Teoria lui philippe aries despre istoria

→ sf. Evului Mediu T gasim un individ incadrat intr-o seama de solidaritati colective, feudale si comunitare, inauntrul unui sistem care functioneaza cu aproximatie T individul sau familia traiesc intr-o lume care nu este nici privata, nici publica T exista o confuzie intre public si privat. Ce inseamna aceasta?

→ in sec. 19, contextul se schimba radical: societatea a devenit o vasta populatie anonima in care oamenii nu se mai cunosc intre ei T munca, timpul liber, ragazul petrecut in familie sunt activitati separate de niste ingradiri etanse. Omul doreste sa se puna la adapost de privirile celorlalti. Aceasta o poate face prin doua modalitati:

→ trebuie mentionat ca in zonele rurale, pana si astazi, mai dainuie vechile tipuri de sociabilitate colectiva si comunitara: carciuma pentru barbati, locul unde se spala rufele pentru femei etc.

→ exista mai multe modalitati prin care s-a petrecut aceasta schimbare radicala:

Evolutiile epocii moderne

→ exista 3 evenimente majore care au modificat mentalitatile, in special ideea de sine si a rolului acesteia in viata cotidiana a societatii:

→ individul nu era cum era, ci cum parea, sau mai curand cum reusea sa para T este vorba de aparenta. Incepand de pe vremea lui Ludovic XIII, statul incepe sa-si dea seama ca poate sa controleze aceasta aparenta. Astfel, statul interzice duelurile, da legi impotriva luxului si ostentatiei, revizuieste statutele nobilimii pentru a-i elimina pe uzurpatori, intervenea din ce in ce mai mult in viata de familie.

Semnele privatizarii

→ 6 categorii de indicii.

1. Literatura civilitatii este unul dintre cele mai sigure indicii ale schimbarii: obiceiurile cavaleresti medievale se transforma intr-un cod de buna purtare. Incepand din sec. 16: o noua atitudine in ceea ce priveste corpul, corpul sau al aproapelui. Este vorba de extinderea spatiului din jurul acestuia T nevoia de izolare, pentru a-l sustrage atingerii si privirii celuilalt T oamenii nu se mai imbratiseaza, nu-si mai saruta mana, piciorul T apar o serie de gesturi discrete si furise. Toate acestea explica o noua pudoare, o noua preocupare de a ascunde anumite partii ale corpului, anumite acte, cum ar fi cel al excretiei.

2. Un alt semn al unei vieti mai mult sau mai putin constiente de a se tine departe de ceilalti este literatura autografa. Aceasta vadeste atat progresele alfabetizarii, cat si un raport strans intre lectura, scriere si cunoasterea de sine. Este vorba de niste lucrari despre propria persoana, autorii neurmarind neaparat publicarea acestora. De altfel, numai cele publicate ajung sa fie salvate, restul fiind pierdute sau date uitarii. Autobiografia a devenit o adevarata o adevarata moda T s-a transformat intr-un gen literar, asa cum a fost testamentul in Evul Mediu.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

3. Gustul solitudinii. Pentru majoritatea oamenilor raul cel mai mare era izolarea, aceasta fiind vazuta ca o privatiune sau ca o asceza T indiferent de categoria sociala oamenii nu ramaneau singuri decat in cazul rugaciunii. Solitudinea duce la plictiseala, iar aceasta este o stare contrara firii umane. Totusi, aceasta situatie se schimba incepand cu sec. 17.

4. Prietenia. Predispozitia pentru solitudine cere sa fie impartasita cu un prieten drag, acesta fiind recrutat din cercul cunoscutilor (magistru, rubedenie, slujitor sau vecin), detasat de ceilalti. Este vorba de un alt sine insusi. Nu este inca vorba de o camaraderie foarte stransa, ci de un  sentiment moderat, o legatura placuta, care exista intr-o gama de varietati si intensitate.

5. Toate acestea schimbari duc la o noua modalitate de a concepe si de a organiza viata de toate zilele, interiorul locuintei sau propriul comportament. Apar o serie de exigente de rafinament care reclama timp si acapareaza interesul. Acesta sete gustul, care devine o adevarata valoare.

Multa vreme oamenii s-au marginit sa-si acopere peretii cu tapiserii mobile, sa prezinte, atunci cand se ivea ocazia, cateva obiecte pretioase. Restul mobilierului era simplu, demontabil, insotindu-si proprietarul in deplasarile acestuia, pastrand un caracter utilitar, precum patul, cuferele sau scaunele. Incepand cu sec. 17, lucrurile incep sa se schimbe:

→ aceasta arta minora a interiorului devine obiect de inspiratie pentru artisti: pictorilor olandezi ai sec. 17 le place sa picteze interiorul domestic in perfectiunea sa

6. Istoria locuintei rezuma, probabil, cel mai bine mutatia din cadrul tuturor acestor constelatii psihologice, inovatiile ca si contradictiile lor. Aceasta istorie nu a incetat niciodata sa evolueze, chiar daca intre sec. 12-15 a fost destul de stabila. Cele mai importante elemente sunt:

→ toate acestea categorii trebuie compuse pentru a da realitatea cotidiana T apar 3 faze importante:

1. Cucerirea intimitatii individuale. Sec. 16-17 reprezinta, din anumite p.d.v. triumful unui anumit individualism privind moravurile, adica in viata zilnica. Spatiile sociale pe care cucerirea statului si reculul sociabilitatii comunitare le-au lasat libere vor ceda locul individului pentru a se instala deoparte.

