"SPIRITUL DE
LA GENEVA"
Dupa ce neintelegerile asupra reinarmarii
Germaniei au confirmat inca o data impartirea intre est
si vest, iar formarea blocurilor ajunsese de ambele parti la
limitele sale interne, o detensionare de principiu a devenit posibila. Procesul
de destindere nu putea inainta decat in masura in care se pastra echilibrul,
ambele parti luau seama la aceasta, nimeni nu intervenea masiv in
interesele partii adverse si nimeni nu interpreta actiunile
partii opuse ca pe o interventie masiva in propria
sfera de securitate. Demontarea Razboiului rece a devenit un proces de durata. Acest
proces o inceput o data cu terminarea formarii blocurilor.
La sfarsitul lui martie 1955 conducerea
sovietica s-a aratat dispusa sa-si retraga
trupele de ocupatie din Austria, asigurandu-i-se acesteia o neutralitate
de durata si sa renunte la drepturile ei asupra unor sume
mari de rascumparare fata de proprietatile
germane. Dupa negocieri se semneaza pe 15 mai Acordul de Stat
austriac. Astfel s-a indeplinit una din conditiile preliminare de care fusese
dependent sistemul de securitate colectiv. Pentru a intari sperantele
fata de destindere, guvernul francez a propus o Conferinta
la varf a sefilor de guverne si a ministrilor de externe a celor
patru puteri invingatoare. Guvernul britanic s-a alaturat propunerii
in speranta continuarii rolului ei de intermediar. Guvernul american
nu s-a mai opus, iar cel sovietic s-a folosit de ocazie pentru a-si
demonstra dorinta de cooperare.
La Geneva intre 18 si 23 iulie 1955 s-au aflat
Eisenhower, Bulganin si Hrusciov, prim ministru Faure si Eden,
care il inlocuise in aprilie pe Churchill, au tinut Conferinta cu
larga participare a opiniei publice. In urma dezbaterilor nu s-a realizat o
apropiere substantiala a punctelor de vedere. Puterile occidentale nu
au acceptat cererea lui Adenauer, ca discutia sa se poarte numai in
cazul unui progres in problema reunificarii Germaniei dar i-au conferit
acestei probleme cea mai mare urgenta. Delegatia sovietica
s-a straduit sa negocieze direct pentru crearea unui sistem de
securitate colectiv, sovieticii au prezentat un plan de dezarmare, care trecea
controlul asupra productiei atomice unei organizatii a ONU, dar cele
mai importante locuri de productie si sistemele de transport nu au
fost discutate. Eisenhower a raspuns prin propunerea de a face inspectii
reciproce ale armatei aerului in cadrul amplasarilor militare - "Cer
deschis", ceea ce ar fi adus SUA mai multe informatii despre starea
inarmarilor sovietice, decat s-ar fi putut afla in plus despre inarmarea
americana. Ambele parti se temeau de riscul de a aproba propunerile
partii adverse. Sefii de guverne au putut decide doar ca
propunerile litigioase sa fie controlate in detaliu de catre
ministrii lor de externe, iar acestia intalnindu-se din nou la Geneva
in octombrie/noiembrie au constatat incompatibilitatea lor.
Intalnirea la varf de la Geneva n-a ramas
fara urmari. Pentru prima oara de la inceputul
confruntarilor deschise dintre est si vest sefii de guverne ale
celor Patru Mari puteri s-au sfatuit politicos, declarandu-si
dorinta de cooperare si nu au mai procedat ca si cand ar fi vrut
sa transforme Razboiul rece intr-un adevarat razboi, ci au
formulat necesitatea cooperarii intr-un mod deschis.
In urma Conferintei de la Geneva exista convingerea
ferma ca un conflict intre est si vest nu era inevitabil, iar
conflictul nu trebuia sa se termine in mod necesar cu victoria sau
infrangerea uneia din parti.
Cu intalnirea de la varf de la Geneva inca nu se
incheiase Razboiul rece, sub conducerea unor grupuri ale aliantei
vestice si-au pastrat preeminenta acele forte care au
interpretat gresit incercarile de destindere sovietice, luandu-le
drept un respiro inaintea unei noi incercari de expansiune. Ofensiva
sovietica in favoarea destinderii isi atinsese limita maxima,
iar Hrusciov a incercat sa opreasca inarmarea americana strategica
prin amenintari si sa impiedice amplasarea armelor atomice
in spatiul central european. Interesul existential al celor doua
puteri mondiale de a preintampina un razboi atomic a devenit binecunoscut
in iulie 1963 prin acordul de stopare al experientelor atomice, iar 5 ani
mai tarziu a dus la Tratatul de Neproliferare a Armelor Atomice.
In acelasi timp, dimensiunea ideologica a
neintelegerilor s-a redus tot mai mult. In URSS telul politic
primordial a devenit depasirea propriei ramaneri in urma a
standardului de viata si a tehnologiilor civile vestice, ceea ce
era realizabil doar printr-o cooperare cu natiunile industriale ale
vestului. SUA si aliatii sai si-au pierdut iluziile in
unitatea de monolit a blocului comunist, s-a deteriorat consensul in politica
interna anticomunista.
