Semnarea tratatelor de pace cu tarile aliate germaniei dupa primul razboi mondial

SEMNAREA TRATATELOR DE PACE CU TARILE ALIATE GERMANIEI DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Contradictiile intre invingatori. Conferinta de pace de la Paris a elaborat deasemenea si textele tratatelor de pace, care trebuiau sa fie semnate de Austria, Ungaria, Bulgaria si Turcia. In timpul discutarii conditiilor acestor tratate, au iesit in evidenta contradictiile acute privind divizarea imperiilor Austro-Ungar si Otoman. Cele mai puternice pozitii la acel moment in bazinul Dunarean si in Balcani le avea Franta, fortele armate ale careia se aflau in aceasta regiune. Sustinind pretentiile teritoriale ale Romaniei, Poloniei, Regatului sirbilor, croatilor si slovenilor si ale Cehoslovaciei, Franta miza sa se sprigine pe aceste tari in timpul realizarii politicii sale europene.

Dar politica franceza s-a ciocnit de intentiile imperialismului englez si american. Nedorind intarirea Frantei, Anglia si SUA au iesit contra planurilor ei in aceasta regiune. Anglia cauta sa obtina o crestere substantiala teritoriala pentru Grecia din contul Bulgariei si Turciei.

Italia a cerut anexarea unui sir de teritorii ce i-au fost fagaduite de tratatul secret. Ea si-a inaintat pretentiile asupra or. Rieca (Fiume), care era predestinat Serbiei. S-au opus alti membri ai Consiliului celor patru si Orlando a parasit conferinta. Insa acest gest impresionant al delegatiei italiene nu se baza pe o forta reala. Razboiul a demonstrat slabiciunea militara si economica a Italiei, ce se afla in pragul catastrofei financiare si avea acut nevoie de capatarea imprumuturilor de la aliatii sai. La 2 mai Consiliul celor patru a emis o hotarire, de a nu pomeni Italia in textul tratatului cu Germania si a lipsit-o de reprezentanta in comisiile respective. Atunci delegatia italiana, fara multa galagie, a facut o noua calatorie de la Roma la Paris.

Cum deja s-a mentionat, participantii la conferinta s-au confruntat de multiple pretentii ale statelor mici asupra unor sau altor teritorii ale fostei Austro-Ungarii. Rezolvarea intrebarilor in discutie avea loc in conditiile unei lupte aprige, a intrigilor politice si a confruntarii intereselor meschine. Ca rezultat hotarele tarilor mici, stabilite la Paris, au devenit ulterior un izvor de frictiuni si conflicte serioase.

Membrii delegatiei romane mentionau indiferenta britanicilor fata de problemele Romaniei ⁷⁵. Italia incerca sa invrajbeasca Romania cu Iugoslavia pe problema Banatului ⁷⁶. I.I. Bratianu, seful guvernului roman si conducatorul delegatiei romane la conferinta, a facut pentru fiecare teritoriu in parte, la care pretindea Romania - Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramures si Banat - expuneri detaliate ