Oraøele pe care le avem in acest moment sint, in mare proporflie, rezultatul construcfliei de locuinfle din perioada de dupæ ræzboi (cu tot ce inseamnæ aceasta), ceea ce face ca buna lor gestiune viitoare sæ depindæ (pe lingæ multe altele, desigur) de analiza cit mai onestæ a zonelor lor de locuit. De aici se impune ca necesitate evaluarea criticæ a arhitecturii locuinflei urbane din Romania comunistæ.

Subiectul este de mare amploare øi, dupæ pærerea mea, nu lipsit de dificultæfli, pentru cæ, in lume øi dintre toate domeniile arhitecturii, cel al locuintei/locuirii urbane pare sæ fi trecut prin cele mai mari transformæri (la nivel teoretic øi practic) de la afirmarea Miøcærii Moderne øi pinæ astæzi. Ori, Romania este (øi din acest punct de vedere!) un caz mai degrabæ atipic. Deøi s-ar putea sæ stirnesc proteste, pot susfline cæ lumea arhitecturalæ romaneascæ nu a parcurs sincronic, øi aproape deloc reflexiv, treptele succesive care au dus la schimbærile amintite. Riscul care decurge este acela al unei percepflii de suprafaflæ a fenomenelor, færæ inflelegerea semnificafliei lor reale. Øi nu este doar al "breslei"; el este cu atit mai probabil, øi mai grav chiar, pentru ne-arhitecflii implicafli in acest domeniu - de la politicieni la investitori. Pericolul este cu atit mai mare cu cit el se petrece pe fundalul anatemei pe care post-modernismul a aruncat-o, nu færæ temei, asupra modernismului. Acuzafliile se bazeazæ in principal pe realitatea feluritelor disfuncflii (de la culturale pinæ la economice) aduse de oraøul funcflionalist (cel al urbanismului liber). E vorba mai ales de efectele - nedorite prin proiectul modernist øi imprevizibile la momentul respectiv - ale cartierelor noi de blocuri construite in conformitate cu normele Cartei de la Athena, efecte puse in evidenflæ in timp, atit de nenumærate studii de specialitate cit øi de manifestærile spontane de nemulflumire ale locuitorilor. Concluziile nuanflatei critici prin care au fost cernute øi principiile Cartei de la Atena øi rezultatele lor sint incæ prea puflin cunoscute arhitecflilor romani øi, cu atit mai puflin, ne-arhitecflilor. Indraznesc sæ afirm cæ nici esenfla post-modernismului nu a fost experimentatæ cu adeværat de lumea romaneascæ. In schimb, s-a preluat prin ecou (ca sæ nu spun imitaflie goalæ) numai ideea la moda: cea a anatemei, øi aceasta intr-o formæ prea generalizatæ pentru a putea constitui cu adevarat un instrument critic de lucru. Astfel, sint introduse in aceeaøi categorie clædirile (in general blocurile multietajate), noul tip de spafliu urban creat, legæturile cu oraøul, lipsa dotærilor, inconfortul tehnic etc., færæ distincflia dintre ele, care ar fi dus la necesara diferenfliere a "culpelor". In final, aceasta nu inseamnæ altceva decit preluarea servilæ a unei "lozinci", nu inflelegerea criticæ a unui fenomen, lucru pe cit de neoperaflional pe atit de periculos.

Deøi s-ar cuveni sæ explic mai pe larg fondul afirmafliilor anterioare (lucru pe care am intenflia sæ il intreprind intr-o istorie a locuirii moderne øi contemporane in Romania), nu voi face aici decit o scurtæ enumerare a unor fapte, ca preambul øi motivaflie pentru prezentarea care va urma. Inaintea celui de al II-lea Razboi Mondial, gindirea øi proiectarea locuinflei urbane, deøi este modernæ (in raport cu perioadele anterioare), ræmine departe de radicalismul ideilor Miøcærii Moderne. Plastica modernista a multor clædiri interbelice nu trebuie sæ ne inøele: ea se aplicæ mai ales unicatelor øi locuintei privilegiate. Problema locuinflei de masæ, a locuinflei ieftine (care reprezintæ fondul problemei), nu a "flinut prima paginæ" øi a fost rezolvatæ (cit a fost) prin soluflii moderate øi nu de anverguræ. Generaflia de "radicali" apare in Romania abia la sfirøitul perioadei interbelice, reprezentatæ de tinerii studenfli arhitecfli cunoscætori øi admiratori ai lui Le Corbusier. Ei vor avea ocazia sæ-øi punæ in practicæ ideile abia dupæ razboi. Dar øi aceastæ punere in practicæ este la inceput punctualæ, iar perioada stalinistæ care vine cu propriul model cel al cvartalelor, aduce o noua aminare. Practic, aplicarea ideilor moderniste (zonificarea/segregarea funcflionalæ, locuirea plurifamilialæ, dispoziflia urbanisticæ liberæ, tipizarea øi prefabricarea etc.) in Romania, va incepe in forflæ abia spre anii 1960, cind se declanøeazæ construcflia marilor ansambluri. Ea va continua færæ schimbæri de fond pina spre sfirøitul anilor 1970 øi cu "cosmetizæri" (de fapt mai degrabæ nocive) pinæ in 1989.

E bine de privit in paralel ce se intimpla in acest timp in lume: ideile radicale ale modernismului, aøa cum au fost ele exprimate prin Carta de la Athena, incep sæ fie puse la indoiala inca din 1947 (CIAM VI, Bridgwater); in 1951 (CIAM IX, Aix-en-Provence), Team X provoacæ ruptura radicala faflæ de dogma Cartei, aducind idei proaspete, venite din realitatea experimentærii noii arhitecturi de cætre utilizatori; in 1956, Le Corbusier trimite CIAM-ului de la Dubrovnik o scrisoare epitaf prin care afirmæ cæ realitatea momentului depæøeøte deja ideile pe care el insuøi le susflinuse timp de trei decenii; in 1959, la Otterloo, CIAM-urile se autodizolvæ; se fac noi studii øi experimente, se cautæ noi direcflii, arhitectura locuinflei cautæ sæ reintilneascæ orasul; incepind din 1956 (cu Giancarlo de Carlo), se recupereazæ dimensiunea participativæ øi cea a stocului de locuinte existent; arhitecflii italieni impun studiile morfo-tipologice ale oraøului ca bazæ a proiectului de arhitecturæ; inceputul anilor 1970 vede apærind atacurile in forflæ øi explicite ale post-modernismului, care vor schimba total modul de punere a problemelor locuirii. Speranfla unei rezolværi cu valabilitate universalæ se dizolvæ in realismul rezolværilor distincte ale fiecarui caz in parte.  Pe scurt, cultura arhitecturala a locuirii urbane a recuperat mai intii oraøul øi istoria, pentru ca in momentul actual sæ caute recuperarea comunitatii.

