Europeni si migratori in secolele IX - XI

Slabita din cauza framantarilor interne, Europa occidentala a fost supusa in secolele IX -X unor noi invazii: vikingii in nord, sarazinii in sud, maghiarii dinspre est. Efectele neasteptate - o prezenta durabila a acestor populatii in Europa, subminarea autoritatii regale, grabirea evolutiei spre principate teritoriale, slabirea coeziunii lumii crestine.

De ce Europa carolingiana, dupa Ludovic cel Pios, a fost incapabila sa reziste acestor atacuri? In general, istoricii invoca mai multe explicatii:

slabirea ideologiei imperiale, astfel incat e dificila organizarea unei armate de proportii, pe de o parte, prabusirea Imperiului Carolingian, iar pe de alta parte, Imperiul Bizantin - care sufera pierderi din cauza arabilor, slavilor, bulgarilor.

armata carolingiana fusese pregatita mai mult pentru ofensiva si mai putin pentru defensiva ; in plus lipsea o flota care sa faca fata atacurilor vikinge si arabe;

panica raspandita de invadatori asupra populatiei, tocmai prin cruzime, masacre, costumatie. O spaima apocaliptica? (in anii rotunzi 800, 900, 1000?)

frecventa mare a atacurilor.

ciocnirea cu invadatori pagani sau de alta religie!

Cert este ca izvoarele literare, cronicile manastiresti sunt pline de lamentatii despre peisajul dezolant ce ramanea in Europa occidentala dupa trecerea acestor navalitori; astfel incat intuim de ce istoricul german Zimmerman si-a intitulat cartea dedicata secolului X - Veacul intunecat.

Care era specificul acestor invazii? Pentru multa vreme au fost actiuni de jaf, plecate din regiuni indepartate si indreptate anual indeosebi spre orase si abatii, ale caror tezaure (relicvare, obiecte de arta, mobilier) sunt cele mai importante prazi. Dorinta de a-si insusi aceste prazi conta mai mult decat speranta unei dominatii politice asupra zonelor atacate. Nu era totusi chiar o aventura spre necunoscut: raidurile urmau fie drumurile vechilor invazii germanice, fie rutele comerciale foarte frecventate, fie vechile drumuri romane.

SARAZINII populatia prin care in Europa se intelegeau musulmanii ce atacau fie dinspre Peninsula Iberica, dinspre Africa de Nord si dinspre Orientul Apropiat. Sunt un pericol pentru europeni nu atat datorita diferentelor religioase, cat mai ales din cauza actiunilor de piraterie din Mediterana.

Terminologic- sarraceni= in latina, populatii musulmane din Orientul Apropiat, Africa de nord si Spania ; in fond dusmani terestri, in timp ce analele carolingiene vorbesc de mauri= piratii maritimi. Desemnati si cu termenul de pagani- dar care creeaza confuzie cu normanzii si ungurii.

Dupa ce cuceresc Sicilia (830), Insulele Baleare, Corsica, Sardinia (baze de atac!) pozitia lor se intareste, fiind amenintata intreaga Italie, dar nu fac propaganda pentru islam, cat cauta sa jefuiasca.

Instalati la Tarent, apoi la Bari (840), supravegheau accesul in Adriatica, jefuiesc Roma in 846. Au debarcat la Ostia, au jefuit basilicile San Pietro si San Paolo fuori le muri, apoi s-au retras pe uscat. Ulterior, papa Leon IV a refacut zidul lui Aurelian si a pus sa se construiasca si alte fortificatii (846-852). Apoi au jefuit sanctuarul lombard (869) din Monte Gargano din Adriatica. Bari e recucerit cu ajutorul bizantinilor (871) prin Vasile I, intemeietorul unei noi dinastii - Macedoneana, in paralel cu succesele Abbasizilor din Orient. Insa primejdia ramane in larg si in lungul coastelor.

Un mare succes - eliberarea Tarentului (880). Astfel, inceputul recuceririi crestine este in prima faza opera bizantinilor.

