Statul si dreptul in etapa monarhiei centralizate si absolute - regulamentele organice

Opera de reformare a lui Constantin Mavrocordat si incercarile de formulare a unei legi fundamentale (Cererile norodului romanesc, Constitutia carvunarilor) si-au gasit implinirea in adoptarea Regulamentelor Organice, prima lege fundamentala a Principatelor. Regulamentele au fost redactate de doua comisii speciale care au functionat la Bucuresti si Iasi, au fost aprobate de puterea protectoare si puterea suzerana si au servit drept constitutie a Tarilor Romane pana in anul 1858 (cu intrerupere in Tara Romaneasca in perioada iunie-septembrie 1848).

Prevederile acestei legi fundamentale pot fi nominalizate succint:

1. separarea puterilor in stat (puterea executiva detinuta de domn ales pe viata de Adunarea Obsteasca Extraordinara; avea initiativa legislativa si guverna prin decrete-legi; puterea legislativa detinuta de Adunarea obsteasca care elabora legi si prezenta rapoarte domnului; sistemul judecatoresc reprezentat prin tribunale judetene, instantele de apel si instanta suprema - Inaltul divan domnesc; s-a infiintat corpul de avocati si procuratura); regulamentele au prevazut organizarea administratiei (crearea departamentelor), modernizarea sistemului fiscal si instituirea bugetului, reorganizarea armatei, reorganizarea scolilor, crearea arhivelor.

Regulamentele Organice. Organizarea centrala, in conformitate cu principiul separarii puterilor in stat

Adunarea Obsteasca Ordinara. Compunere si activitate

In Valahia (Muntenia) Obisnuita Obsteasca Adunare se compune din 42 de membri, iar aceea a Moldovei din 35 de membri. In adunari erau membri de drept, datorita functiunii pe care o detineau, mitropoliti si episcopi. Ceilalti deputati erau alesi dintre boieri, iar corpul electoral era alcatuit numai din boieri, dupa cum arata art. 45 si art. 46 din Regulamentul Organic al Valahiei, ca si art. 48 si 49 din Regulamentul Organic al Moldovei. Alegatorii deputati de judete erau boierii si feciorii de boieri, in varsta de cel puti 25 de ani, proprietari de mosie si domiciliati in judetul respectiv. Presedintele Adunarii era Mitropolitul tarii. Membrii erau: 1) episcopii; 2) 20 de boieri de treapta I in Muntenia si 6 de treapta I si a II-a in Moldova, in varsta de 30 de ani, pamanteni sau impamanteniti, dupa vechiul obicei si alesi numai in capitala de semenii lor; 3) 19 deputati ai judetelor in Muntenia (cate unul de judet si unul al Craiovei), 16 in Moldova, boieri proprietari, feciori de boieri, in varsta de cel putin 30 de ani. Adunarea isi constiutia biroul alegand dintre membri sai doi secretari si doi secretari supleanti. Ministri nu puteau fi membri ai adunarii. Deputatii puteau fi numiti in orice alte slujbe ale statului, fara sa-si piarda mandatul.

Domunul avea initiativa legilor, el trimite Adunarii proiectele de legi prin pitac domnesc (art. 48 lit. e Regulamentul Organic al Valahiei) sau tidula domneasca in Moldova (art. 51 lit. a).

Proiectele de lege se votau in intregime sau cu modificari, Adunarea putand sa respinga proiectul. Hotararile Obisnuitei Obstesti Adunari nu aveau insa putere de lege decat prin intarirea domnului (sanctionare), care ramanea liber de a le intari, fara aratarea de motive (art. 49 Regulamentul Organic al Valahiei si art. 51 lit. a Regulamentul Organic al Moldovei). Amendamentele la diverse articole trebuiau sa fie sprijine de cel putin 6 membri ai Adunarii (art. 48 lit. b Regulamentul Organic al Valahiei si art. 51 lit. b Regulamentul Organic al Moldovei).

Adunarea avea dreptul sa atraga atentiunea domnului prin anaforale asupra chestiunilor de interes obstesc, asupra nedreptatilor si plangerilor locuitorilor, putea sa le faca cunoscutte doar celor doua Curti. Sintetizand atributiile Adunarii obstesti, am putea reliefa cea dintai atributie, si anume aceea de a aviza proiectele de legi care se trimiteau spre dezbatere la Domn, prin mesaj contrasemnat de secretarul statului. Legile se votau cu majoritate absoluta. Rezultatul votului era comunicat Domnului prin adresa semnata de toti deputatii care participasera la sedinta. Nici o lege nu putea intra in vigoare fara sanctiune domneasca. Adunarea nu avea initiativa legilor. Ea putea numai sa exprime domnului deziderate. Adunarea era aleasa pe 5 ani. Domnul putea sa o dizolve, raportand celor doua Curti motivele dizolvarii si cerandu-le autorizatia de a realege o noua adunare, ceea ce era, evident, o incalcare a autonomiei tarii, pe care tratatele o consacrasera.