Din cite se vede pinæ acum, arhitecflii romani ori n-au auzit, ori nu au fost læsafli sæ audæ spusele lui Lurçat din 1965: In timp ce intre 1925 øi 1939 comanda era raræ øi arhitecflii promotori ai miøcærii funcflionaliste aveau timp sæ reflecteze, sæ studieze, sæ analizeze øi sæ edifice incet o doctrinæ, ( . ) anul 1945 a væzut apærind brusc o realitate cu un cu totul alt caracter ( . ). Timpul reflecfliilor trecuse, trebuia produs in condiflii deosebit de dure ( . ). Principiile incæ puflin controlate ale funcflionalismului ( . ) au fost imediat adoptate de ansamblul arhitectilor. ( . ) Dar, aplicate in mare mæsuræ mecanic, ele au stat la baza multor erori ( . ). Prost asimilate, ele urmau sæ conducæ la soluflii simpliste. In aparenflæ, era o victorie totalæ a ideilor directoare ale funcflionalismului, dar in realitate, cel mai adesea nu se reflinuseræ decit acele aspecte rudimentare in care imaginaflia creatoare era inlocuitæ cu aplicaflii sistematice øi necontrolate.

Oricum, dupæ 1975,in urma "Legii stræzilor", urbanismul liber este inlocuit de "placarea" marilor artere øi de aøa numitele "incinte" (departe de continutul calitativ al unor incinte adeværate), diversitatea volumelor simple (citæ exista) face loc unei noi monotonii, mai confuze, a tronsoanelor (de front, colfl øi margine), cu forme incerte, cu fronturi "increflite", iar cæutærile in sensul unei prefabricæri diferenfliate de fafladæ sint oprite prin revenirea la tehnica oneroasæ a panourilor grele de fafladæ. Aceastæ schimbare, care printr-o puræ coincidenflæ se suprapune peste anii de virf ai post-modernismului istoricist, nu trebuie infleleasæ sub nici o formæ ca o reacflie anti-modernistæ, sau ca o lærgire a gamei de cæutari; din contra, ea a fost numai expresia unei gindiri discreflionare øi primitive, care nu mai lasa loc argumentelor profesionale. Mai mult, ea a tulburat øi ingrædit evoluflia fireascæ a gindirii locuinflei urbane, care, cu tot defazajul de care am pomenit, incepuse sæ ia avint prin profesionalismul unor arhitecfli din proiectarea tipizatæ øi sæ punæ anumite probleme calitative noi. Astfel, momentul propice unei sincronizæri a fost ratat øi aceasta este o moøtenire pe care trebuie sæ ne-o asumæm øi cæreia sintem obligafli sæ-i facem faflæ cit mai decent.

Dar, dupa pærerea mea, alta este "morala" care decurge din schematica evoluflie prezentatæ. Singurul avantaj pe care il prezintæ faptul de a te gæsi mai in urmæ - evidenflæ pe care nimeni nu o poate nega - este acela cæ pofli profita de experienfla celor din faflæ. Dacæ avantajul de a beneficia de rezultatele punerii in practicæ a unor principii noi a fost ratat odatæ (cauzele øi "culpele" nu sint importante pentru moment), aceasta ne forfleazæ sæ nu il ratæm din nou. Ceea ce inseamnæ cæ problematica locuirii urbane trebuie tratatæ cu mare cumpænire, pornind de la inflelegerea criticæ a diverselor aspecte (oricit de mici sau de complexe) pe care le presupune. Pentru a face mai bine nu ajunge numai declaraflia de intenflie, trebuie sæ øtii øi cum. De aceea este necesaræ inflelegerea diferenfliatæ a ceea ce nu merge, pentru cæ proiectarea contemporanæ a locuirii urbane ne aratæ cæ nu existæ soluflii cu valabilitate universalæ øi cæ aøteptarea unui panaceu poate fi chiar periculoasa. Dupæ mine, pare singura cale de atac acceptabila. Este motivul pentru care am socotit cæ este util sæ prezint in paginile revistei sinteza rezultatelor unor lucræri studenfleøti pe marginea locuirii urbane post-belice, dintr-o perspectivæ care, dupæ øtiinfla mea, nu a fost practicatæ pinæ acum. S-ar putea ca punctele de vedere care vor urma sæ genereze alte idei ori sæ suscite o dezbatere pe aceasta temæ, ceea ce cred cæ ar fi un mare ciøtig.

Domeniu, motivaflie øi metodæ. Lucrærile studenfleøti la care mæ voi referi sint aplicaflii la cursul de Teoria locuirii, curs care cerceteazæ locuirea dintr-o perspectivæ domesticæ asupra oraøului (aøa cum o numesc Castex øi Pannerai im Forme urbaine, De l'ilot a la barre), deci in interiorul zonelor strict de locuit, undeva la intersecflia domeniilor de acfliune ale arhitecturii locuinflei øi urbanismului. Aceastæ perspectivæ incearcæ sæ descrie articulaflia dintre construit øi træit la nivel "minor" øi sæ evidenflieze legæturile lor de fond, decupind astfel, din domeniul complex al locuirii urbane, o zonæ care s-ar putea numi locuirea urbanæ domesticæ. Dacæ aceasta s-ar limita numai la interiorul locuinflei, atunci ne-am gæsi in fafla unei fracturi intre interiorul privat øi exteriorul public, ceea ce este infirmat atit de structura formalæ a oricærei aøezæri, cit øi de practicile curente de locuire. Poate fi væzutæ ca un "spafliu intermediar", un fel de iradiere a locuinflei spre exterior pinæ ajunge sa se dizolve in spafliul public, o "vecinætate imediatæ", indiferent cit de nedefinibilæ pare acesta la prima vedere. Prin structura sa formalæ - care se traduce prin modul de grupare a locuinflelor - øi prin relafliile sociale pe care le favorizeazæ (sau inhibæ) - care se traduc prin practicile cotidiene de conviefluire impreunæ -, acest nivel articuleazæ formal, social øi existenflial oraøul cu locuinfla, structura urbanisticæ majoræ cu tipul de locuinflæ, viafla publicæ cu cea privatæ. Astfel investit calitativ, indiferent de morfologia øi morfogeneza lui, acest spafliu devine esenflial pentru calitatea locuirii urbane, iar cercetarea lui se impune ca o condiflie sine qua non pentru definirea acesteia.

