Atributiile parlamentului european - parlamentul European

Parlamentul European este una dintre principalele institutii ale numitului "triunighi institutional" (alaturi de Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana) intre care se repartizeaza, in mare masura, puterea politica in cadrul Uniunii Europene. Acest triunghi este completat de controlul judecatoresc exercitat de Curtea de Justitie.

Parlamentul European, desi se aseamana cu parlamentele nationale ale statelor membre, are o serie de particularitati care il deosebesc de acestea si care ii confera o identitate proprie.

O prima caracteristica a Parlamentului European este ilustrata de felul in care acesta s-a cristalizat pe parcursul evolutiei vietii comunitare. Punctul de plecare al Parlamentului comunitar l-a constituit Adunarea Parlamentara creata in 1952. Ea a fost forul parlamentar corespunzator stadiului incipient al integrarii, obiectivat in Comunitatea Carbunelui si Otelului. In 1958 respectiva Adunare Parlamentara, in urma constituirii prin Tratatul de la Roma a Comunitatii Economice Eurpene si a EURATOM-ului, devine for parlamentar si al acestor noi creatii comunitare.

Treptat, pe masura adancirii integrarii vest-europene si a inchegarii vietii comunitare, insituttia parlamentara se desavarsesete, dobandind fizionomia actuala care tinde sa o apropie intr-o serie de privinte de parlamentele nationale, fara sa o identifice cu acestea.

O alta particularitate a aparitiei si evolutiei vietii parlamentare comunitare consta in aceea ca, spre deosebire de parlamentele nationale care isi gasesc originea si justificarea activitatii in prevederile constitutiilor statelor nationale, Parlamentul European isi are temeiul in tratatele incheiate intre statele comunitare pe parcursul procesului integrarii lor. De aceea inceputul vietii parlamentare comunitare a avut initial drept temei juridic Tratatul care fundamenta Comunitatea Carbunelui si Otelului si apoi Tratatele de la Roma, iar dupa aceea Actul Unic European si, mai recent, Tratatul de la Maastricht.

Prevederile acestor tratate ilustreaza istoricul vietii parlamentare comunitare, sporirea atributiilor si a rolului acestei institutii in viata comunitatii. Relevant este mersul ascendent al Parlamentului European atat in privinta consolidarii structurilor sale, cat si a locului si rolului sau in arhitectonica institutiilor comunitare. Totodata reprezinta o replica data tendintelor hegemoniste ce au caracterizat relatiile multinationale si relatiile internationale.

Intrucat integrarea se realizeaza cu mijloace democratice si viata comunitara este cladita pe valori democratice, aspect ilustrat si de parlamentarismul comunitar, reiese cu pregnanta ca democratia este indispendabila procesului integrationist, fiind o corelatie sine-qua-non a trainiciei si functionalitatii acesteia.

De-a lungul timpului, Parlamentul European dobandeste puterea bugetara, el fiind din ce in ce mai mult antrenat in materie codecizionala, sporind in intensitate1.

Obligatia de a consulta Parlamentul European s-a intensificat dupa Actul Unic European prin procedura cooperarii, lasand insa Consiliului ultimul cuvant.

Parlamentul este chemat sa dea un aviz conform pentru incheierea de acorduri intemeiate pe art. 310 din Tratatul Comunitatilor Europene si din acordurile de aderare dupa Actul Unic European.

De asemenea, Parlamentul exercita un control politic asupra Comisiei; controlul se poate finaliza prin adoptarea unei motiuni de cenzura impotriva Comisiei.

Tratul asupra Uniunii Europene a institutionalizat interventia Parlamentului European in procedura de numire a membrilor Comisiei.

Dreptul de initiativa al Parlamentului a fost recunoscut partial. Tratatul asupra Uniunii Europene i-a atribuit, in mod oficial, dreptul de a cere Comisiei sa elaboreze propuneri.

Parlamentul beneficiaza de o putere de co-decizie legislativa.

Dreptul de a examina petitii a fost in mod oficial recunoscut Palamentului European de noile texte care rezulta din Tratatul asupra Uniunii Europene.

