernul s-a imprumutat de la Banca Centrala da fara ca acesta sa "intrebe" de unde face aceasta rost de bani. Pentru a sustine nevoia de bani, banca a recurs la tiparirea de moneda. La 1 august 1914 valoarea dolarului era de 4 marci si 20 de pfenigi iar in noiembrie 1923 dolarul era cotat la 4.2 trilioane de marci. Cu alte cuvinte marca nu mai valora nimic.

Un alt factor inflationist este considerat de von Mises forta sindicatelor. Prin faptul ca acestea impun o rata salariala mai ridicata decat pe o piata neobstructionata reprezinta "cronicizarea somajului". In scurt timp sindicatele au realizat ca cererile lor nu era benefice si au inserat o clauza suplimentara in contractele de munca. Aceasta stipula cresterea automata a salariilor odata cu cresterea preturilor. Aceasta sa numit indexare.

In concluzie inflatia este considerata ca o masura pe termen scurt pentru lipsa de lichiditate a statului dar pe termen lung ea este nefavorabila economiei.

In capitolul V, "Interventiile straine", Ludwig von Mises intareste ideea capitalismului si rolul sau in dezvoltarea unui stat. Dar pentru acumularea de capital, un rol important il joaca investitiile straine.

In secolul al XIX lea se considera improprie investirea capitalului in alte tari decat cele de origine, dar in scurt timp investitiile de capital peste granita au jucat un rol important in afacerile din intreaga lume. Unii considerau a investitorii straini nu sunt altceva decat niste exploratori, dar von Mises ii contrazice prin exemplul Marii Britanii. Cu ajutorul capitalului aceste natiuni a fost posibila dezvoltarea Statelor Unite, care in cele din urma au rascumparat capitalul strain investit. Toate caile ferate, porturile, fabricile si minele din Asia si Canalul Suez nu ar mai fi fost construite fara existenta investitiilor straine.

In anumite cazuri investitiile erau facute indirect prin imprumuturi acordate statelor, urmand ca ele sa faca investitiile. Acesta a fost si cazul Rusiei, care a realizat marile sale constructii mai ales cu capital strain. Dar Rusia nu a inteles rolul atat de important al investitorilor straini si a trecut la confiscarea bunurilor capitaliste. Prin acest fapt a inceput o noua era, in care guvernele ii considerau pe investitorii straini ca fiind exploatatori, care ar trebui expulzati.

In concluzia acestui capitol Ludwig von Mises cosidera ca imbunatatirea nivelului de trai nu are alta solutie decat cresterea capitalului investit pe locuitor. Acest lucur nu poate fi infaptuit fara ajutorul investitiilor straine.

Ultimul capitol al cartii, "Politici si idei" evidentiaza modul de gandire al oamenilor care conduc anumite guverne si a ideilor acestora despre economie. Ludwig von Mises cosidera ca in toate tarile lumii in care nu exista dictatura, este o situatie in care nu mai exista partide politice in vechea acceptiune clasica ci doar grupuri de presiune. Aceste grupuri nu sunt altceva decat grupuri de persoane care doresc sa obtina un provilegiu special pentru membrii sai. El ofera drept exemplu Statele Unite, in care sistem bipartit de pe vremuri este doar un camuflaj al situatiei reale. Viata politica din Statele unite este determinata de lupta si aspiratiile grupurilor de presiune. In opinia lui fiecare persoana din parlament trebuie sa reprezinte natiunea ca intreg, nu doar un grup restrand care l-a trimis in parlament. Dar el respinge totodata si dictatura si sistemul interventionism deoarece puterea nu trebuie sa se afle in mainile unui singur om sau a uniui grup restrans decoarece acestia nu vor accepta alte idei, inafara celor in care ei cred. Chiar daca nu sunt neaparat corecte.

Ca o colcluzie a intregii carti Ludwig von Mises isi exprima increderea totala in sistemul capitalist. Acesta considera ca socialismul poate fin invins si ca civilizatia de la acea vreme nu va fi cucerita de spiritul Moscovei.