Largirea expansiunii japoneze in china

LARGIREA EXPANSIUNII JAPONEZE IN CHINA

Acapararea nepedepsita a Etiopiei, desfasurarea interventiei italo-germane in Spania, au servit pentru clica militarista nipona drept exemplu insufletitor in largirea expansiei in Extremul Orient.

Pregatind o vasta agresie contra URSS, militaristii japonezi se straduiau sa asigure tara cu materie prima independent de import, si deasemenea sa creeze un important platdarm strategic pe continentul Asiatic. Aceasta sarcina ei sperau s-o rezolve prin cotropirea Chinei de Nord.

In aceasta parte a tarii erau concentrate 35 % din rezervele ei de carbune si 80 % din caile ei ferate, existau mari zacaminte de aur, sulf, azbest, minereu de mangan, se crestea bumbac, griu, boabe, tutun, orez si alte culturi, se prelucrau pieile si lina. China de Nord cu o populatie de 76 mln. de oameni trebuia sa devina piata de desfacere pentru marfurile nipone.

Pentru atingerea acestui scop, in Manciuria, cu tempuri fortate, se construiau uzine militare si arsenale, aerodromuri si cazarme, se trasau comunicatii strategice. Deja catre anul 1937 lungimea totala a cailor ferate de aici se egala cu 8,5 mii km, astfel incit noile drumuri se construiau in fond spre hotarul sovietic. Numarul aerodromurilor a ajuns la 43, iar a terenurilor de aterizat - la 100. Cresteau si fortele armate. Catre anul 1937 armata din Guandun numara peste 400 de tancuri, circa 1200 tunuri si aproape 500 avioane ¹³⁰.

Cu un an pina la navalirea asupra Chinei, la 7 august 1936, prim-ministrul Hirota, ministrul afacerilor externe, ministrii militar si al flotei maritime militare, ministrul de finante au elaborat o declaratie de program despre principiile de baza ale politicii nationale. Ea prevedea inradacinarea imperiului nipon in Asia Rasariteana si deasemenea expansiunea in regiunea Marilor de Sud pe calea unei activitati intense diplomatice si eforturilor militare pe uscat si pe mare ¹³¹.

Pentru realizarea planurilor sale militaristii japonezi aveau nevoie de un puternic aliat, pe care l-au gasit in persoana Germaniei hitleriste. Si o parte, si alta aveau aceiasi inamici potentiali si sperau la sustragerea unei parti a fortelor lor de catre aliat. Aceasta a devenit cauza principala a semnarii intre cele doua tari la 25 noiembrie 1936 a «pactului anticomintern».

La 7 iulie 1937 trupele nipone au navalit asupra garnizoanei chineze, dislocate la 12 km mai la sud-vest de Pekin. Incidentul provocat de japonezi a servit drept motiv pentru inceputul urmatoarei etape a razboiului in China. Cercurile conducatoare ale Japoniei sperau, ca inapoierea tehnico-militara a Chinei, slabiciunea guvernului ei central, caruia deseori nu i se supuneau generalii de pe locuri, le vor asigura o victorie rapida.

Pentru operatiile din China japonezii au alocat 12 divizii de infanterie (circa 300 mii de soldati si ofiteri), aproape 1300 de avioane, pina la 1000 de tancuri si blindate, peste 1,5 mii de tunuri. Rezerva operativa era alcatuita din o parte din fortele armatei din Guandun si 7 divizii dislocate in metropola. Pentru sustinerea de pe mare a actiunilor fortelor terestre au fost alocate mari forte ale FMM¹³².

Concomitent cu ofensiva din Nord japonezii au desfasurat actiuni militare in China Centrala. Dupa lupte crincene, la 12 noiembrie ei au ocupat Sanhaiul, au creat un mare pericol Nankinului si se pregateau de debarcare in cele mai importante puncte ale Chinei de Sud-Est si Est. Deja peste o luna a fost ocupat Nankinul.