Insa instalarea Fatimizilor din Africa (= 909 noua dinastie araba, ce descindea din Fatima = fiica profetului! Au o noua viziune asupra lumii, prin tendinte expansioniste impotriva crestinilor) in Sicilia (914) a relansat pericolul sarazin.

A doua eliberare a Italiei s-a facut prin unirea bizantinilor ( Leon VI, apoi Constantin VII Porfirogenetul - minor insa) cu eforturile papei (Ioan X) si ale principilor italieni (de Capua, Neapole, Salerno, etc.) Sarazinii se retrag in tabara de pe Garigliano (azi Monte Argento), asediat de aliati timp de 3 luni. Batalia finala - in august 915 = victoria crestinilor, fiind un motiv pentru reluarea legaturilor dintre papalitate si Bizant. La inceputul secolului al X-lea sudul Italiei este din nou considerat de bizantini ca parte integranta a imperiului lor; doar Sicilia ramane o insula musulmana, desi diversitatea etnica a populatiei ei reflecta invaziile suportate.

Atacurile lor au continuat si in a doua jumatate a secolului al X-lea, Otto II fiind infrant, de exemplu la Cap Colona (982) in Calabria. Insecuritatea nu a incetat in Marea Tireniana decat in secolul al XI-lea cand cei din Pisa au trecut la contraatac si apoi normanzii au cucerit Sicilia.

O analiza a retragerii din calea lor poate fi la fel de interesanta ca cea a cuceririlor : se retrag oameni, tezaure, relicve, de ex. in 721 cand sunt mutate relicvele Sf.Augustin din Sardinia la Pavia; in 925 fuga episcopului de Aix, Odaric la Reims etc.

Nu stim mai nimic despre tactica lor de lupta, interesul istoricilor moderni concentrandu-se mai ales asupra luptei de la Poitiers. Nu stim cum aratau actiunile lor navale, conform textelor latine era vorba de nave cu mare capacitate (8 nave pentru 500 de sclavi corsicani !). Nu stim nici cum din marinari au devenit oameni ai muntilor. Oare era vorba de aptitudini dobandite in Africa de nord ? sau in Sicilia, unde au ocupat intai zona de munte, apoi litoralul ? Important ca pe mare s-au lovit de concurenta vikingilor, iar pe uscat de cea a maghiarilor.

In concluzie, metodele folosite de sarazini impotriva Italiei au fost mai multe:

au esuat ca mercenari in fata solidaritatii franco - bizantine;

au esuat la Bari ca intemeietori de stat,

dar au reusit multa vreme sa fie un pericol ca pirati. (ataca si in Alpi, mai ales pelerinii care merg spre Roma, frecvent in secolul al X-lea.)

MAGHIARII - origine asiatica, limba lor se leaga de cea a balticilor si finlandezilor, dar civilizatia este apropiata de cea a turcilor si a populatiilor de stepa.

organizati in hoarde, conduse de Khagani, duc o viata nomada, inarmati cu arcuri, la fel ca hunii si avarii. Vor folosi spada abia dupa ce se aseaza in Panonia, poate dupa modelul celor capturate de la adversari.

initial s-au aflat sub controlul Khazarilor, din regiunea Ural, alaturi de ei fiind si onogurii (populatie turcica atestata in izvoare bizantine alaturi de unguri in extremitatea estica a Europei!)- de unde numele de unguri, care le-a fost dat de crestini.

Referat: Prezentarea generala a judetului Covasna Proiect: Test grila geografie

samanismul ungurilor! - rolul vanatorii rituale, jertfe cailor, sange baut la ceremonii.

initial (sec. VII - VIII) au migrat in Ucraina Orientala, intre Volga si Donet, de unde din cauza pecenegilor s-au impartit in mai multe grupuri. Grupul principal condus de Arpad s-a indreptat spre Panonia, in 895 prin trecatorile din nord - estul Carpatilor. (legenda lui Hunor si Magor! = descalecatul hunilor, apoi al maghiarilor!)