In mod succint, competentele si atributiile Parlamentului European sunt urmatoarele:

participarea la procesul de legiferare (de adoptarea actelor comunitare)- art. 192 TCE

participarea la procesul de adoptare a bugetului Comunitatii, impreuna cu Consiliul si control asupra implementarii acestuia, cu sprijinul Curtii de Conturi- 272 TCE

Parlam poate constitui comisii temporare de ancheta pentru a examina pretinsa incalcare a normelor de drept sau administrare defectuoasa de catre instit sau alte organe comunitare 193. aceasta competenta poate fi exercitata cu exceptia sit in care pretinsele incalcari sunt examinate de o inst judec si atata vreme cat procedura jurisdictionala nu este incheiata

1. Controlul politic

Functia de control a cunoscut de-a lungul existentei Parlamentului European o evolutie ascendenta marcata de jaloanele benefice introduse de Actul Unic european si Tratatul de la Maastricht.

In raza actiunii de control a Parlamentului intra in special Comisia si mai putin Consiliul de Ministri. Aceasta functie de control se extinde in mod indirect si asupra altor institutii comunitare.

Formele prin care se realizeaza controlul parlamentar comunitar, desi sunt asemanatoare in multe privinte cu cele ale parlamentelor nationale, nu se identifica cu acestea, ci isi au specificul lor.

Controlul puterii reprezinta primul atribut al puterii. Aceasta posibilitate pe care o are Parlamentul European se materializeaza in dezbaterile organizate, ocazie cu care diferitele organe de actiune sunt chemate sa-si sustina activitatile si orientarea in plan politic. Maniera de lucru este profunda; fiecare dezbatere se finalizeaza prin adoptarea unei rezolutii prin care se face cunoscuta pozitia fata de o anumita problema.

Intre aceste forme de control se inscriu:

- dreptul parlamentarilor de a adresa intrebari forurilor comunitare controlate;

- dreptul de constituire a comisiilor de ancheta si investigare;

- dreptul de a propune motiuni de cenzura.

In cazul controlului facut indirect asupra institutiilor comunitare, control realizat la sesizarea petentilor - persoane fizice sau juridice - Parlamentul, prin prezentarea publica a acestor chestiuni, exercita presiuni in privinta rezolvarii lor. Controlul efectuat prin intrebari si pe calea motiunii de cenzura vizeaza numai Comisia. (Gilbert Gorning, Iona Rusu, Dreptul Uniunii Europene, p60).

Este un paradox faptul ca cea mai importanta institutie comunitara - Consiliul de Ministri - este cea mai putin controlata de Parlament. Acest paradox este motivat in ltieratura de specialitate prin aceea ca aceasta institutie comunitara, neavand structura si fizionomia Comisiei, nu poate fi supusa aceluiasi gen de control ca si respectiva Comisie(Florin Coman, Drept comunitar European, p.58).

De asemenea este legata de controlul parlamentar si practica prezentarii Parlamentului de rapoarte periodice de catre Comisie, Consiliul de Ministri si chiar de catre Consiliul European.

In fiecare an se prezinta un raport general asupra activitatii desfasurate de cele trei comunitati. Comisia isi intocmeste un program de lucru anual, care este avut in vedere la elaborarea discursului - program al presedintelui Comisiei, prezentat in sesiunea din luna februarie a ficarui an. Discursul este urmat de o dezbatere generala asupra politicii trecute si viitoare, incheiata printr-o rezolutie asupra politicii generale a Comunitatilor.

In ceea ce priveste "primul program de actiune" prezentat de Comisie dupa intrarea in functie, la fiecare patru ani, acesta tinde sa devina un program de legislatura, iar dezbaterile care urmeaza imbraca forma unor dezbateri de investitura, Parlamentul avand posibilitatea sa le limiteze printr-un vot formal al unei motiuni de investitura (forma a controlului politic).

Dezbaterile care urmeaza dupa prezentarea programului de catre conducerea Consiliului prin ministrul Afacerilor Externe care urmeaza la presedintie, reprezinta inca un element forte al controlului politic.