In iulie 1938 o grupare de trupe nipone au incalcat hotarul sovietic in raionul lacului Hasan, insa, dupa doua saptamini de lupte crincene, a fost distrusa. Luptele de linga lacul Hasan nu pot fi privite ca un conflict de hotar, fiindca ele au fost din timp planuite de cartierul general si sanctionate de cinci ministri si imparat.

In toamna anului 1938 Japonia a transferat eforturile strategice in Sudul Chinei si la 22 octombrie, printr-o lovitura dinspre mare, armata nipona a ocupat Guanjou (Canton). Cu pierderea acestui port China s-a pomenit izolata de lumea exterioara. Japonezii au izbutit sa ocupe un teritoriu gigantic al Chinei cu principalele centre industriale si cele mai importante cai ferate ale tarii. Mai apoi ei planuiau sa obtina capitularea guvernului gomindanez prin metode politice si nu militare. Concomitent cu aceasta, japonezii depuneau eforturi maximale pentru jefuirea economica a teritoriilor ocupate si largirea bazei economice pentru agresiunea de mai departe.

Actiunile agresive ale samurailor japonezi aduceau prejudicii serioase intereselor SUA, Angliei si Frantei. La 25 august 1937 flota nipona a blocat litoralul Chinei si a inchis gura riului Iantzi pentru vasele tuturor statelor. Aviatia a bombardat corabiile, concesiile straine si diferite misiuni americane si engleze. Impiedicind activitatea intreprinzatorilor straini, administratia nipona a stabilit in raioanele ocupate controlul asupra valutei si vamelor. Insa cercurile conducatoare ale Occidentului, sperind la ciocnirea intre Japonia si URSS, nu intreprindeau masuri efective contra ei si se limitau doar la gesturi diplomatice.

Ignorind faptul ca interesele americane au fost incalcate in Extremul Orient mai mult decit in Europa, SUA in primii doi ani de razboi, cei mai grei pentru China, nu i-au acordat un ajutor substantial in lupta cu agresorii japonezi. In acelasii timp, monopolurile americane furnizau Japoniei toate cele necesare pentru realizarea acestei agresii, dar si multe pentru pregatirea de «marele razboi». Numai in anul 1937 SUA au exportat in Japonia peste 5,5 mln. tone de petrol si strunguri in suma de peste 150 mln. iene. In anii 1937-1939 ele i-au oferit Japoniei materiale de razboi si materie prima strategica in suma de 511 mln. dol., ce a constituit 70 % din tot exportul american in aceasta tara ¹³³. Grupul Morgan le-a acordat firmelor nipone un imprumut de 125 mln. dol. ¹³⁴.

La largirea agresiei nipone in China a contribuit si politica Ligii Natiunilor, care s-a limitat doar la rezolutia despre «sustinerea morala» a Chinei. Conferinta de la Bruxel a 19 state, a respins propunerea sovietica despre folosirea sanctiunilor contra Japoniei. Tot odata Germania si Italia aprovizionau cu armament aliatul sau nipon si aveau in armata japoneza specialisti tehnici, constructori de avioane si altii.

Cum deja s-a mentionat, principalul obiect al agresiei nipone in Asia era Uniunea Sovietica, cu care japonezii nu puteau ajunge la compromis. De la sfirsitul anului 1938 se incepe pregatirea unei noi operatii de proportii mari contra RPM si URSS. Acapararea RPM ii dadea Japoniei mari prioritati strategice, caci dinspre sud punea sub pericol de moarte toate comunicatiile sovietice din Extremul Orient. Concentrind o puternica grupare, japonezii, in mai 1939, au trecut hotarul mongol si au iesit la riul Halhin-Gol, unde peste patru luni au suferit o infringere zdrobitoare de la Armata Rosie, condusa de generalul Gh. K. Jucov. Planurile agresive ale militaristilor japonezi s-au prabusit.

Distrugerea japonezilor la Halhin-Gol, nereusitele lor strategice de a ocupa intreaga China, criza in relatiile cu Germania, cauzata de incheierea pactului sovieto-german de neagresiune, au fost factori de retinere, care temporar au razletit fortele agresorilor.