→ cautarea intimitatii este legata adesea de o poveste de dragoste. Dar nu intotdeauna. Un alt spatiu privilegiat este ruela, locul confidentelor amoroase, ca si a celor politice sau de afaceri, este locul de taina.

→ acest individualism de moravuri a decazut incepand cu sf. sec. 18, in folosul vietii de familie. Este clar ca a existat o rezistenta T o evolutie T adaptari (specializarea incaperilor pentru a ingadui izolarea). In final, familia a absorbit toate preocuparile individului.

2. A doua faza consta in constituirea (sec. 16-18) unor grupuri de convivialitate (in afara mediilor Curtii). Acestea au dus la dezvoltarea unor mici societati destinate conversatiei, a schimbului de amabilitati si a lecturii cu voce tare. Memoriile si scrisorile din epoca abunda in exemple. Aceste reuniuni aveau loc in niste incaperi retrase, cu o impartire speciala, in care centrul era ocupat de organizatoare. Este de precizat faptul ca femeile au avut un rol foarte important in dezvoltarea acestui tip de reuniuni. Alte preocupari in cadrul acestor reuniuni sunt: jocurile de societate, muzica vocala si instrumentala, dezbaterile etc.

→ in sec. 18, o parte din aceste grupuri aveau tendinta de a se dezvolta in institutii, cu legislatii proprii T si-au pierdut din spontaneitate T au devenit cluburi, societati de meditatie, academii. Cele care nu se institutionalizau pierdeau foarte mult din importanta T deveneau simple activitati secundare T convivialitatea din sec. 17 renunta de a mai fi un element major al societatii.

3. In cadrul celei de-a treia faze, spatiul social este invadat de o alta forma a vietii cotidiene. Familia capata o alta semnificatie. Ea tinde sa devina un refugiu unde te sustragi privirilor din afara, un loc plin de afectivitate unde se stabilesc legaturi de afectivitate intre cuplu si copii.

→ largindu-si noile sale functii, familia:

→ este vorba doar de un inceput de evolutie, care va atinge apogeul in sec. 19-20. Inca acest fenomen poate fi contracarat, mai ales de acea convivialitate T ramane circumscris in anumite clase sociale si in anumite regiuni. Coexistenta acestor doua structuri T aparitia unei culturi mixte ce se va dezvolta pe parcursul sec. 19.

Dubla definitie a publicului

→ astfel, intreaga istorie a vietii private se reduce la o schimbare in sociabilitate:

→ problema este de a cunoaste modul in care are loc aceasta trecere.

→ exista doua aspecte ale termenului public:

In Evul Mediu, ca si in multe societati in care influenta statului este slaba sau simbolica, viata fiecarui individ depinde de solidaritatile colective si de capeteniile care joaca un rol protector T omul nu poseda nimic care sa nu fie amenintat in anumite circumstante si a carui supravietuire sa nu fie asigurata de o relatie de dependenta T exista o confuzie intre public si privat. Nimeni nu are o viata privata si toata lumea poate avea un rol public, chiar daca n-ar fi decat acela de victima.

→ un moment de cotitura este reprezentat de aparitia statului de Curte. Acesta asigura un anumit numar de functii lasate pana atunci intr-un fel de indiviziune T un spatiu-timp devine atunci disponibil pentru niste activitati care nu mai au legatura cu treburile publice.

→ aceasta trecere s-a facut destul de greu, nu de multe ori treburile publice fiind confundate cu cele particulare. In toate cazurile persoanele care exercita puterea (militara, judecatoreasca etc.) o fac pe punga lor, nu de multe ori regele uitand sa-i mai rasplateasca. Casa unui guvernator sau a unui functionar se confunda cu functia respectiva, avand rolul unui sediu. De asemenea, un astfel de slujbas are o serie de relatii personale prin care se impune.

→ incepand cu sec. 17 starea de lucruri se schimba T statul isi revine in drepturi T in Franta avem statul intendentilor lui Ludovic XIV, in care functionarii si birourile vor inlocui retelele de clientela, in care remuneratia publica va fi diferentiata de retributia privata. In Anglia, de exemplu, nobilimea mica ia locul intendentilor francezi si accepta sa se supuna legilor si ordinilor statului.

→ se ajunge ca la sf. sec. 17 si pe parcursul sec. 18, publicul sa fie deprivatizat intr-o masura tot mai mare T spatiul privat se poate inchide, fiind separat complet  de cele public, care se autonomizeaza. Acest spatiu privat liber urmeaza a fi umplut de familie. Oamenii care traiau in acest spatiu privat, fara a lua parte la viata publica se vor simti frustrati T nasterea unei gandiri si a unor revendicari de natura politica.