Spatiul romanesc si marile puteri la inceputurile modernitatii

Spatiul romanesc si marile puteri la inceputurile modernitatii

Tarile Romane in context european, in timpul domniei lui Mihai Viteazul.

Domnia lui Mihai Viteazul (1593 - 1601) este considerata de unii istorici o perioada de trecere de la medieval la modern in istoria romanilor.

Politica si actiunile voievodului  evidentiaza atat elemente specifice Evului Mediu (tipologia conflictului cu otomanii, politica sociala), dar si de modernitate (alianta cu puterilor crestine, tratatele incheiate cu diferiti principi).

Membru al Ligii Crestine (coalitie antiotomana de state, initiata de Imperiul Habsburgic, aflata in razboi cu Imperiul Otoman intre anii 1593 si 1606), Mihai Viteazul a combinat actiunile militare cu cele diplomatice.

A obtinut victorii asupra otomanilor, in anii 1594 - 1595, la Calugareni, Targoviste, Bucuresti, Giurgiu.

Pentru sprijinirea luptei antiotomane, Mihai Viteazul acceptase si conditiile nefavorabile ale tratatului de la Alba-Iulia, de la 20 mai 1595, semnat, in numele sau, de o delegatie de boieri si clerici, prin care domnitorul devenea doar loctiitor al principelui Sigismund Báthory pe tronul Tarii Romanesti).

Art. 82. Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti.

La suirea pe Tron, el va depune mai intai in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant:

"Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului'.

Art. 83. Regele, in viata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa exercite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la art. 79 din Constitutiunea de fata.

Regenta va exercita totdeodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii sale.

Daca, la moartea Regelui, Regenta nu s-ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o Regenta, procedand dupa formele prescrise la art. 79 din Constitutiunea de fata.

Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin art. 82 din Constitutiunea de fata.

Art. 84. Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile.

Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.

Art. 85. Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.

Art. 86. Regele nu va putea fi totdeodata si seful unui alt stat fara consimtamantul Adu­narilor.

Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii care le compun, si hotararea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 87. Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori.

Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.

Art. 88. Regele numeste si revoaca pe ministrii sai.

El sanctioneaza si promulga legile.

El poate refuza sanctiunea sa.

El are dreptul de amnistie in materie politica.

Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceea ce se statorniceste in privinta ministrilor.

El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei.

El numeste sau confirma in functiile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.

El face regulemantele necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.

El este capul puterii armate.

El confera gradele militare in conformitate cu legea.

El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi.

El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.

El incheie cu statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intai a fi supuse puterii legislative si aprobate de ea.

Art. 89. Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecarei domnii.

Art. 90. La 15 octombrie a fiecaru

Prin tratatul de la manastirea Dealu, din 1598, semnat cu trimisii imparatului Rudolf al II-lea de Habsburg, Mihai obtinea sustinere pentru continuarea luptei antiotomane.

Deoarece noul principe transilvanean, Andrei Báthory, ducea o politica filo-otomana si filo-polona si in conditiile in care domnul Moldovei, Ieremia Movila, era sprijinit de poloni cu acordul otomanilor, ambii fiindu-i adversari politici, Mihai Viteazul a initiat actiunile pentru unirea Tarilor Romane.

Transilvania a fost unita cu Tara Romaneasca dupa victoria obtinuta de Mihai asupra lui Andrei Báthory, la 18/28 octombrie 1599, in batalia de la Selimbar, iar Moldova i s-a supus in primavara anului 1600.

Unirea Tarilor Romane nu a durat decat cateva luni, Mihai fiind infrant de oastea nobilimii maghiare si de trupele generalului Gheorghe Basta, la Miraslau (septembrie 1600), apoi pierzand si controlul asupra Moldovei si Tarii Romanesti. Sprijinit din nou de Rudolf al II-lea, Mihai Viteazul a obtinut o ultima victorie, in Transilvania, la Guraslau (august 1600), impotriva nobilimii maghiare, dar a fost ucis pe Campia Turzii, la 9/19 august 1601.