Avantajele si dezavantajele monedei unice

Avantajele si dezavantajele monedei unice

Vreme de multi ani, dezbaterile politice si economice pe tema existentei unei Piete Unice Europene, a unei Uniuni Economice si Monetare duse intre sustinatorii acestei idei si adversarii sai au separat opinia publica. Fiecare din cele doua tabere a pus in evidenta avantajele, respectiv dezavantajele acestei Uniuni, inclusiv cele ce vor decurge din crearea unei monede unice care sa inlocuiasca treptat monedele nationale prezente, cautand sa minimalizeze, intr-un anumit mod, influentele negative, respectiv pe cele pozitive pe care aceasta Uniune le-ar putea avea asupra economiilor nationale ale statelor membre. De aceea, o trecere in revista obiectiva si lucida a tuturur acestor efecte ale existentei unei monede unice, care sa puna in evidenta atat aspectele sale pozitive, cat si pe cele mai putin pozitive este in mod absolut necesara.

Crearea unei monede. unice europene prezinta, indiscutabil, .doua mari avantaje: pe de o parte, scaderea costurilor tranzactionale determinate de schimbarea diferitelor monede nationale si, pe de alta parte, eliminarea incertitudinii provenita din riscurile acestor schimbari. Avantajele generale ale monedei unice vor fi urmatoarele:

scaderea costurilor tranzactionale

diminuarea incertitudinii care afecteaza rentabilitatea

tranzactiilor internationale;

scaderea costului capitalului;

imbunatatirea repartizarii capitalului;

utilizarea mai eficienta a rezervelor monetare comune;

reducerea pierderilor datorate ratelor diferite ale inflatiei in tarile membre ale U.E.M.; imbunatatirea gestiunii macroeconomice si a cooperarii; imbunatatirea stabilizarii macroeconomice in statele membre ale Uniunii.

Costurile mentionate mai sus, cele tranzactionale precum si costul capitalului, au efecte intr -un mod direct la nivel microeconomic, asupra sectorului privat. In timp ce calculele agregate, la nivel macroeconomic, sunt facute cu scopul de a studia impactul acestei masuri asupra economiei in general eficienta- acestor schimbari va fi vizibila in mod clar in soldurile costurilor si profiturilor fiecarei firme. Pentru intreprinderile implicate in comertul international va exista un sold intre costurile acestor schimbari care vor fi suportate prin impozite si taxe si reducerea costurilor tranzactionale ce va decurge din schimbarile respective. Trebuie sa mentionam aici faptul ca costurile schimbarilor nu afecteaza firmele decat o singura data, in timp ce reducerea costurilor tranzactionale va avea efecte benefice de-a lungul intregii activitati a firmei desfasurate dupa momentul adoptarii monedei unice EURO. Problema se pune insa intr-un mod diferit pentru firmele care nu sunt direct implicate in, comertul international, aceastea neavand de-a face cu costuri tranzactionale determinate de schimbarea diferitelor monede nationale. Ramane in sarcina guvernelor nationale sa studieze problema suportarii costurilor acestor schimbari intr-un mod diferit de firmele care opereaza in mediul international si cele care isi desfasoara activitatea strict pe piata interna.

Trecerea la o moneda unica aduce si alte avantaje in afara de cele ale scaderii costurilor tranzactionale. O uniune monetara va asigura convergenta diferitelor rate ale dobanzii existente in cadrul statelor componente, pe termen mediu, in consecinta diminuandu-se costurile capitalului prin scaderea primelor de risc ale tarilor care au cunoscut anterior rate ridicate ale inflatiei. Riscurile asociate unor firme particulare sau unor state, reflectate prin diferitele 'rating-uri ale acestora si prin ratele reale ale dobanzii platite de catre acestea se vor diminua, ca urmare a convergentei ratelor nationale ale inflatiei. Acest fapt va determina si o mai eficienta repartizare a capitalurilor in circulatie.