In consecinflæ, tema lucrærii pleacæ de la premisa (care constituie øi una dintre ipotezele de construcflie ale cursului) cæ acest spafliu care constituie vecinætatea imediatæ a locuinflei joacæ pentru calitatea locuirii domestice un rol cel putin la fel de important ca øi locuinfla propriu-zisæ. Aceasta afirmaflie se poate demonstra prin numeroase exemple, iar importanfla øi necesitatea unor studii pornite de la aceastæ premisæ este coroboratæ cu o serie de alte observaflii, cum ar fi:

(1) Chestiunea ansamblurilor de locuinfle construite dupæ ultimul ræzboi in jurul oraøelor va constitui cu siguranflæ o problemæ urbanæ cheie, problemæ care se va incæpæflina sæ ræminæ pentru multæ vreme atit coømarul edililor/gestionarilor oraøelor, cit øi una dintre provocærile cele mai insinuante cærora gindirea arhitectural-urbanisticæ va trebui sæ le ræspundæ. Dacæ incercærile de reabilitare se vor limita numai la locuinflele/blocurile propriu-zise, rezultatele finale vor fi desigur sub aøteptæri. Iar o reabilitare a spafliului urban este deosebit de delicatæ: in ciuda multor asemænæri formale, aceste ansambluri sint prea diferite pentru a admite o soluflie generalizabilæ; ar fi probabil o eroare similaræ "universalitæflii" principiilor care le-au generat. In acest caz, abordarea propusæ ar putea uøura intelegerea problematicii lor øi ar putea oferi cæi de rezolvare arhitectural-urbanisticæ, desigur partialæ, a unor aspecte.

(2) Din punctul de vedere al experimentærii arhitecturii de cætre utilizatori, neajunsurile blocurilor, deøi mai evidente, sint, de fapt, mai simplu de remediat øi, aø indræzni sæ spun, chiar mai puflin grave decit cele care se referæ la spafliul lor invecinat. Experienfla ne aratæ cæ, intr-un fel sau altul, familiile iøi insusesc øi personalizeazæ cu o oarecare uøurinflæ spafliul apartamentului, oricit de standardizat øi "la bloc" ar fi el. Aceasta se intimplæ cu mult mai rar pentru spafliul urban din proximitatea lor. In ultimæ instanflæ, acest spafliu, care ræmine un "no-man's-land" pierdut øi alienant, este cel care conferæ multor zone din marile ansambluri caracterul deznædæjduit-promiscuu, de ghetou, poate principalul motiv de nemulflumire.

(3) Multe cercetæri antropologice aratæ rolul fundamental pe care il joacæ tranziflia spaflialæ de la public/anonim la privat/personalizat pentru modul de folosire a aøezærii in culturile de facturæ europeanæ; de unde øi importanfla existenfliala a locului øi a pragului. Cifliva arhitecfli de virf (de exemplu Aldo van Eyck) s-au aplecat asupra acestor chestiuni incæ de la sfirøitul anilor '50 (cind au inceput sæ se punæ la indoialæ øi principiile Cartei de la Athena), dar ele nu s-au impus in produflia de masæ decit odatæ cu reacflia post-modernæ. Cum aceastæ schimbare de orientare nu a avut nici un ecou de fond in Romania, ele au ræmas inafara cunoøtiinflelor øi sferei de preocupare a arhitecflilor romani. Aøa cæ pare cu atit mai justificat ca spafliul care constituie proximitatea imediatæ a blocurilor, cel care poate favoriza tranziflia, sæ intre in obiectivul studiilor arhitectural-urbanistice, de orice fel ar fi ele: cercetare, proiectare sau teorie.

Analiza: Franta - populatia, asezare, valoarea PIB-ului Eseu: RELIEFUL ROMANIEI - caracteristici generale

(4) De altfel, astfel de "vecinætæfli existæ deja. Observarea mai atentæ øi færæ prejudecæfli a ansamblurilor de locuit ne aratæ cæ, la ora actualæ, ele nu sint nici pe departe omogene: utilizarea/locuirea lor este evident foarte diferenfliatæ. Din intimplare sau prin jocul unor coincidenfle formale ori sociale, existæ zone (chiar dacæ limitate øi punctuale) a cæror atmosferæ e plæcutæ, locuibilæ de-a dreptul (in sensul fenomenologic al termenului), zone pe care locuitorii le ingrijesc øi cu care par sæ se identifice. Ele coexistæ desigur cu zone mai alienante, chiar insalubre, asupra cærora o gestiune corectæ a oraøului ar trebui sæ intervinæ in sensul reabilitærii. De aici rezultæ øi utilitatea temei de studiu propuse.

Pornind de la ideea cæ o cercetare a acestora, chiar øi cu mijloace intuitive, ar putea fi o cheie cætre o problematizare serioasæ, studenflilor li s-a propus sæ identifice prin experienflæ directæ astfel de "insule" mai locuibile (indiferent cit de mici øi in orice oraø), situate in zonele exclusiv de locuit construite dupæ razboi (deci zone in care funcfliunea domesticæ sæ nu interfereze cu alte funcfliuni urbane majore). Lucrarea consta intr-un text (cu materialul ilustrativ considerat necesar), in care, mai intii din perspectiva "simplului utilizator", studenflii trebuiau sæ descrie atmosfera locului, pentru ca apoi, din ipostaza de viitor profesionist, sæ incerce sæ explice cæror fapte fizice li se datoreazæ atmosfera pe care au sesizat-o øi care diferenfliazæ locul ales de restul zonei. In final, acest tip de cercetare este numai parflial intuitivæ; evidenflierea anumitor calitæfli øi investigarea cauzelor in morfologia locului apeleazæ in egalæ masuræ atit la sensibilitatea artisticæ cit øi la raflionalitatea care trebuie sæ caracterizeze impreunæ orice demers arhitectural valabil.

Cele 248 de lucræri care stau la baza constatærilor care urmeazæ, aparflin studenflilor anului III (seriile 1996-1997 øi 1997-1998), iar analiza in extenso a rezultatelor a fæcut obiectul unei comunicæri la sesiunea øtiinflifica a IAIM din februarie 1998. Voi trece peste aspectele de ordin didactic (care nu isi gasesc locul aici), pentru a le prezenta pe cele arhitectural-urbanistice.