Dupa anul 1973 se inregistreaza progrese evidente in domeniul cooperarii politice si au loc transformari asemanatoare si pentru perfectionarea mecanismelor controlului politic prin:

- declaratii ale Parlamentului in exercitiu al conferintei ministrilor Afacerilor Externe;

- rapoarte dupa fiecare sesiune a Consiliului european intocmite de catre Consilierul pentru Afacerile Externe de pe langa presedintie etc.

Parlamentul European are capacitatea de a inainta actiune in anulare, putand contesta in fata Curtii de Justitie legalitatea actelor adoptate de alte institutii comunitare.(Tratatul Comunitatilor Europene, artr.230)

In anul 1993, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, atributiile de control ale Parlamentului s-au extins prin adaugarea de noi tehnici de control pe care aceasta le are de acum incolo la dispozitie. Astfel, regasim: dreptul de a primi petitii de la cetatenii Uniunii si dreptul de a numi un mediator.

1.1. Dreptul de a primi petiti ide la cetatenii Uniunii

Cetatenii europeni, individual sau in grup, isi pot exercita dreptul de petitie si pot depune la Presedintele Parlamentului European cererile sau plangerile lor cu privire la problemele care se afla in jurisdictia Uniunii Europene.

Orice persoana fizica sau juridica care isi are resedinta sau sediul statutar intr-unul din statele membre, are dreptul de a prezenta, cu titlu individual sau in asociatie cu alti cetateni sau alte persoane juridice, o petitie catre Parlamentul European, cu privire la un subiect ce tine de domeniile de activitate ale Comunitatii si care ii privesc.

Parlamentul isi foloseste puterea pentru a cere tarilor care nu sunt membre ale Uniunii sa isi imbunatateasca practicile in domeniul respectarii drepturilor omului.

1.2. Dreptul de a numi un mediator

Una dintre noutatile Tratatului de la Maastricht o reprezinta si consacrarea juridica a institutiei mediatorului. Parlamentul European numeste un mediator, avand atributie principala pe aceea de a primi plangerile oricarui cetatean al Uniunii si  plangerile care privesc cazurile de proasta administrare in actiunea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta in exercitiul functiilor sale jurisdictionale.

Referat: O contra-teologie imperiala Eseu: Reforma religioasa si Martin Luther - cauzele reformei

Mediatorul este cel care face anchete in cazuri temeinic justificate, din proprie initiativa sau atunci cand este sesizat direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului.

In cazul in care constata existenta unor fapte de administrare defectuoasa a afacerilor comunitare, sesizeaza institutia respectiva, institutie ce trebuie sa raspunda la sesizare in termen de 3 luni.

In fiecare an, mediatorul prezinta Parlamentului si un raport final cu privire la rezultatul tuturor anchetelor desfasurate.

Atributiile de control ale Parlamentului se materializeaza deci in:

- atributii de sanctiune - Parlamentul European poate determina demisionarea Comisiei prin motiune de cenzura. Pentru a evita abuzurile, Tratatul C.E.C: instituie un termen de reflectare de trei zile inainte de vot si cere ca motiunea sa fie adoptata cu majoritate de doua treimi din voturile exprimate si majoritatea membrilor ce compun Parlamentul[1].

- atributii de informare - constau in examinarea diferitelor documente si in special discutarea in sedinta publica a raportului anual al Comisiei, precum si posibilitatea adresarii intrebarilor scrise sau orale.

Ca o concluzie cu privire la atributiile de control ale Parlamentului European, se poate spune ca Tratatul de la Maastricht, fara a tulbura structura institutionala traditionala, a modificat in mod subtil dar semnificativ echilibrul institutional in beneficiul Parlamentului European(Florin Coman, Drept comunitar European, p.61).

2. Puterea bugetara

Daca inainte de 1975 rolul Parlamentului in privinta adoptarii bugetului avea un caracter consultativ, treptat el a dobandit atributii mai largi in acest sens.

Constituirea sistemului de resurse financiare pentru finantarea cheltuielilor comunitare a atras supa sine si sporirea rolului Parlamentului European in privinta adoptarii bugetului comunitar.

Aceasta competenta permite Parlamentului, daca nu sa se impuna, macar sa negocieze de la egal la egal cu Consiliul. In conditiile in care Consiliul decide asupra capitolului din buget referitor la cheltuielile obligatorii, Parlamentului European ii revin atributii referitoare la hotararile privitoare la cheltuielile neobligatorii.

Parlamentul elaboreaza proiectul cheltuielilor proprii, anteproiectul de buget este pregatit de Comisie, apoi proiectul de buget, hotarat de Consiliu este transmis Parlamentului care are dreptul sa-l dezbata si sa propuna modificari. Acesta a devenit deci codetinatorul competentei bugetare.

Parlamentul poate ca printr-o majoritate a membrilor sai si doua treimi din sufragiile exprimate sa respinga proiectul de buget in intregime si sa ceara ca un nou proiect sa fie supus aprobarii de catre Consiliu.

Tratatul C.E.E., adaugat la Tratatul de la Bruxelles din 1975 a transferat Parlamentului competenta de a descarca Comisia asupra executarii bugetului. De atunci consiliul nu mai intervine decat pe calea unei simple recomandari. Acelasi tratat, cu privire la Curtea de Conturi, conforma expres competenta pe linia controlului permanent al executarii bugetului pe care Parlamentul o exercita prin intermediul comisiei sale de control bugetar.

3. In materie legislativa

Parlamentul European nu detine atributele parlamentelor nationale in materie legislativa. Nu are nici competenta de initiativa rezervata Comisiei, nici competenta de decizie rezervata Consiliului.

Parlamentul participa la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare, exercitand atributiile sale in cadrul procedurilor definite de art. 189 B si 189 C - codecizie si cooperare - si dand avize conforme sau avize consultative. Rezulta de aici ca in cadrul procesului legislativ comunitar, participarea Parlamentului are loc in cadrul a patru proceduri:

3.1. Codecizia

Codecizia este anuntata prin modificarea art. 189 care spune ca: "Parlamentul impreuna cu Consiliul adopta regulamente si directive, ia decizii, formuleaza recomandari si avize".

Procedura propriu-zisa este lunga si complexa si are urmatoarele caracteristici:

posibilitatea de interventie a unui comitet de conciliere in cursul celei de-a doua lecturi efectuata de Parlament si de Consiliu;

participarea Comisiei la lucrarile comitetului de conciliere, dar fara posibilitatea de triere a amendamentelor;

dreptul pentru Consiliu, in caz de esec al concilierii, sa confirme pozitia sa intr-un anumit termen si sa adopte actul in cauza;

facultatea pentru Parlamentul European de a respinge, in caz de esec al procedurii de conciliere, cu majoritatea absoluta a membrilor care-l compun, decizia adoptata de Consiliu;

masuri in vederea realizarii pietii interne si in special cele luate pe baza unor articole referitoare la libera circulatie a muncitorilor, libertatea de stabilire, servicii. Stabilirea si functionarea pietii interne;

masuri referitoare la noile comptente:

a) actiuni de incurajare in domeniul educatiei, culturii, sanatatii;

b) actiuni specifice privind protectia consumatorilor;

"orientarile" referitoare la retelele transeuropene.

masuri referitoare la programele-cadru, plurianuale in domeniul cercetarii si la unele programe generale referitoare la protectia mediului.

Campul de aplicare al codeciziei poate fi largit pe baza unui raport pe care Comisia il va supune Consiliului.

3.2. Cooperarea

Cooperarea cu Parlamentul European este introdusa de Actul Unic european si prin Tratatul de la Maastricht. In continutul sau procedura de cooperare a ramas neschimbata. Este vorba de o procedura ce comporta doua lecturi de catre Parlament si Consiliu a textului ce urmeaza sa fie adoptat.

