Istorie
Sfarsitul regimului parlamentar. Pierderile teritoriale din 1940Sfarsitul regimului parlamentar. Pierderile teritoriale din 1940 Carol al II-lea (1930-1940) a incercat sa instaureze un regim de dictatura personala: s-a inconjurat de o camarila regala; a compromis partidele politice; a incercat sa formeze guverne de uniune nationala (guvernul Iorga-Argetoianu 1931-1932); guvernul Tatarascu a fost un instrument al regelui; a guvernat prin decrete-legi; la alegerile parlamentare din 1937 nici unul din partidele politice nu a reusit sa castige peste 40% pentru a putea guverna; 28 decembrie 1937, regele l-a insarcinat cu formarea guvernului pe O. Goga, om politic lipsit de personalitate; ianuarie 1938, Parlamentul a fost dizolvat; 10 februarie 1938, lovitura de stat, guvernul Goga a fost inlaturat si a fost instaurat regimul de autoritate monarhica a lui Carol al II-lea; 11 februarie 1938, s-a constituit un nou guvern de 'uniune nationala' condus de patriarhul Miron Cristea; 27 februarie 1938, a fost adoptata o noua Constitutie potrivit careia regelui ii reveneau atat puterea executiva, cat si cea legislativa, Parlamentul avand doar un rol decorativ;
Kolciac a facut legatura cu Denichin si Miller si a raspuns, prin scrisoarea de la 4 iunie 1919, la conditiile Antantei, exprimindu-si recunostinta si gatinta de a primi principalele cerinte ale aliatilor: a participa la procesul de dezarmare, in masura in care aceasta va fi acceptata de Adunarea Constituanta; recunostea independenta Poloniei cu conditia determinarii hotarelor de catre Adunarea Constituanta; recunostea de facto Finlanda cu aminarea hotaririi definitive pina la examinarea problemei de Adunarea Constituanta; recunostea posibilitatea asigurarii autonomiei "grupurilor nationale" ale celor trei state baltice, ale regiunilor caucaziene si transcaspice cu transmiterea litigiilor Ligii Natiunilor; mentiona necesitatea rezolvarii problemei Basarabiei de Adunarea Constituanta si confirma declaratia sa de la 27 noiembrie 1918 despre recunoasterea datoriei de stat ruse.67 La 12 iunie 1919 Anglia, Franta, Italia si SUA au recunoscut raspunsul lui Kolciac drept satisfacator si i-au promis un ajutor si mai intens. Relatiile stabilite intre aliati si guvernul lui Kolciac aveau un caracter de recunoastere de facto a acestui guvern. Aliatii aveau cu el relatii permanente, reprezentantii sai pe linga el, ii acordau ajutor si sustinere militara, economica, financiara, politica. Infringerea contrarevolutiei ruse. Ajutorul acesta insa a intirziat: cind Kolciac a primit nota despre recunoastere, armatele lui distruse se rostogoleau in fundul Siberiei. In a doua jumatate 1919 interventii si albgardistii au transferat centrul de greutate al luptei la sud. Contra Puterii sovietice a fost indreptata o noua forta - generalul Denichin. Noua campanie a Antantei, la fel ca si cea precedenta, a fost combinata: trupele lui Iudenici se pregateau sa loveasca a doua oara Petrogradul, in vest operatiile militare le duceau polonezii, in Siberia prelungea sa opuna rezistenta armata lui Kolciac. Insa rolul principal ii revenea directiei de sud. Sperantele principale erau legate de armata lui Denichin, pe care W. Churchill o numea "armata mea". Nu mai putin de 250 mii de pusti, 200 tunuri, 30 tancuri, munitii si echipament i-au fost trimise lui Denichin prin Novorosiisc.68 La sfirsitul lui iunie 1919 a cazut Taritinul - Denichin se rupea spre Moscova. Citeva sute de ofiteri englezi luptau in armata de voluntari in calitate de instructori. In luptele pentru Taritin a luat parte escadrila nr.47 a FMA regale. Pe linga cartierul lui Denichin se afla o misiune speciala americana in frunte cu amir 30 martie1938, au fost dizolvate partidele politice; 14 august 1938, a fost adoptata o noua lege administrativa; 16 decembrie 1938, a fost creat Frontul Renasterii Nationale, ca partid unic; au fost introduse cenzura si starea de asediu; septembrie 1940, dictatura lui Carol al II-lea s-a prabusit datorita pierderilor teritoriale suferite de Romania in 1940:
|