Tarile Romane si problema Orientala

Tarile Romane si problema Orientala

Secolul al XVIII-lea este o perioada deosebita in istoria Tarilor Romane datorita schimbarilor intervenite in situatia lor interna, precum si in privinta componentei teritoriale.

Pe plan politic, in Transilvania are loc inlaturarea suzeranitatii otomane si intrarea acestei sub protectia habsburgilor. In Tara Romaneasca si Moldova, suzeranitatea otomana se agraveaza, domnii pamanteni fiind inlocuiti cu grecii din Fanar si astfel incepe regimul fanariot 1711/1716 - 1821.

Regimul fanariot incepe in 1711/1716 cand Nicolae Mavrocordat este numit de poarta ca domn mai intai la Iasi si apoi la Bucuresti. Aceasta numire facuta de sultan a fost facuta fara nici o consultare cu clasa politica munteana sau moldoveana. Regimul fanariot a incercat sa mentina Tara Romaneasca si Moldova intr-o dependenta politica stricta fata de Poarta.

Cu toate acestea secolul al XVIII-lea este cel al inceputului afirmarii nationale a romanilor, a deschiderii societati romanesti catre Europa Apuseana si catre un nou sistem de valori, cel al lumii moderne.

In vremea domniilor fanariote, principatele romane pierd orice initiativa in politica externa. Consecinta acestui fapt a fost extrem de negativa deoarece intre 1711 si 1821, pe teritoriul romanesc s-au purtat sase razboaie intre marile puteri, Turcia, Austria si Rusia, razboaie care au provocat distrugeri si ventilari teritoriale grave.

Astfel, principatele au cedat invingatorilor Oltenia, Bucovina si Basarabia cedata Rusiei in 1821.

Cel mai grav aspect al regimului fanariot a fost insa fiscalitatea excesiva. Domnitorii fanarioti au jefuit pur si simplu tarile romane pentru a plati darile tot mai mari fata de Poarta. Astfel, haraciul, peschesurile,

Rolul generalului Agrippa a fost luat de fiii Liviei, Drusus si Tiberius, care vadesc deosebite calitati militare. Drusus era iubit de Augustus si de popor; el moare in anul 9 i.Hr. Era casatorit cu fiica Octaviei, Antonia, din casatoria lor rezultand mai multi copii, dintre care cei mai dotati sunt Germanicus si Claudius (viitorul imparat).

Germanicus a fost casatorit cu Agrippina Maior, fiica Iuliei si a lui Agrippa. Dupa moartea, in conditii nu foarte clare, a lui Caius si Lucius, singurul care venea in considerare pentru succesiune, dar nedorit de Augustus era Tiberius. In momentul in care Tiberius a intrat in vederile lui Augustus, acesta l-a divortat de sotia sa pe care o iubea si cu care avea un copil, Drusus Minor, si l-a casatorit cu Iulia.

Tiberius a fost obligat de Augustus sa-l adopte pe Germanicus, nepotul sau de frate. Toate aceste masuri erau menite sa asigure transferul fara tulburari al puterii. Desigur ca aceste manevre ale lui Augustus au influentat carcterul lui Tiberius, comportarea ulterioara a imparatului gasindu-si aici una din explicatii. In anul 13, Tiberius a primit un imperium proconsularae maius si tribunicia potestas.

Traditia literara (Tacitus 1.1.12, Suetonius, Tiberius 25. 2) arata ca Tiberius a lasat Senatul timp de o luna de zile sa dezbata asupra impartirii puterii. Dintre toate ipotezele avansate am putea lua in considerare si pe aceea ca probabil principatul nu avea forma definitiva.

Situatia din primul an al domniei lui Tiberius n-a fost foarte calma. A avut loc o revolta a legiunilor din Pannonia, nemultumite de conditiile serviciului militar, precum si revolta legiunilor din Germania, care au incercat sa-l aduca pe tron pe Germanicus. Acesta, manifestand fidelitate fata de Tiberius, pune capat revoltei.

Pentru inceput, si pentru a indeparta armatele de la gandul re

2

mucarerurile sau obligatiile in natura au fost constant majorate. Cu toate acestea, regimul fanariot a insemnat pentru tarile romane si initierea unor pasi catre modernizare. Schimbarea domnilor dintr-o tara in alta, a dus la crearea unei veritabile uniformizari institutionale. Fanariotii au promovat si o politica de reforme care au deprins treptat incepand cu sistemul fiscal, toate sectoarele vietii sociale, invatamantul si cultura in primul rand.

Domeniul cel mai dezvoltat al reformelor fanariote a fost insa legislatia, cele mai importante coduri de legi fiind codul lui Callimachi (1817, Moldova) si Legiunea Caragea (1818 in Tara Romaneasca).

Chestiunea Orientala

In 1802, principatele, sustinute de Rusia, obtin din partea Portii Otomane printr-un ordin numit hatiserif, intoarcerea principiului alegerii domnilor pe sapte ani, si al inlocuirii lor doar cu acordul comun al celor doua mari puteri. Dar, in 1806, Constantin Ipsilanti domnul Tarii Romanesti este inlocuit de turci. Razboiul ruso - turc izbucnit atunci, avea sa dureze pana in 1821, incheindu-se cu pacea de la Bucuresti, in urma careia Rusia a obtinut Basarabia.

Instabilitatea politica tot mai accentuata ce afecta principatele a condus la izbucnirea miscarii revolutionare conduse de Tudor Vladimirescu, ce va avea insemnate consecinte pentru situatia tarilor romane.