Caracteristicile principale ale procedurii sunt:

dreptul Parlamentului de a respinge cu majoritatea membrilor sai pozitia adoptata de Consiliu intr-o prima lectura, numita "pozitia comuna", Consiliul avand posibilitatea sa adopte decizia in unanimitate;

rolul de arbitru al Comisiei, careia i se atribuie prerogativele de a tria amendamentele notate de Parlament intr-o a doua lectura, ca in cazul in care Consiliul trebuie sa se pronunte in unanimitate;

puterea de ultim cuvant a Consiliului, care trebuie sa se exercite intr-un termen dat.

In cadrul acestei proceduri Parlamentul nu beneficiaza nici de posiblitatea de a recurge la comitetul de conciliere si nici de dreptul prin care sa blocheze asupra textului.

Domeniul de aplicare al acestei proceduri s-a modificat printr-o restrangere, dar si printr-o extindere la noi domenii.

In domeniul politicii economice si monetare, procedura de cooperare se aplica atunci cand Consiliul adopta modalitatile procedurii de supraveghere multilaterala, cand pune in aplicare interdictiile si cand ia masurile de armonizare.

3.3. Avizul conform

Avizul conform a fost introdus de Actul Unic european. Aceasta procedura necesita aprobarea de catre Parlamentul European, pronuntandu-se cu majoritatea absoluta a membrilor care-l compun, a textului stabilit de Consiliu in doua situatii:

cu privire la cererile de aderare a noi state europene;

cu privire la incheierea acordurilor creand o asociere cu statele terte.

In primul caz Parlamentul trebuie sa se pronunte cu majoritatea absoluta a membrilor sai.

Tratatul de la Maastricht, in afara de aceste doua cazuri, adauga si alte categorii de acorduri care impun avizul conform al Parlamentului European:

- acorduri ce creeaza un cadru institutional specific, organizand proceduri de cooperare;

acorduri avand implicatii bugetare semnificative pentru Comunitate;

- acorduri implicand o modificare a unui act adoptat potrivit procedurii de codecizie.

Pe langa acestea procedura avizului conform este extinsa si la alte domenii avand importanta in dezvoltarea comunitara:

- cetatenia: avizul conform al Parlamentului European cerut cand Consiliul, statuand in unanimitate, adopta dispozitiile vizand sa faciliteze exercitarea drepturilor de sedere si de circulatie ale cetatenilor Uniunii;

- fonduri structurale: organizarea si definirea obiectivelor prioritare a fondurilor cu finalitate structurala trebuie sa obtina avizul conform al Parlamentului European. Crearea fondului de coeziune ce are drept misiune sa sustina proiecte in materia mediului si a retelelor transeuropene de infrastructura a transporturilor este decisa de Consiliu, statuand dupa aceeasi procedura;

- politica economica si monetara: decizia Consiliului incredintand sarcini specifice Bancii Centrale Europene in domeniul controlului preventiv si modificarea anumitor articole ale statutelor Sistemului european al bancilor centrale trebuie sa faca obiectul unui aviz conform al P.E.;

- procedura electorala uniforma: pentru alegerea Parlamentului European trebuie sa se faca obiectul unui aviz conform al parlamentului european cu votul favorabil al majoritatii membrilor care il compun.

3.4. Avizul consultativ

Este actul care urmeaza sa fie adoptat de Consiliu si formeaza obiectul unei lungi pregatiri care, plecand de la o propunere a Comisiei nu lasa Parlamentului European decat o competenta consultativa.

Insasi tratatele constitutive au atribuit Parlamentului dreptul de a fi consultat de catre Consiliu in douazeci de cazuri enuntate de Tratatul C.E.E. si in zece cazuri prevazute de C.E.E.E. In acele situatii in care consultarea Parlamentului nu este prevazuta, ea poate fi ceruta de Consiliu, cu titlu facultativ.

Curtea de Justitie a vazut in interventia Parlamentului European punerea in aplicare a principiului democratic. Consultarea este mijlocul ce permite Parlamentului European sa participe efectiv la procesul legislativ al Comunitatii. Aceasta competenta reprezinta un element esential al echilibrului institutional dorit de tratat. Ea este reflectarea la nivelul comunitatii a unui principiu democratic fundamental, potrivit caruia popoarele participa la exercitarea puterii prin intermediul unei puteri reprezentative.