In plan macroeconomic, unul din avantajele cele mai rapid vizibile va fi dat de rolul mult mai important care va fi jucat de rezervele unui sistem, bancar central unic, spre deosebire de rolul jucat de rezervele stabilite pentru 12 monede diferite.

Trebuie notat faptul ca, la fel ca in cazul oricarei masuri de reforma economica, efectele negative sunt cele care apar cel mai devreme, in timp ce efectele pozitive apar pe termen mediu si lung. In cazul monedei unice EURO, costurile acestor reforme vor fi vizibile in plan imediat, in timp ce beneficiile potentiale se vor lasa mai mult asteptate. De asemenea costurile crearii monedei unice sunt perfect cuantificabile, in timp ce avantajele acesteia sunt mai dificil de masurat, aceasta masurare prezentand un anumit grad de incertitudine. Factorii politici, confruntati cu existenta unor costuri reale legate de crearea Uniunii Monetare au avut mari dificultati in a-si convinge electoratele de validitatea avantajelor ulterioare. Chestiunea s-a complicat si mai mult datorita faptului ca aceste costuri tranzactionale si avantaje ale monedei unice nu sunt impartite intr-o maniera egala intre statele participante.

Problema estimarii principalelor avantaje ale unei monede unice si ale unei uniuni monetare in general rezida in faptul caeste dificil sa le dist.ingem clar de cele ce provin din alte aspeete ale integrarii economice. Reusita unei integrari monetare reclama un anumit grad de coordonare a politicilor macroeconomice. Este unanim recunoscut faptul ca daca tarile coopereaza intre ele, vor avea impreuna rezultate mai bune decat in cazul contrar al necooperarii. Ne intalnim, in cazul cooperarii internationale cu o problema similara cu 'dilema detinutului': daca toti accepta sa coopereze ei vor obtine rezultatul optim dar daca unii refuza aceasta cooperare, cea mai buna strategie va fi cea a promovarii interesului propriu, chiar daca rezultatele obtinute in acest caz vor fi inferioare celor determinate de strategia cooperarii globale. Iata de ce statele membre ale U.E.M. vor obtine rezultate mai bune, prin coordonarea politicilor proprii decat prin actionarea pe cai diferite. Uniunea Monetara va ajuta la stabilizarea politicilor in interiorul statelor membre datorita faptului ca ea va face automat un transfer al resurselor in domeniile care cunosc dificultati, deficitele balantelor interne de plati fiind astfel combatute. De asemenea, va avea loc astfel o dezvoltare mai rapida a zonelor ramase in urma, somajul fiind combatut .mai usor in cadrul acestor zone.

Nu in ultimul rand, moneda unica prezinta avantajul unei facilitari a comparatiei preturilor in diferite tari. Firmele, in cazul existentei mai multor monede nationale, pot cere preturi diferite pentru acelasi produs vandut in mai multe tari, in functie de elasticitatea cererii la pret. Aceasta putere monopolista exercitata de anumite firme conduce la o pierdere a consumatorului. Cand toate bunurile si serviciile vor fi exprimate in aceeasi moneda nimeni nu va mai trebui sa faca calcule de conversie a preturilor, facilitandu-se astfel comparatia acestora. Moneda unica va conduce astfel la o mai buna satisfacere a consumatorilor. si la o intarire a concurentei in cadrul U.E.M..

Studii mai recente demonstreaza clar existenta unor avantaje ale Uniunii Monetare si pentru tarile in tranzitie din centrul si estul Europei. Astfel, o crestere a nivelului P.I.B. cu 1% in zona EURO va atrage dupa sine o crestere cu 0,6% a exporturilor tarilor Europei Centrale si de Est, aceasta crestere a exporturilor avand un efect de multiplicare asupra cresterii P.I.B. cu 1,5%. Insa in acelasi timp, va avea si un efect negativ asupra acestor economii: efectul de 'deturnare de comert' in interiorul zonei EURO, care va atrage dupa sine o scadere a P.I.B. in Europa Centrala si de Est. Totusi in timp ce efectul deturnarii de comert de manifesta o singura data, ca stoc, primul efect, cel pozitiv, se manifesta ca flux.