Domnul era obligat sa convoace Adunarea in fiecare an la 1 decembrie. Sesiunea ordinara era de doua luni, iar domnul o putea prelungi. La inceputul fiecarei sesiuni se cita "ofisul domnesc" de deschidere; se numea apoi comisia pentru cercetarea titlurilor deputatilor alesi, se fixa numarul sedintelor pe saptamana, se alegeau comisiunile: financiara, administrativa, bisericeasca, judecatoreasca. In fine, Adunarea raspundea ofisului domnesc de deschidere.

Pentru validarea dezbaterilor, prezenta a 2/3 din numarul membrilor Adunarii era necesara. Dreptul recunoscut adunarilor de "a se tangui celor doua Curti" era insa o usa deschisa, mai ales Rusiei, pentru a interveni in afacerile noastre, intretinea intrigile in interiorul clasei conducatoare si slabea autoritatea domneasca.

Alegerea domnului era incredintata Adunarii Extraordinare compusa din mitropolit (presedinte), episcopi (3 in Muntenia, 2 in Moldova); 50 de boieri de rangul I in Muntenia si 45 in Moldova, luati din arhondologie in ordine ierarhica, de la vel ban la vel camaras, de la vel logofat la vel aga, nascuti romani si locuitori in tara; 73 de boieri de treapta a II-a, de la clucer la comis in Muntenia, 30 de la aga la ban, in Moldova, feciori de boieri si proprietari de mosii; 36 de deputati ai judetelor - boieri proprietari in Muntenia; 32 de boieri proprietari, feciori de boieri in Moldova, 27 de deputati ai isnafurilor orasenesti in Muntenia, 21 in Moldova.

Domnia

Prin Regulamentel Organice, alegerea domnilor se facea in fiecare principat de catre Obsteasca Adunare Extraordinara, avand in Muntenia 190 de membri (art. 2), iar in Moldova 132 de membri (art. 2 si 3). Prezenta a 3/4 din membrii Adunarii era necesara pentru a se putea proceda la alegerea domnului. Inainte de a pasi la alegere, deputatii depuneau urmatorul juramant: "Jur ca la alegerea ce voi face nu voi fi amagit de vreun interes in parte, sau de vreo imbulzire straina, nici de vreo alta cugetare, ci de binele si fericirea obstii imi va fi cel dintai scop". Domnul se alegea la primul tur de scrutin daca intrunea 2/3 din voturi sau cu majoritate simpla din cei zece candidati mai favorizati, in caz de balotaj. Dupa alegere se faceau in aceeasi sedinta un arz catre Poarta, certandu-se confirmarea domniei, cat si o nota oficiala de informatiune catre Curtea proteguitoare. Ambele adrese se iscaleau de toti membrii Adunarii (art. 42 Regulamentul Organic al Valahiei), care se dizolva imediat.

Domnul era uns la Curtea Veche din Bucuresti, la Sf. Nicolae din iasi si jura pe Evanghelie "in numele Prea Sfintei si nedespartitei Treimi", de a pazi cu sfintenie atat legile, cat si asezamintele Principatului dupa Regulamentul statornicit. Domnul era ales pe viata, el putea fi destituit de Curtile suzerana si protectoare, in urma unei anchete. Putea abdica, dar abdicarea trebuia primita de cele doua curti. La orice vacanta de domnie, puterea domneasca era imediat exercitata de Vremelnica Ocarmuire a caimacamilor. Candidatii la domnie trebuiau sa aiba varsta de cel putin 40 de ani impliniti, sa fie dintr-o familie boiereasca a carei notabilitate "sa suie cel putin la mosul sau". Caimacamii prezidau alegerile; votarea candidatilor se facea cu bile. Dupa numirea in scaun a Domnului, caimacamii trebuiau sa dea socoteala domnului si Obisnuitei Obstesti Adunari. Dupa confirmare, domnul depunea juramantul cerut de art. 44 al Regulamentului Organic al Valahiei si art. 48 Regulamentul Organic al Moldovei. Domnul ava dreptul de initiativa legislativa. Trimitea prevederile de legi cu pitacuri domnesti (art. 39 Regulamentul Organic al Valahiei), in terminologia moderna, mesaje. Adunarea avea dreptul de a aproba proiectul, a-l modifica sau a-l respinge. Dupa ce era votat, proiectul se supunea Domnului spre intrare (art. 40 Regulamentul Organic al Valahiei), care echivala sanctionarea. Daca refuzaintarirea, domnul putea sa trimita proiectul Adunarii spre o noua chibzuinta. Daca il sanctiona, dadea ordin de executare, ceea ce echivala cu promulgarea. Sub noua asezare, Domnul nu mai avea drept decat la lista civila, care era fixata la 1,2 milioane pe an (art. 65 Regulamentul Organic al Moldovei).

Organele puterii executive

Ministrii. Prin noua organizare, intalnim pentru prima data numele de ministri (art. 46, art. 147-150 Regulamentul Organic al Valahiei). In sistemul regulamentar, domul numea si revoca pe colaboratorii sai, fara sa tina seama de alte considerente decat acelea care-l interesau pe el. Ministrii nu puteau urmari o alta politica decat aceea a domnitorului, care dadea directivele si impulsurile necesare.

Ministrii facand parte din Adunare, aceasta nu le putea da vot de blam, putea insa prin anaforale adresate catre domn sa "arate" reaua administratie, marile nedreptati infaptuite de anumiti ministri; Adunarea avea posibilitatea legala de a comunica aceste "aratari" si celor doua Curti, care puteau ordona o ancheta, al carei rezultat putea fi destituirea domnului, cum s-a intamplat in 1841 cu domnitorul Alexandru Ghica. Dupa Regulamentul Organic al Valahiei, ministrii erau: Ministrul Trebilor din Launtru sau Marele Vornic, Ministrul Finantelor sau Vistierul, Marele Postelnic sau Secretarul de Stat, Logofatul sau Ministrul dreptatii, Logofatul (ministrul) trebilor bisericesti, Spatarul sau Ministrul ostirii (art. 149 Regulamentul Organic al Valahiei).

Literatura istorico - juridica si aprecierile asupra Regulamentelor Organice

Juristi, istorici si cercetatori stiintifici au comentat Regulamentele Organice si contextul international din prima jumatate a secolului al XIX-lea in care au aparut. Opiniile lor au fost diferite in privinta rolului si a insemnatatii Regulamentelor Organice, a cauzelor si consecintelor adoptarii acestor acte de importanta majora pentru viata politica, economica si juridica a Principatelor Romane. Unii le-au tratat drept "constitutie", altii drept "lege fundamentala", iar o a treia categorie le-a etichetat drept "cod de legi". In fine, a mai fost si o a patra categorie, care n-a tras o linie clara si ferma intre constitutie, lege fundamentala si cod de legi, imbinand elemente fie din prima si a doua categorie, fie din a doua si a treia.

Astfel, ideea de constitutie a Regulamentelor Organice o intalnim la istoricii Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, Dinu Giurescu, N. Balcescu si juristii Andrei Radulescu, Paul Negulescu, C. Dissescu, A. Iorgovan.

"Regulamentul Organic inmanunchiaza atribute de lege juridica fundamentala atunci cand se ocupa de problema organizarii de stat " subliniaza Dumitru D. Firoiu. Acest atribut este sustinut de juristii Ion Deleanu, Tudor Draganu, Liviu P. Marcu, Cristian Ionescu etc. si de istoricii Vlad Georgescu, Emil Cioran, Emil Molcut.

Atributul de "Cod de legi" este sustinut de istoricii A. D. Xenopol, Gh. I. bratianu, I. C. Filitti, V. Sotropa, de K. Marx, Septimiu Albani etc.

In fine, o serie de personalitati care cumuleaza pregatirea juridica cu cea de istoric gasesc trasaturi comune fie de constitutie si lege fundamentala, fie de lege fundamentala si cod de legi. Remarcam, in acest cadru, pe Dumitru Firoiu, Antonie Iorgovan, C. Dissescu, Ion Deleanu, Emil Cernea si Emil Molcut.

Regulamentle Organice prefateaza organizarea viitoarelor structuri ale statului roman modern. Ele reprezinta o veriga in tranzitia de la feudalism la capitalism, un proces in care aportul elementului autofton la elaborarea Regulamentelor Organice este evident si preganant. In linii generale Regulamentele Organice au oferit un camp larg de afirmare a relatiilor capitaliste, au stimulat dezvoltarea acestora, au pus bazele unor noi relatii ce au determinat schimbari de mentalitate, au reusit sa creeze cadrul ideologic si institutional necesar formarii statului national modern. Cu toate acestea, Regulamentele organice au avut un caracter contradictoriu deoarece, pe de o parte au permis modernizarea societatii romanesti, iar pe de alta parte au consolidat puterea economica si apolitica a marii boierimi si a protectoratului "apasator" al Rusiei. In anul 1834, Rusia a introdus un articol aditional prin care orice modificare a regulamentului nu se putea face decat cu aprobarea ei si a Turciei.