Consultarea Parlamentului European in cazurile prevazute in tratate constituie o formalitate substantiala a carei nerespectrare antreneaza nulitatea actului respectiv.

Prin Tratatul de la Maastricht, consultarea obligatorie a Parlamentului, ca procedura substantiala care nu permite Consiliului sa ia o deczie in absenta avizului Parlamentului European acopera un domeniu vast. Ea a fost admisa la majoritatea acordurilor internationale.

In afara de planul comunicat, prin tratatul asupra Uniunii Europene, consultarea Parlamentului este prevazuta in cadrul celor doi piloni interguvernamentali P.E.S.C. si Cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor externe.

4. In materie de relatii externe

In situatia in care tratatele se limteaza sa prevada interventia Parlamentului numai pentru acordurile de asociere sub forma unei consultari ulterioare, deci inainte de concluziile Consiliului, acesta este tinut sa fie informat in cursul intregului proces diplomatic, atat cu acordurile de asociere, cat si cu acordurile comerciale sau economice cu terte tari, in termenii procedurii numite "Luns  Westerterp", (dupa numele presedintelui Consiliului care a acceptat acesta), Parlamentul European primeste din timp si cu titlu oficial, in comisii, o informatie asupra acordurilor internationale si poate astfel sa procedeze la o prima dezbatere de porientare in sedinta plenara, inainte chiar de deschiderea negocierilor.

Dupa semnare, dar inainte de concluzie, Parlamentul european este informat in adunare plenara asupra esentialului acordurilor comerciale. Este consultat formal asupra concluziei acordurilor economice, dispunand de o adevarata competenta decizionala pentru acordurile de asociere. Conform Tratatului C.E.E., consiliul nu poate conchide decat dupa ce are "parerea conform" a Parlamentului.

Istoria Parlamentului European, in cele cinci decenii de existenta, este marcata de o lupta permanenta pentru cresterea rolului si competentei institutiei. Daca initial institutia era un simplu organ consultativ, puterea Parlamentului European a fost precizata pe calea acordurilor interinstitutionale si s-a extins prin revizuirile succesive ale tratatelor constitutive, devenind in prezent un organism cu o importanta tot mai mare in sistemul institutional comunitar.

Un vector important al acestei evolutii l-a constituit competenta bugetara de care dispune Parlamentul. Aceasta este o evolutie similara cu cea a cresterii importantei parlamentelor nationale in definirea regimului parlamentar.

Tratatul de la Maastricht a consacrat o noua crestere a puterii Parlamentului European prin introducerea puterii de codecizie, prin extinderea procedurii de cooperare si a ariei de cuprindere a avizului conform, prin puteri sporite de control asupra Comisiei si a Bancii Centrale Europene.

In anul 1999, Tratatul de la Amsterdam a adus o extindere a competentelor Parlamentului European prin simplificarea procedurii codeciziei si prin aplicarea acesteia la noi domenii. Parlamentul a dobandit o reala putere de decizie care o imparte cu Consiliul. Astfel, Parlamentul reprezinta cetatenii, iar Consiliul reprezinta statele.

Bibliografie:

Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, Editura Polirom, Iasi, 1999;

Tratatul de la Amsterdam. Introducere, selectie si traducere de Theodor Tudoroiu, Editura Lucretius, Bucuresti, 1999;

Suveranitatea Europeana. Carta alba. Comisia Comunitatilor Europene (traducere), 2002;

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2006;

Ion Filipescu, Augustin Fuerea - Drept Institutional Comunitar European, Editura Actami, Bucuresti 2000;

Victor Duculescu, Georgeta Duculescu - Justitia europeana. Mecanisme, deziderate si perspective, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 2002

Tudorel Stefan, Beatrice Andresan-Grigoriu, Drept Comunitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007

Dumitru Mazilu - Integrarea europeana. Drept comunitar si institutii europene, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 2006.

Gilbert Gorning, Ioana Eleonora Rusu - Dreptul Uniunii Europene, editia a doua, Editura C.H. Beck, Bucursti, 2007