La fel de i mportanta ca si prezentarea avantajelor monedei unice ramane prezentarea dezavantajelor acesteia. Aceste dezavantaje se grupeaza in doua categorii: cele suportate in timpul perioadei de tranzitie la Uniunea Monetara (costurile tranzitiei) si cele ce vor aparea dupa ce Uniunea Monetara a luat fiinta.

Costurile tranzitiei sunt umatoarele:

1. deflatie;
2. costuri ale schimbarilor;
3. pierderea veniturilor provenite din dreptul de a emite moneda.

Costurile inerente existentei uniunii monetare sunt:

1. pierderea suveranitatii;
2. cresterea costurilor necesare ajustarii la 'socuri';
3. ritmuri de crestere economica mai slabe.

Costurile schimbarilor sunt relativ minore: schimbarea sistemelor informatice si contabile, in principal. Cu toate acestea, pentru unele intreprinderi, aceste costuri vor putea fi considerabile. Ele vor putea fi transferate asupra clientilor, cu efecte inflationiste insa. Datorita faptului ca avantajele nu vor fi percepute decat in momentul incheierii procesului, acestea nefiind neaparat obtinute de cei care suporta costurile acestuia, se pune problema redistribuirii lor intre protagonistii acestor schimbari.

Costurile cele mai importante ale monedei unice sunt de natura macroeconomica. Doua dintre ele sunt legate indisolubil de procesul de tranzitie. Primul decurge din faptul ca, deoarece unul din criteriile aderarii este realizarea unei rate scazute a inflatiei, tarile care inregistraza rate ridicate vor fi nevoite sa intreprinda dificile si dureroase restructurari economice. Acest proces nu este simetric in sensul obligarii statelor cu rate scazute ale inflatii sa adopte politici mai inflationiste, in vederea convergentei, la rata medie. Tarile cu o inflatie puternica au la dispozitie mai. multe mijloace de realizare a obiectivului de diminuare a acesteia. Ideal ar fi realizarea unei cresteri a ofertei agregate, insa acest lucru va necesita timp. Un alt mijloc ar fi cel oferit de utilizarea parghiei fiscalitatii, acest lucru ducand insa la scaderea nivelului de trai al populatiei.

O a doua problema macroeconomica se pune in cazul unor state cum ar fi Spania sau Italia, in care tranzitia la U.E.M. va semnifica pierderea unor venituri ce decurgeau din dreptul de a bate moneda. Datorita faptului ca in timpul perioadei de tranzitie se impune existenta unei politici bugetare austere, pierderea acestor venituri va avea in mod clar un efect defavorabil asupra cheltuielilor publice. O crestere a fiscalitatii directe si indirecte ar putea rezolva aceasta problema, avand in plus si un puternic caracter deflationist.

Pe plan national, guvernele statelor membre se vor vedea confruntate nu numai cu pierderea controlului politicilor monetare proprii in favoarea S.E.B.C., dar vor suferi limitari serioase si ale politicilor fiscale. Acest inconvenient nu apare in cazul in care obiectivele politice ale Uniunii Economice si Monetare coincid cu obiectivele statelor membre in particular. In plus, tranzitia le-ar putea permite atingerea obiectivelor proprii intr-un timp mai redus si cu costuri mai mici decat in cazul in care nu ar adera. In asemenea conditii, participarea la o suveranitate comuna ar putea oferi avantaje pe care statele membre nu le-ar putea obtine prin ele insele.

In concluzie, putem spune ca pe termen scurt dezavantajele sunt cele care vor fi vizibile si cuantificabile, in timp ce avantajele vor aparea pe termen mediu si lung. Timpul va demonstra daca infiintarea uniunii economice si monetare este un pas bun in directia cresterii prosperitatii statelor europene membre ale acesteia sau daca, asa cum sustin euroscepticii, aceasta nu va- reprezenta decat un pas in plus in directia crearii unei birocratii si centralizari sufocante.