Din alegerea exemplelor øi din tratarea lor (descriptivæ øi/sau analiticæ), rezultæ multe constatæri interesante, de naturæ foarte diversæ; unele nu fac decit sæ confirme chestiuni de bun simfl, altele intæresc bænuieli, altele dau idei. Subliniez cæ toate aspectele care au intrat in discuflie sint exterioare locuinflei (nu au intrat in studiu suprafafla apartamentelor, distribuflia interioaræ etc., care nu prezentau importanflæ directæ pentru temæ). Observafliile se opresc la nivelul "interfeflei", adicæ numai la acele aspecte ale locuirii interioare pe care faflada le lasæ sæ stræbatæ spre spafliul public øi care au relevanflæ pentru subiect.

In fond, aceste lucræri pot fi privite ca un fel de anchetæ - parflialæ øi neortodoxæ -, færæ pretenflia de a acoperi complexitatea realitæflii sau de a se substitui unor studii sociologice de teren, unde, in general, o valorizare pozitivæ este rezultatul mai multor aspecte/factori/criterii care lucreazæ corelat. Sint insæ convinsæ cæ diversele consideraflii care au reieøit din lucræri pot prezenta relevanflæ pentru arhitecfli (øi nu numai); de aceea am incercat sæ le grupez pe citeva teme - care constituie, de fapt, criterii de apreciere - øi despre care cred cæ meritæ sæ fie cunoscute øi puse in discuflie.

fiesut traditional vs. urbanism liber. Din acest punct de vedere, alegerea exemplelor øi modul in care au fost comentate nu fac decit sæ confirme principala criticæ adusæ organizærii spafliale de factura urbanismului liber. Desi acest aspect nu a fost totdeauna conøtientizat sau exprimat explicit in lucræri, aproape o treime din exemple au fost alese pentru cæ, in moduri diverse, reprezentau reluæri ale tesutului urban traditional sau fæceau referiri la forme urbane caracteristice flesutului tradiflional, chiar dacæ rezultate din jocul intimplærii. Net superioara valorizare a flesutului urban tradiflional este perfect reflectatæ de frecvenfla deodebitæ cu care a fost ales ca exemplu cartierul Floreasca, unde dispunerea blocurilor joase se pliazæ unei parcelæri interbelice. Tofli ii acordæ calificativul de locuire placutæ si deosebit de confortabilæ, ba chiar luxuoasæ, in pofida faptului cæ tuturor le este clar cæ apartamentele sint minimale. La aceasta se adaugæ øi buna valorizare a oricærui loc in care se pot regæsi forme spafliale de tip stradæ sau micæ piaflæ, caracteristice flesutului tradiional.

Aceastæ evidentæ predispozitie nu exclude insæ alegerea altor tipuri de spaflii, de facturæ total diferitæ, care sint bine valorizate datoritæ altor calitæfli, aøa cum se va vedea mai departe. Aceasta constatare nu numai cæ acordæ o øansæ posibilitæflilor de reabilitare a zonelor proiectate dupæ principiile urbanismului liber, dar dovedeøte øi cæ alegerea s-a fæcut in deplinæ libertate, færæ idei preconcepute. Chestiunea mi se pare esenflialæ, deoarece indoctrinarea funcflioneazæ perfect øi acum, chiar dacæ in sens invers.

Fenomenul de "iradiere". Un rol important in favoarea alegerii unor zone il joacæ transferul de atmosferæ  dinspre diverse vecinætæfli cu caracter constituit øi deja intrat cu sens pozitiv in memoria colectivæ. Este un fel de "iradiere", care poate veni dinspre zone rezidenfliale tradiflionale øi bine cunoscute (deci renumite pentru atmosfera lor plæcutæ), cum se intimplæ in cazul alegerii intervenfliilor noi din zona de nord a Bucureøtiului. Dar poate veni øi dinspre elemente naturale (parcuri, lacuri, munte etc.), care tranferæ asupra locului ales un foarte uøor perceptibil caracter liniøtitor, de promenadæ, asa cum se intimplæ, de exemplu, cu zona de locuinfle care flancheazæ Aleea Circului, cu latura vesticæ a stræzii Maior Coravu, ori cu fila de blocuri care flancheaza estul bulevardului Tineretului (caz deosebit de interesant si din alte puncte de vedere) etc.

Este adevarat cæ acest aspect nu poate juca singur un rol suficient de determinant pentru alegerea unei zone; de obicei el intæreøte un caracter imprimat in primul rind de alte aspecte. Cazul cartierului Bæneasa este o foarte bunæ exemplificare in negativ: deøi beneficiazæ de ambele feluri de iradiere (øi de la construit - zona rezidenflialæ de nord - øi de la naturæ - lacurile), la care se adaugæ øi alte aspecte care constituie premise favorabile (cum ar fi pretenflia cæ urmareøte citeva trasee stradale vechi, din care pæstreazæ øi citeva case, inælflimea micæ, plus componenfla socialæ relativ unitaræ), el reuøeøte performanfla sæ le anuleze pe toate prin modalitatea de organizare spaflialæ care nu este in coerenflæ cu ele. Nu este deci intimplætor faptul cæ tofli studenflii care l-au ales ca exemplu au fost in aøa mæsuræ incurcafli de aspectele lui contradictorii, incit analizele sint toate confuze. Lucrul acesta nu se intimplæ atunci cind zona aleasæ este cea proiectatæ de Doicescu peste drum, in pofida stærii decrepite in care se gæseøte.

Tranziflia spaflialæ public-privat. Deøi literatura de specialitate se referæ la bogæflia spafliala a tranzifliei public-privat ca fundametalæ pentru facilitarea aproprierii unei zone de cætre utilizatori, deøi acest aspect a fost subliniat in diverse prelegeri in anii II øi III, aspectul este foarte rar tratat explicit øi analizat ca criteriu de alegere. Nu este, probabil, decit dovada faptului cæ in proiectare nu se pune explicit aceastæ problemæ. Studenflii care analizeazæ modul in care sint caracterizate/calificate spafliile din jurul imobilelor (analiza care se face cel mai clar pe o secfliune schematicæ), sint in general puflini øi, frecvent, autorii celor mai bune lucræri. Aceasta nu inseamnæ insæ cæ aspectul nu este sesizat de mult mai multe lucræri, dar este mai degrabæ numai sugerat prin descrieri de atmosferæ, nu øi transpus intr-o analizæ morfologicæ.

Gradaflia spaflialæ care conduce la caracterizarea nuanflatæ a spafliilor pe care utilizatorii øi le apropriazæ (in final øi la valorizarea pozitivæ a zonelor alese) poate rezulta dintr-o plajæ largæ de procedee arhitecturale øi peisagere (adesea intimplætoare). Im majoritatea cazurilor, e vorba de delimitarea, mai evidentæ sau mai subtilæ, a unor arii semi-publice capabile sæ gæzduiascæ relafliile de convivialitate dintre vecini, jocul supravegheat al copiilor, mica birfæ a bætrinilor sau simpla odihnæ in apropierea casei etc. In plus, ele au øi rolul de a indepærta convenabil øi gradat spafliul anonimatului de locuinflæ, privatul prin excelenflæ.

Din acest punct de vedere, cele mai bine valorizate øi foarte des alese sint cvartalurile staliniste ale anilor '50. Formula compoziflional-volumetricæ, spafliul introvertit, cu caracter comunitar, in mod evident bine insuøit de locatari, amenajærile exterioare, portalurile de intrare in incinte, alæturi de alte aspecte care flin de plastica generalæ øi de felul in care s-au menflinut in timp datoritæ materialelor mai bune, fac din acestea locuri cu atmosferæ de locuire foarte apreciatæ, in fafla cæreia conotaflia lor politicæ iøi pierde orice semnificaflie. (De altfel, mulfli studenfli nici nu o cunosc.) Ceea ce nu inseamnæ cæ orice spafliu care inchide o incintæ este bine valorizat. Nici o lucrare nu a valorizat pozitiv vreun exemplu de spafliu urban din perioada anilor '80, cind, dupæ legea strazilor, arhitecflii au inceput sæ inlocuiascæ urbanismul liber cu incinte parflial deschise din blocuri lungi, contorsionate øi inalte. Studenflii au gæsit mai degrabæ calitæfli in zonele anilor '60, cu blocuri simple dispuse liber in vegetatie, unde, in unele cazuri, locatarii au reuøit in timp sæ imbogæfleascæ spafliul vecinætæflii prin diferite amenajæri, aøa cum se va vedea mai departe.

Ar mai fi interesant de amintit aici despre interventiile, in majoritate ilegale, fæcute de locatarii unor blocuri din zona Tei sau din zona Vitan, care øi-au amenajat intræri individuale la apartamentele de la parterele blocurilor. Este, de fapt, un procedeu arhitectural care poate imbogæfli tranziflia spaflialæ public-privat, folosit destul de frecvent in proiectarea internaflionalæ, simplu de realizat øi cu efect puternic, incæ neuzitat in proiectarea noastræ. Sæ nu insemne cæ ar fi cazul sæ schimbæm ceva in obiønuintele noastre de proiectare?

Elementele cu semnificaflie evocatoare. Acest aspect, oarecum complementar celui de imageability al lui Kevin Lynch, nu se referæ direct la capacitatea unui obiect de a crea imagini puternice in orice observator, ci la acele obiecte/elemente care, prin prezenfla lor, deschid nivelul in care se gæsesc sedimentele de memorie colectivæ; acele obiecte capabile sæ producæ asociaflii cu memoria experienflelor de locuire acumulate in timp. In aceasta categorie intræ in primul rind formele urbane de facturæ tradiflionalæ, dar øi alte feluri de prezenfle care au fost sesizate in lucræri øi valorizate pozitiv, cum ar fi casele vechi pæstrate printre blocuri. Pe de o parte, ele constituie repere de orientare øi identificare, individualizeazæ zona, au un rol compoziflional øi existenflial centralizant (indiferent cit de neglijent ar fi integrate in noile construcflii, ele constituie ceea ce Norberg-Schulz numeøte in general centre). Pe de alta parte, ele declanøeazæ resortul amintirii unei locuiri tradiflionale, care se ræsfringe intr-o legætura emoflionalæ mai cuprinzætoare cu zona in cauzæ. Probabil cæ o mai sensibilæ compunere a blocurilor noi faflæ de aceste prezenfle (indiferent care le este funcfliunea) ar fi putut sæ producæ efecte de atmosferæ cu mult mai spectaculoase; dar, in mod evident, preocuparea proiectanflilor faflæ de ele nu a depæøit faptul cæ nu au fost demolate.

In aceeaøi categorie intræ øi "curflile" care au fost amenajate de locatari in jurul unor blocuri, ori diferite elemente minore øi adesea kitsch (cum ar fi globurile colorate sau piticii de grædinæ), dar care au totuøi un efect de atmosferæ mai puternic decit s-ar putea crede. Øi tot aici intræ øi acele aspecte exterioare care dau indicaflii, sugereazæ ceva despre ipotetica pace, cælduræ, dulceaflæ a locuirii din interior. O astfel de capacitate evocatoare o au logiile faflæ de balcoane: dincolo de valenflele pur plastice øi funcflionale, prezenfla unor logii ample, deschise cætre spafliul public (sau, preferabil, semi-public) trimite cætre plæcerea unor moduri posibile de a le locui (taclale in familie, joc de cærfli, relaxare etc.), spre deosebire de balcoane, care nu au aproape niciodatæ aceastæ capacitate. Din aceastæ perspectivæ øi cu condiflia sæ nu fie excesiv de promiscuu ca realizare tehnicæ, balconul inchis poate mai degrabæ sæ declanøeze amintirea verandei cu flori sau a acelui loc poetic prezent in memoria multora, in care se depoziteazæ eclectic funii de usturoi alæturi de leandrul adapostit de frig, decit micul balcon in care doi oameni care joacæ table devin ridicoli. Astfel de catalizatori poetici pot imbogæfli spafliul vecinætæflii øi crea ataøamente, ceea ce a fost observat in mai multe lucræri.

