Statul si dreptul Geto-dac

Saltul calitativ de la democratia militara la stat a fost determinat de profunde transformari economice si sociale.

Democratia militara continea cateva elemente fundamentale care se gasesc si in societatea geto-daca: existenta unor organe speciale ale conducerii tribului: "regii", sfatul tribului si adunarea generala a tribului; stratificarea sociala, ca urmare a imbogatirii si consolidarii prin razboaiele de prada a averilor a varfurilor sociale; diminuarea "democratismului gentilic" si transformarea lui intr-un democratism militar, in care rolul decizional il avea poporul inarmat in privinta treburile publice.

Geto-dacii traiau organizati in triburi intre care existau legaturi stranse, ce au mers, uneori, pana la realizarea unor uniuni politice. Aceste uniuni de triburi reprezentau organizatii cu caracter militar, in fruntea carora se gasea o capetenie, un sef militar care, de obicei, impartea puterea politica cu o capetenie religioasa.

Geneza statului dac s-a datorat atat factorilo interni cat si externi. Dezvoltarea economiei de schimb a dus la transformari adanci, determinad accentuarea diferentei dintre saraci si bogati. In fruntea piramidei sociale se gasea nobilimea (tarabostes), urmand comatti si compillatii. Aceasta structura sociala a fost rezultatul dezvoltarii economice care a determinat structura politica a statului cu institutiile sale caracteristice.

In afara de evolutia interna, presiunile extrne datorate expansiunii Imperiului Roman si apropierii acestuia de granitele Daciei au avut un rol insemnat in procesul de unificare a uniunilor de triburi geto-dace catre stat.

Statul dac s-a format si s-a consolidat sub lunga domnie a lui Burebista. Pana la Burebista, regalitatea a avut mai mult o functie militara si religioasa. In schimb, in timpul domniei lui Burebista si a regilor care i-au urmat, regele nu mai era doar un sef militar, ci primeste functii de ordin executiv, legislativ si juridic. In Dacia, regalitatea nu era de tip despotic intrucat regele guverna impreuna cu un consiliu. Regalitatea a devenit ereditara, dovada fiind ca Burebista si Decebal erau fii de regi.

Existenta statului presupune un aparat menit sa-i asigure indeplinirea functiilor sale interne si externe. La curtea regelui, organizata probabil dupa unele influente elenistice, se afla viceregele, consilieri regali, consilieri regali, comandanti militari, sefi de fortificatii, soli pentru diverse misiuni. Puterea judecatoreasca era incredintata, se pare, preotilor geto-daci. Burebista a dispus de o armata puternica care a slujit politicii externe a statului dac.

Continuand statul lui Burebista si al regilor care i-au urmat, daco-getii s-au unificat in structura statala condusa de Decebal, stat mai mic ca intindere decat cel al lui Burebista, dar mai unitar si mai centralizat. In urma razboaielor din anii 101-102 si 105-106, statul dac a fost cucerit de armatele romane, o parte a teritoriului sau devenind la 11 august 106 provincie romana.

Etnogeneza poporului roman poate fi inteleasa mai usor prin analiza elementelor fundamentale ale organizarii politice si ale institutiilor juridice in mod cronologic. Studierea lor este absolut necesara pentru intelegerea unor particularitati si caracteristici speciale ale acestora.

Institutii juridice la geto-daci. Datele oferite de arhelogie, de scriitorii antici, latini si greci ne permit cunoasterea evolutiei societatii omenesti pe teritoriul de astazi al Romaniei. Existenta paleoliticului, mezoliticului si neoliticului, a procesului trecerii de la matriarhat la patriarhat, a parcurgerii etapei ginta-trib-uniune de triburi sunt atestate arheologic si amplu comentate de istoriografia romaneasca si straina; geto-dacii sunt parte componenta a grupului etnic al tracilio care au trait si au creat o stralucita civilizatie pe un spatiu cuprins intre Marea Egee, zona Pripetului, Dunarea Panonica si Bug (Herodot, Srtabon). In cadrul etniei trace, geto-dacii constituie ramura cea mai importanta deoarece au avut o cultura materiala si spirituala, o organizare politica remarcabila. Originea etnica a constituit principalul factor de unire a triburilor geto-dace (Ephoros, Zosimos, Caesar, Sallusttius, Strabon, Trogus Pompeius, Cassius Dio, Consolatio ad Liviam, Ptolemeu din Alexandria, Vergilius, Ovidius). In epoca prestatala relatiile sociale ale geto-dacilor au fost reglementate prin norme de conduita fara caracter juridic, respectate de bunavoie de membrii societatii (practicarea juramantului pe zeitati).

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alianta in componenta careia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, in 1952, au aderat Grecia si Turcia, iar in 1955, R.F.Germana, in 1982, Spania. Prabusirea comunismului, insotita de o noua realitate geopolitica si strategica, a determinat Alianta sa-si extinda portile catre fostele state comuniste. La 12 martie 1999, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au fost primite in Alianta, iar la 2 aprilie 2004 au fost primite inca sapte state, printre care si Romania. In urma celor doua valuri de aderare numarul membrilor N.A.T.O. se ridica la 26. Scopul primordial al Aliantei este de a asigura libertatea si securitatea membrilor sai prin mijloace politice si militare, conform principiilor Cartei Natiunilor Unite.

S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice in 1949, cand agentia T.A.S.S. a anuntat oficial ca, la 25 septembrie, Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica de productie proprie. Drept raspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. In anii '50, U.R.S.S., a depus eforturi considerabile in vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor balistice intercontinentale.

Crearea Tratatului de la Varsovia

In 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept raspuns la intrarea R.F.G. in N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de catre Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.Germana, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Partile semnatare pledau pentru asigurarea securitatii si mentinerea pacii in Europa. In 1968, Albania a parasit oficial alianta. In acelasi an, conceptul de « ajutor reciproc » din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca baza oficiala pentru interventia fortelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in scopul de a inabusi « Primavara de la Praga ». Schimbarile intervenite in viata politica din Uniunea Sovietica dupa 1985 si, ca o consecinta, sfarsitul razboiului rece au dus la sfarsitul aliantei Tratatului de la Varsovia, fiind dizolvata oficial in mai 1991.

La 1 august 1975, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa care s-a desfasurat la Helsinki, unde au participat reprezentantii a 35 de tari - incluzand majoritatea puterilor occidentale importante si Uniunea Sovietica - au convenit sa recunoasca frontierile nationale Est-Europene postbelice ca permanente (propunand astfel un un fel de tratat de pace care punea capat celui de-al doilea razboi mondial) si sa respecte si sa protejeze drepturile omului din aceasta regiune. In anii urmatori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri de "supraveghere Helsinki", care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au aparut "Carta 77" din Cehoslovacia si sindicatul "Solidaritatea" in Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit la lichidarea hegemoniei sovietice in Europa de Rasarit si chiar la lichidarea imperiului sovietic.

Concluzii

Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activitatii Consiliului Ministrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relatiilor dintre aliatii, in conditiile in care fiecare urmarea scopuri diferite. Neintelegerile au inceput sa se manifeste din timpul razboiului, iar in perioada urmatoare ele vor duce la destramarea fostei Coalitii. Un rol important in organizarea postbelica a lumii il vor avea cele doua Mari Puteri - Statele Unite si Uniunea Sovietica. Divergentele si neintelegerile dintre aceste state se vor transforma intr-o confruntare atipica, numita « razboi rece ». Cele doua state, detinatoare de arma atomica, nu vor recurge la o confruntare directa, insa, prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor mentine o stare conflictuala, tensionata intre state, divizate dupa criterii ideologice. « Cortina de fier »  va juca un rol important in divizarea Europei in doua tabere, una « socialista », sub conducerea Uniunii Sovietice si alta « capitalista » sub tutela Statelor Unite. Relatiile internationale in aceasta perioada sunt dominate de relatile dintre cele doua tabere. Destinderea sau incordarea relatiilor sunt inflentate de evolutia politicii externe a celor doua state.

Subiecte pentru evaluarea finala

1. Problemele abordate la Conferinta de pace de la Paris
2. Scopurile urmarite de fostii Aliati
3. Cauzele destramarii Coalitiei antihitleriste
4. Stabiliti originile « razboiului rece »
5. In ce conditii s-au creat cele doua blocuri militare -NATO si Tratatul de la Varsovia ?
6. In ce conditii s-a produs destinderea relatiilor dintre blocuri la inceputul anilor '70?
7. Impactul Acordurilor de la Helsinki asupra tarilor Europei Centrale.
8. In ce conditii s-a destramat Tratatul de la Varsovia ?

Testul nr. 1.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals.

La Conferinta de pace de la Paris au fost semnate tratate de pace cu urmatoarele state satelite ale Germaniei : Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria.

A

Uniunea Sovietica dupa razboi a respectat prevederile cuprinse in « Declaratia privind Europa eliberata ».

F.

Doctrina Truman era un program de politica externa a SUA care prevedea sustinerea guvernelor tarilor din Europa Centrala si de Sud-Est.

F.

Stalin era adeptul Realpolitik-ului in domeniul politicii externe

A

Normele de drept ale tribului aveau o dubla sarcina: a)prevenirea oricarei incalcari prin mijloace pasive, prin simpla prezenta; b)interventia activa, cand normele erau incalcate, cand un individ sau mai multi primejduiau siguranta tuturor.

Procesul trecerii de la societatea gentilica la organizarea politica incheiat in vremea lui Burebista a reprezentat un salt calitativ ce a determinat profunde transformari economice, sociale, organizatorice, politice.

Vladimir Hanga, in Istoria dreptului romanesc. Dreptul cutumiar, subliniaza ca "paralel cu aparitia si consolidarea statului are loc procesul de formare si dezvoltare cutumiara a institutiilor juridice, deoarece cutuma a constituit prima si cea mai importanta forma de manifestare a regulilor de drept".

Burebista, "cel mai mare dintre regii din Tracia" a fost organizatorul unei monarhii cu caracter militar. Dupa moartea lui a existat o continuitate statala in zona Muntilor Sureanu (Deceneu, Comosicus, Coryllos, Duras, Decebal). Puterea suprema in statul geto-dac era detinuta de catre rege; institutia regalitatii a devenit ereditara; monarhia sclavagista dacica a avut o identitate proprie, ea neputand fi incadrata in cadrul monarhiilor sclavagiste clasice. Statul geto-dac a avut legislatie (in locul obiceiurilor din perioada democratiei militare apar normr juridice; sistem de legi mentionat de Strabon si Iordanes; teama de zei asigura respectarea legilor; legile erau intarite de autoritatea de stat propriu-zisa si de catre autoritatea religiei), institutii juridice (inegalitatea de avere, proprietatea privata au generat stratificarea sociala care, la randul ei a determinat aparitia si competenta institutiilor), organizare administrativa si juridica (prioritate a organelor centrale ale statului).