trecerea Carpatilor nu este gestul intamplator al unei populatii in criza. Analele de la Fulda (896) consemneaza actiunile lor alaturi de bizantini, impotriva bulgarilor, infrangand armata lui Simeon cel Mare la Preslav erau cunoscuti in zona, prin raidurile facute anterior.

au realizat rapid ca Panonia = teritoriu ideal de rascruce, care le permitea sa faca raiduri in intreaga Europa, nu la intamplare, ci profitand de slabiciunile popoarelor.

intre 899 (cand s-au indreptat impotriva lui Berengar de Friuli in Lombardia, la cererea imparatului Arnulf- apoi jefuiesc valea Padului, Verona, Modena, Venetia, dar fara succes fiindca nu aveau flota) si pana in - 955 au facut 33 de incursiuni in Occident, vizand in special Germania, Italia, Galia, Turingia, Saxonia, Bavaria, Suabia si ajungand in regiuni destul de indepartate ca Bremen (915), m-rea benedictina de la Sankt Gallen (jefuita in 925), Orléans (937). Ungurii jefuiesc si ucid fara un plan politic, fara sa incerce sa se impuna, dar pe de alta parte, nu erau o populatie cu care sa se poata negocia, cum s-a intamplat anterior intre huni si papalitate. Evita orasele puternic aparate, preferand sa atace abatii, ferme, orasele; dar cronicile mentioneaza mai ales violenta la adresa populatiei civile, barbati, femei, copiii sugrumati, de unde si asimilarea lor, in limba franceza, cu niste capcauni= ogre (termen derivat din Hongrois).

De remarcat potentialul cavaleriei maghiare, care pornea in fiecare an, din primavara, de indata ce exista suficienta iarba pentru cai. Atacuri rapide mai ales asupra manastirilor (nu impotriva oraselor fortificate, pentru care ar fi avut nevoie de timp si mijloace corespunzatoare) care ofera prada valoroasa si numerosi sclavi. Atacau mai ales orase mici, manastiri si sate si fiindca nu erau versati in tactica asediului, deci nu riscau sa atace cetati mai importante. Atacurile lor - comentate pe un ton apocaliptic in analele manastirilor - in asociere cu comete, meteoriti, ferocitate. Abia in 933 sufera prima lor infrangere importanta - la Merseburg - din partea lui Henric Pasararul. Initial, acesta le propusese in 926 un tribut anual in schimbul pacii, apoi a pus la punct un sistem de cetati in SE Germaniei. Chiar daca nu a oprit definitiv inaintarea triburilor maghiare spre vest, victoria de la Merseburg marca totusi inceputul declinului puterii militare nomade.

impotriva acestor atacuri ar fi fost nevoie de o cavalerie rapida, dar sistemul de mobilizare carolingian era greoi si lent. In timp - fortificatiile in jurul oraselor si castelelor din Germania si Italia si-au dovedit eficacitatea. Dar nu o violenta religioasa, cat una care apartinea cavalerilor de stepa, in paralel cu receptivitatea lor fata de misionarii crestini intalniti. Practicau inhumarea cu obiecte de podoaba, arme + moneda - obolul lui Charon- preluat de la crestini?

in 955 se pregateau de un atac decisiv impotriva Germaniei, dar au fost opriti langa Augsburg, pe raul Lech, de Otto cel Mare (10 august). Victoria s-a datorat in buna parte si conditiilor meteo, timpului umed care nu le-a permis maghiarilor sa-si desfasoare rapid actiunile. Elogii pentru victorie din intregul Occident, dar si amintiri dure in imaginarul colectiv maghiar - care vorbeste despre « sapte maghiari nenorociti » care s-au salvat din lupta si au trait apoi ca niste cersetori, dispretuiti, precum si despre trei capetenii capturate si spanzurate de ducele Otto in Regensburg (conform traditiei pagane, executia lor insemna ca pe lumea cealalta trebuiau sa-i slugareasca pe inamicii lor). Uciderea capeteniilor maghiare a provocat deruta in randul armatei acestora. Confederatia intra intr-o perioada de izolare din care nu va mai iesi decat spre finele secolului.

Victoria a pus capat invaziilor maghiare spre Occident. Unii istorici (ex. P. Riché) explica succesul din 955 prin colaborarea militara (bavarezi, suabi, loreni, cehi, etc.), altii prin reorganizarea imediata a frontierei facute de Otto I : crearea marcii din Alpi si de pe teritoriul viitoarei Austrii. De ce n-au avut acelasi sfarsit ca avarii in vremea lui Carol ? Fiindca Otto era preocupat sa castige coroana imperiala.

pentru unguri infrangerea din 955 = o pierdere teritoriala spre vest de aproximativ 200 de kilometri + sedentarizarea in regiunea care va primi numele lor - Ungaria. Pericolul asiatic scade in Occident aproape trei secole pana la aparitia mongolilor. Intre 955 - 970 inca cinci expeditii, toate in Europa de sud-est.

actiunile spre est, spre Bizant au continuat pana in 970, ultima oara cand o oaste maghiara pagana a luptat alaturi de marele cneaz Sviatoslav al Kievului impotriva Bizantului si a fost invinsa la Arcadiopolis. De fapt in 972 s-a ajuns la o alianta a celor 2 imperii, prin casatoria lui Otto II cu principesa bizantina Theofano, ceea ce a facut ca aristocratia maghiara sa nu se mai aventureze in actiuni riscante.

Din punct de vedere al tacticii lor militare se remarca:

-lupta calare - mare mobilitate, dar depindeau de existenta drumurilor; caii lor erau foarte rezistenti, fiecare luptator avand cam 5-10 exemplare, cel obosit fiind schimbat cu altul. Sursele ii descriu ca fiind niste militari cresuti in sa, care isi petreceau mai tot timpul calare, calatoreau, conversau, meditau calare.

-cruzimea fara limite

-ambuscada

-armamentul : spada, lance, arc, sageti de metal, casca, scut- le stim din descrieri militare bizantine si din sapaturi arheologice.

-incendierea localitatilor

-importanta liderului - (panica la moartea acestuia).

Pe de alta parte insa, orice deviere de la tactica lor de lupta, ii punea in dificultate. N-au avut succes nici in lupta corp la corp, nici in asedierea oraselor.

Cati au fost acesti migratori ? Un raspuns exact nu se poate da, din cauza panicii iscate de prezenta lor, analele exagereaza, vorbesc de 100.000 de maghiari in lupta de la Lech !

Au loc transformari majore in structurile lor politice la sfarsitul secolului al X - lea in vremea lui Geza (972 - 997) ( primul care nu mai traieste in cort'') si a fiului sau Stefan (997 - 1038). Geza face primii pasi in convertirea la crestinism, la cererea sa Otto il trimite ca episcop al maghiarilor pe Bruno, calugarul de la Sankt Gallen (972). El insusi se pare ca insa nu s-a convertit la crestinism. Forta sa militara - formata din razboinici musulmani, rusi, apoi din cavaleri germani si italieni.

fiul sau Stefan (< Vajk) a fost adevaratul intemeietor al statului feudal maghiar. Casatorit cu o principesa bavareza, Gisella, fiica lui Henric II de Bavaria, care a venit in Ungaria cu cavaleri si preoti, ce au primit pamanturi si demnitati. In anul 1000, de Craciun, cu acordul papei Silvestru II si al imparatului Otto III s-a incoronat rege apostolic si a impus tuturor supusilor sai credinta crestina. De fapt, contextul incoronarii sale e destul de controversat, nu se poate spune cu exactitate, care autoritate, papa sau imparatul, i-a trimis insemnele puterii. Desi istoriografia maghiara atribuie in totalitate acest rol papei, cu siguranta ca si imparatul trebuia sa fi influentat aceasta decizie.

incoronarea regelui crestin deschidea calea si spre organizarea bisericeasca, cu arhiepiscopatul de Esztergom (Strigoniu) si 10 episcopii sufragane (nr.10 nu e intamplator, se leaga de conceptia privind organizarea Bisericii latine, conform careia un regat trebuia sa formeze o provincie ecleziastica, divizata in 10 sau 12 episcopii). Din punct de vedere teritorial - comitatele (nr.lor varia intre 30 si 45)- care aveau si responsabilitati militare, fiecare avand o fortificatie.