Elemente de delimitare spafliala øi de personalizare. Cele douæ sint relativ complementare, delimitarea putind fi un pas cætre personalizare. Multe dintre aceste elemente intræ cu rol activ in imbogæflirea tranzifliei public-privat, ori pot fi elemente cu rol evocator; totuøi, ele par sæ aibæ øi o autonomie proprie. Cele mai active øi frecvente elemente de delimitare par sæ fie gardurile de orice fel, vegetale sau din orice material, frumoase sau urite. Pe de o parte, ele despart øi delimiteazæ spaflii diferit utilizate øi caracterizate, oferindu-le astfel cu mult mai uøor aproprierii de cætre locatari. Pe de altæ parte, ele apar din afaræ ca un semn al luærii in posesie, al organizærii (al cosmizærii spafliului), ceea ce este evident cæ diferenfliazæ øi personalizeazæ locuri care alfel ar ræmine spaflii indiferente sau confuze. In unele zone s-a mers pinæ la diferenflieri foarte drastice, cum ar fi inconjurarea cu gard a terenului din jurul unui bloc sau douæ, teren care astfel incepe sæ aparflinæ (chiar dacæ informal) numai locatarilor respectivi. Pe acest teren locatarii iøi parcheazæ øi pæzesc maøinile, unii au amenajat locuri de joacæ numai pentru copii lor øi se poate bænui cæ vor mai face amenajæri. Astfel de cazuri izolate au fost semnalate in cartierul Pajura, de exemplu, øi e greu de spus cit de benefic este sensul acestei posibile evoluflii.

Este interesant de evidenfliat cu acest prilej øi faptul ca deindatæ ce un bloc are o curte imprejmuitæ in fafla intrærii, el este mult mai bine valorizat. Un exemplu interesant, chiar dacæ inafara temei date, este cel al blocului turn de pe bulevardul Carol, la intersecflia cu stræzile Traian øi Olari. Deøi amplasat intr-o zonæ publicæ centralæ, pe o mare arteræ de mare circulaflie, el capætæ o notæ de intimitate øi domesticitate prin prezenfla infimei curfli din faflada cu intrarea. Acelaøi este øi cazul imobilului Bæicoianu, ori a curflilor cu gard care au apærut prin inifliativa locatarilor in spatele blocului Eva, exemple neadecvate temei, dar care intæresc aspectul in discuflie.

In general, elementele de personalizare (inafara eventualelor date inifliale de proiect: culori, materiale øi detalii diferite) care diferenfliaza un bloc de altul sau chiar tronsoane ale aceluiaøi bloc se concentreazæ mai ales in zona intrærilor. Locuitorii incearcæ aici, adesea prin mijloace ridicole sau neeficiente, sæ compenseze ceea ce proiectarea nu le-a oferit. De altfel, arhitectura intrærilor este consemnatæ de studenfli ca unul dintre defectele cele mai frecvente ale blocurilor noi de locuit. Cazurile in care intrarea a fost dintru inceput proiectatæ ca un "eveniment" arhitectural sint rare, dar ele sint sesizate øi bine valorizate, indiferent de calitatea lor plasticæ. In general lucrærile evidenfliazæ in mod special orice excepflie, oricit de micæ, de la særæcia de expresie obiønuitæ. Øi probabil din cauza raritæflii acestor cazuri in masa amorfæ de blocuri, studenflii au tendinfla sæ le supraevalueze. Sint consemnate astfel de tratæri mai ingrijite ale intrærilor la unele blocuri construite in jurul anilor '70 prin Drumul Taberei, mai rar in Militari, cele mai apreciate fiind cele ale micilor imobile colective cu standard mai ridicat de pe øoseaua Kisseleff øi strada Uruguay øi, mai ales, cele ale cvartalelor staliniste din anii '50. La fel de  bine valorizate sint øi diferitele dispozitive de intrare pe care locatarii øi le-au amenajat singuri la unele blocuri, in ciuda faptului cæ nu prezintæ nici o valoare din punct de vedere plastic - dovadæ a importanflei acordate sensului acestora pentru calitatea locuirii in zonæ.

Valorizarea blocurilor. Cum era øi de asteptat, cele mai bine valorizate sint blocurile joase øi formate din unul, maximum douæ tronsoane. Ele sint investite cu calitæflile unor "case" ceva mai mari øi apar totdeauna ca principala motivaflie a unei atmosfere mai domestice øi mai placute, indiferent de modul in care sint dispuse pe teren (alinieri la stradæ - cum ar fi Floreasca, micile intervenflii din zona Aviator Beller, soseaua Kisseleff, zone mai vechi din Steagul Roøu - Braøov, zona de blocuri mici din interiorul cartierului Tineretului etc. sau dispuse liber - cum ar fi Balta Albæ, zona Rimnicu Særat, zone din Drumul Taberei, strada Uruguay etc.). Astfel de exemple sint gæsite puncual in multe zone de locuit, intinderea micæ facilitind identificarea locului. Dovadæ cæ acestea sint bine valorizate øi de locuitori stæ faptul cæ ele sint adesea denumite vila nr . øi nu blocul nr . . In aceeasi mæsura, zona care le circumscrie este øi ea bine valorizatæ; spafliul dintre micile blocuri, la scaræ foarte domesticæ, se oferæ cu uøurinflæ aproprierii øi este amenajat ca øi cum ar fi un spafliu privat. Aceasta conferæ zonelor in cauzæ un caracter domestic, semi-public, cu o colocvialitate de cartier.

Blocurile joase tip baræ intræ intr-o alta categorie, deasemeni bine valorizata, cu atit mai mult cu cit intre ele se pot crea, prin dispunere in paralel, spaflii urbane de tip stradæ, cu platbande cu flori in fafla fronturilor. In acest caz, pare mai bine valorizatæ varianta de amplasare a blocurilor douæ cite douæ in oglinda (faflæ de amplasarea in acelaøi sens), care poate duce la o mai onestæ diferenfliere spaflialæ intre "faflæ" øi "spate" (care iøi poate gæsi rezolværi convenabile).

Blocurile inalte sint diferit valorizate in functie de rolul pe care il joacæ in zonæ, de mærimea in plan øi de natura spafliului plantat in care se gæsesc.

Cele mai apreciate sint blocurile tip punct cu rol de reper. S-ar pærea cæ atenflia pe care cultura modernistæ a acordat-o acestei tipologii nu era tocmai lipsitæ de sens! Astfel, faptul cæ un bloc punct joacæ un rol identificator pentru orientarea intr-o zona face ca locuitorii sæ øi-l insuøeascæ mai uøor. Aceasta valorizare pozitivæ poate fi intæritæ in unele cazuri de faptul cæ, la nivelul percepfliei apropiate, inalflimea poate deveni imperceptibilæ la scara pietonului datoritæ vegetafliei bogate. Atunci, dimensiunea la sol redusæ (de obicei o scaræ/tronson) a blocului punct face sæ fie perceput ca øi cum ar fi un bloc de micæ inalflime. Este cazul celor øase blocuri turn din Floreasca, dispuse foarte bine pe fiøia clar individualizatæ de corniøæ, dintre parc øi cartierul de locuinte joase.