Tot in epoca primului rege maghiar, intre 1018 si 1026, a fost trasat prin Ungaria drumul pelerinilor pe uscat spre Locurile Sfinte, cu mai putine riscuri si cheltuieli decat drumul maritim. Ca urmare, se largesc cunostintele occidentalilor despre Ungaria, dupa cum maghiarii, sedentarizati, intra altfel decat in trecut in dialog cu civilizatia europeana.

1083 - canonizat, a ramas in memoria posteritatii ca intemeietorul regatului maghiar. Capitala Alba Regia, la nord-est de Balaton.

Termenul folosit pentru demnitatea suprema, Kirŕly este slav, deriva din Kral, o dovada a asimilarii populatiei slave din Panonia.

Epoca lui Stefan a adus o transformare radicala, din "teroare a Occidentului", ungurii au devenit cel mai sigur zid de aparare in fata altor asiatici, un "scut al crestinatatii"

O problema dificila - cea a succesiunii, in conditiile in care Emeric (Imre) - fiul sau moare intr-un accident de vanatoare in 1031. Conform traditiei, intamplarea ar fi fost resimtita cu tot tragismul ei de catre rege, care in plus se indoia ca altcineva dintre rudele sale de sange ar fi putut mentine poporul in credinta crestina, pe alocuri obiceiurile pagane fiind inca practicate. In cele din urma, mostenitor a fost desemnat Petru, nepot pe linie feminina, fiul unui fost doge al Venetiei, Otto Orseolo. (Stefan a avut 2 surori, una casatorita cu un print bulgar, cealalta cu dogele Venetiei, Otto Orseolo. Fiul lor, Petru- cel care ii urmeaza lui Stefan la tron). Stefan a murit in 1038, dupa ce a pus bazele statale ale Ungariei medievale. Urmasul sau, Petru a fost pana la Angevini singurul domnitor de origine straina, elitele maghiare nu prea l-au acceptat. I-au reprosat anturajul format din germani urlatori`` si italieni ,,flecari . Nici relatiile sale cu Gisela, regina vaduva nu au fost foarte bune, Petru lipsind-o partial pe aceasta de avere si restrictionandu-i accesul la proprietatile ramase, limitandu-i dreptul de circulatie prin regat.

Alungat in 1041 si inlocuit cu Aba / Samuel (1041 - 1044), ruda cu Stefan, poate cumnat sau var, foarte violent; a devastat Austria, dar mai ales a intrat in conflict cu nobilimea si cu clericii, preferand un anturaj simplu, tribal. Dupa ce a executat 50 de nobili, acestia au cerut ajutor imparatului Henric III, care l-a detronat pe Samuel, l-a ucis si l-a ajutat pe Petru (refugiat in Germania) sa-si recapete tronul - in 1045 la Székesfehávár - Alba Regala intr-un cadru fastuos de Rusalii, primeste de la imparat lancea = tara devenea vasala imperiului.

Nu a fost insa agreat de majoritate, dornica sa instaureze un urmas al lui Arpad cel ales fiind Andrei I (1046 - 1060), Petru fiind prins - orbit, castrat, ceea ce i-a pricinuit rapid moartea. Casatorit cu Anastasia, printesa de Kiev. Detronat de fratele sau Bela I (1060 - 1063).

Importanta epocii lui Ladislau in consolidarea statului maghiar (1077- 1095) fiind alaturi de Stefan cel mai cunoscut personaj din aceasta perioada de inceput a regalitatii. Nu doar prin fapte, ci si prin imaginea postuma, canonizat in 1192 sub Bela III, fiind in Evul Mediu sfantul maghiar cel mai des invocat. In imaginar, intre faptele sale de vitejie, cel mai des reprezentate uciderea in duel unui razboinic cuman + eliberarea unei fete rapite, ambele intruchipau valorile cavalerismului.

El a fost unul din cei 9 fii ai lui Bela I, a incheiat crestinarea Ungariei, a avut victorii impotriva cumanilor si pecenegilor. Implicat in lupta pentru investitura, ca partizan al papei impotriva lui Henric IV. A initiat o opera legislativa, prin prevederile juridice impotriva furtului, paganismului- pedepsite cu moartea. A intemeiat noi lacase de cult, a cerut populatiei sa le renoveze pe cele afectate de revoltele pagane. Este cel care a initiat o serie de canonizari, in 1083 incepand cu episcopul martir Gerard (ucis de pagani in 1046, dupa ce anterior refuzase sa-i aseze coroana pe cap lui Samuel, fiindca masacrase nobilii) si continuand cu regele Stefan si principele Emeric. Se pare ca astfel de initiative pot fi corelate cu calatoria sa in Rusia in 1072 cand aflase despre canonizarea principilor kieveni, Boris si Gleb, asasinati in 1015.

politica lui -orientata spre a restabili ordinea impusa in timpul lui Stefan. Cucerirea Croatiei - cea mai importanta realizare - in conditiile in care sora sa era sotia regelui Zvonimir. A insemnat iesirea la Adriatica. A intemeiat episcopia de Zagreb.

Moartea sa- in timp ce se pregatea sa participe la prima cruciada. Nu a avut urmasi masculini, astfel ca puterea a fost transferata si disputata de fiii fratelui sau, Kalman si Almos, in cele din urma la conducere ajungand Kalman (1095-1116). A condus in stilul predecesorului sau, a completat legislatia cu prevederi ce vizau interdictia vanzarii in afara regatului a serbilor unguri sau nascuti pe teritoriul regatului, cu prevederi legate de statutul clericilor etc. De asemenea, a continuat cuceririle pe coasta dalmata si in 1102 s-a incoronat rege al Croatiei, titlul oficial fiind "rege al Ungariei si al Croatiei".

O linie politica diferita cea a lui Bela III (1172-1196), care a revenit la mai vechiul proiect al unei uniuni maghiaro-bizantine, nefinalizat insa. Cu toate ca s-a inscris in seria aspirantilor la tronul bizantin, Bela III a vrut sa implineasca acest proiect cavalereste, nu ca un uzurpator. Pe de alta parte, a intretinut relatii foarte bune cu papalitatea si desi n-a participat la cruciada III, a asigurat cavalerilor latini conditiile pentru trecerea lor spre Orient. Totodata, i-a lasat testamentar fiului sau, Andrei II ideea afilierii sale la actiuni de acest gen.

Soarta regatului dupa moartea lui Stefan -influentata atat de tensiunile interne dintre diferite grupari nobiliare cat si de raportul de forte cu vecinii, indeosebi cu Imperiul german, cu Bizantul si Rusia.

***

Pentru istoria Ungariei medievale - o problema importanta este cea a izvoarelor. Nu exista izvoare narative, cronici de famili, jurnale, amintiri, textele timpurii fiind pastrate in redactarea tarzie, ex. a lui Simon de Kéza (1285). Cea mai ampla - a lui Thuróczy (1488) - care cuprinde rastimpul de la Atilla la Matia Corvin.

in lipsa unor informatii locale - devin importante izvoarele straine contemporane cu evenimentele, de exemplu analele manastirilor germane si rusesti, consemnari ale autorilor bizantini, germani, dalmati, cehi - stiri de la istorici mai tarzii, de exemplu fratii Villani din Florenta pentru dinastia Angevina si polonezul Jan Dlugosz pentru Huniazi.

in schimb, materialul arhivistic este mai vast - mai ales dupa 1200, cand s-a impus si printre laici obiceiul de a-si cuprinde in scris drepturile, a crescut numarul documentelor. Din secolul al XIII-lea s-au pastrat 10.000 de documente, iar din 1301 - 1526 aproximativ 300.000 de documente.

o mare pierdere de documente din cauza ocupatiei otomane din secolul al XVI-lea. S-au pastrat doar documentele din arhivele familiilor aristocratice si ale institutiilor ecleziastice si ale oraselor autonome.