Un efect relativ asemænætor se produce øi in cazul in care blocuri inalte tip lamæ (considerate mult mai opresive øi de obicei slab valorizate) de maximum douæ tronsoane sint dispuse intr-o vegetaflie arborescentæ bogatæ, chiar dacæ prea apropiat. Inælflimea nu se mai percepe, iar pietonul are senzaflia unui spatiu impædurit, cu grupuri punctuale de locuinfle, spafliu care se oferæ cu uøurinflæ insuøirii de cætre utilizatori. Dar valorizarea este bunæ numai in aceastæ impletire de circumstanfle: secfliune cu pufline tronsoane (care nu creazæ o umbræ continuæ pe prea mare lungime), dispunere relativ apropiatæ øi efectul de scaræ domesticæ dat de arborii cu coroana bogatæ plantafli des. Exemplul cel mai convingator este al unei neaøteptate "oaze de domesticitate" de pe øoseaua Colentina, in apropierea bisericii Sf. Dumitru. Aici identificarea (in sens fenomenologic) este ajutatæ øi de denivelarea zonei de locuinfle faflæ de øosea, astfel incit zona cuprinsæ intre strada Reinvierea øi bisericæ apare ca separatæ de artera mare de circulaflie øi dedicatæ excusiv locuinflelor. Caracterul domestic al acestei "oaze" este cu atit mai evident cu cit gruparea cu care se invecineazæ la nord, identicæ in ceea ce priveste dispoziflia blocurilor, dar cu puflini arbori, este amorfæ øi ostila.

Blocurile de tip baræ lungæ, ori in general fronturile continue pe lungime mare (chiar øi frintæ), sint cele mai slab valorizate, intrind foarte rar in componenfla exemplelor alese.

Dispozitia blocurilor faflæ de stradæ. Mæ voi referi in mod special la dispunerea blocurilor faflæ de o arteræ existentæ (strada mare), deøi rezultatele au o valabilitate mai generalæ. Øi in aceastæ privinflæ apar douæ categorii de dispoziflii mai bine valorizate. Prima constæ in barele perpendiculare pe strada cu puternic caracter public (invenflia lui Gropius de la Berlin), la care se adaugæ plantaflia bogatæ (spafliu pe care totdeauna locuitorii il prelucreazæ intr-o oarecare masuræ). Este, in general, dispoziflia cea mai bine valorizatæ, iar exemplul cel mai des ales este cel al blocurilor de pe latura esticæ a bulevardului Cantemir, intre piafla Unirii øi bulevardul Mæræøeøti. Principalul argument folosit este permeabilitatea vizualæ øi fizicæ dinspre stradæ spre interiorul cartierului, ceea ce, implicit, pare sæ nege dispoziflia tip ecran.

Cu toate acestea, dispozitia (chiar a barelor lungi) paralela cu strada este nu numai acceptatæ, ci øi bine valorizatæ, dacæ blocurile sint foarte retrase de la stradæ øi dacæ, pe spafliul acestor retrageri, se amenajeazæ cu ajutorul perdelelor de vegetaflie spaflii nuanflate ale tranzifliei public-privat. Astfel, dezavantajul deschiderii locuinflelor spre strada circulatæ este mult atenuat, iar spafliul plantat din faflæ joacæ oarecum rolul micilor curfli individuale din fafla desfæøurærilor de locuinfle unifamiliale, cu condiflia ca intre el øi stradæ sæ existe suficiente perdele de vegetaflie. Cazul cel mai paradoxal este acela al frontului de blocuri de pe latura esticæ a bulevardului Tineretului, pe partea opusæ parcului, care are o atmosferæ mai domesticæ øi mai placutæ decit ceea ce se petrece in interiorul zonei. Dar øi anumite porfliuni ale frontului nordic al bulevardului Armata Poporului (cel construit in anii '60) sint date ca exemplu; spre deosebire de frontul sudic, mai nou, care nu permite nici un fel de nuanflæri spafliale.

Rolul vegetatiei. In toate cazurile alese, vegetaflia joacæ un rol fundamental, indiferent de configuraflia spaflialæ a construitului. Acest argument este aparent in favoarea urbanismului liber unde, prin definiflie, vegetaflia este mai abundentæ (ideea de oraø-parc a lui Le Corbusier). Totuøi, in nici unul dintre exemplele alese, vegetaflia nu este bine valorizatæ decit dacæ depæøeøte condiflia de masæ omogenæ øi devine instrument arhitectural de structurare øi nuanflare a spafliului vecinæflæflii. Mai mult decit atit, felul in care vegetaflia organizeazæ spafliul este cu atit mai apreciat cu cit duce la imbogæflirea tranzifliei public-privat øi, in final, la regæsirea sensului de curte plantatæ individualizatæ, caracteristicæ zonelor tradiflionale de locuit. In aceastæ privinflæ, lucrarea unei studente - mai degrabæ un eseu oarecum paralel cu tema cerutæ - este o pledoarie bine argumentatæ pentru obligativitatea unui proiect de urbanism/arhitecturæ minæ in minæ cu concepflia peisageræ, care devine astfel parte integratæ a ideii arhitecturale. Este o integrare a carei necesitate este infleleasæ de mult de arhitecflii din Occident, in vreme ce nu este deloc luatæ in seamæ la proiectele de arhitecturæ din facultatea noastræ. Poate cæ, urmind sensul structurant al vegetafliei amintit mai sus s-ar putea stimula implicarea locuitorilor vecinætæflii in ingrijirea spafliului lor verde, ceea ce )dacæ n-ar fi o utopie) ar putea fi benefic locuirii din multe puncte de vedere.

Plastica arhitecturalæ. In ceea ce priveøte modul in care plastica arhitecturalæ contribuie la crearea unei atmosfere locuibile, criteriile dupæ care s-au orientat studenflii in lucræri par nu tocmai flatante pentru orgoliul artistic al arhitectului de obiect: oricit de expresiv ar fi un bloc, el nu joacæ un rol benefic pentru calitatea locuirii unei zone dacæ nu va ræspunde unor condiflii simple, aøa cum s-a væzut in parte din cele expuse pinæ acum. Fafladele chinuite ale unor blocuri in cæutarea unei expresivitæfli mai originale (de altfel, in majoritatea cazurilor discutabilæ) nu aduc de obicei amelioræri substanfliale pentru modul in care e locuitæ "vecinætatea imediatæ". Reiese din exemplele selectate cæ aspectele plastice care contribuie la calitatea locuirii sint, in primul rind, cele care flin de organizarea volumetricæ øi de scara spafliului creat. Acestea se traduc prin relafliile dimensionale ale obiectelor arhitecturale in corelaflie cu distanflele dintre ele øi prin relafliile dimensionale dintre obiectele construite øi prezenfla volumetricæ a vegetafliei øi a eventualului mobilier urban. (N.B. Rezultæ din nou obligativitatea gindirii arhitecturii peisagere ca parte a proiectului propriu zis !). Concluzii mai detaliate pe marginea acestui subiect, deøi necesare in sine, ar depæøi limitele destul de inguste ale lucrærilor. E de semnalat insæ cæ opfliunile studenflilor favorizeazæ net construcflia de blocuri de pinæ pe la jumætatea anilor '70, faflæ de cea care i-a urmat. Aici se poate discuta cæ numærul mai mare al primelor mæreøte probabilitatea de a gæsi exemple, ca øi faptul cæ tema scotea din discuflie blocurile cu partere comerciale din lungul marilor artere, multe construite dupæ legea stræzilor. Cu toate acestea, aøa cum a reieøit din criteriile comentate pinæ, era greu de gæsit "insule mai locuibile" in construcflia aøa ziselor incinte - foarte aglomerate, neospitaliere øi promiscui curfli betonate.

Odatæ indeplinite condifliile privitoare la volumetrie øi scaræ, chestiunile legate strict de plastica de fafladæ incep sæ intre in discuflie. Cele mai importante reies a fi aspectele care flin de detalii, de materiale øi de ingrijirea execufliei; de altfel, identificate cu greu!. Reiese din lucræri cæ totdeauna sint bine valorizate fafladele cu detalii ingrijire øi din materiale mai bune (ancadramentele ferestrelor, intrærile compuse cu o anume generozitate, apareiajele de materiale mai nobile etc.), detalii care care ies (cit de puflin) din neutralitatea tristæ øi din særæcia prea evidentæ. Aøa se explicæ, in plus, buna valorizare a cvartalelor staliniste. Probabil tot aøa se explicæ øi de ce unii dintre studenfli (la fel ca publicul de nearhitecfli pe care il acuzæm de inculturæ) au putut aprecia blocurile din centrul civic: faflæ de blocurile din panouri grele de fafladæ, care reprezentau alternativa momentului, acestea dau incæ o impresie de ingrijire. E adeværat cæ aceastæ mascæ amægitoare va dispærea foarte curind: prost executate øi gindite, din materiale ieftine, ele se vor deteriora repede læsind loc tristei lor uriflenii. Altfel, in general au fost mai bine valorizate clædirile cu finisaje care se comportæ mai bine in timp, in timp ca starea de decrepitudine a dus evident la respingere: blocurile din anii '50, '60 øi inceputul anilor '70 au fost mai apreciate in lucræri decit cele din anii '80, care, deøi mai noi, s-au comportat inadmisibil de prost.

Un alt criteriu pus in discuflie in citeva lucræri a fost delimitarea claræ a volumelor øi tratarea diferenfliatæ a registrelor principale -  registrul-soclu (ancorarea in pæmint), desfæøurarea de cimp, øi skyline-ul (relaflia cu cerul) -, de care prea puflin se fline seama in proiectarea uzualæ. Øi aici reiese cæ plastica claræ a blocurilor primei perioade (de pinæ la jumætatea anilor '70) este mai apreciatæ decit plastica prea confuzæ a celor construite mai tirziu.

Per total, la acest criteriu, cele mai bine valorizate sint, øi nu fara temei, cvartalele staliniste (pe care, pe criterii mai degrabæ politice decit arhitecturale, ne-am obiønuit sæ nu le luæm in considerare). Ele au fost proiectate intr-o manieræ clasicizantæ de arhitectii care cunoøteau bine aceastæ lecflie (øi au reuøit sæ nu alunece in excese aberante, cum s-a intimplat in anii '80), au fost executate ingrijit, cu materiale mai bune øi au rezistat bine in timp. Retorica lor domolitæ (care duce la un momumental temperat) este bine receptatæ de un public doritor sæ regæseascæ in locuinfla sa ceva din fastul unei locuiri privilegiate (palatul pentru popor ræmine o idee recurentæ in arhitectura locuinflei contemporane si, aproape de fiecare datæ, de succes). Iar acum, dupæ ce abstracflia modernismului a ræmas numai o alternativæ la feluriflii ismi care populeazæ cimpul expresivitæflii arhitecturale, plastica acestor cvartale poate fi privitæ ca un post-modernism avant la lettre (de altfel, acest tip de cæutæri plastice a fost revalorizat peste tot).

In chip de concluzii. Ar fi de spus numai cæ datele prelucrate dupæ "ancheta neortodoxæ" pe care o constituie aceste lucræri nu trebuie privite ca niøte concluzii ingheflate (ar fi chiar periculos, avind in vedere cæ nici "ancheta", nici prelucrarea datelor nu respectæ rigorile tehnicilor specifice); ele pot fi privite ca puncte de plecare pentru descifrarea problematicii arhitecturale a locuirii urbane prin cercetæri interdisciplinare minuflioase øi sistematice, pentru construcflia unor strategii de edificare øi reabilitare realiste, pentru dezbateri profesionale øi de ce nu, pentru proiecte studenfleøti.

Ceva reiese totuøi cu certitudine øi anume, cæ nu avem voie gindim prin lozinci øi sæ privim construcflia de locuinfle numai in termeni maniheiøti bloc ræu, casæ individualæ bunæ. Se poate locui bine øi "la bloc", dar una dintre condiflii este cea a abordærii locuirii la acel nivel intermediar al convivialitæflii de vecinætate, dintre spafliul privat al locuinflei øi spafliul public al oraøului, neglijat in proiectarea noastræ, dar pe care oamenii øi-l creazæ singuri. Nu øtiu cum va evolua construcflia de locuinfle in condifliile pieflii libere (deocamdatæ, cu excepflia mirajului vilelor, stæ), dar øtiu cæ proiectanflii øi edilii ar avea multe de invæflat dacæ ar fi dispuøi sæ observe cum locuiesc oamenii cu adeværat, cum iøi percep spafliul øi sæ invefle din creativitatea locuitorilor; chiar trebuie sæ le lase loc de intervenflie.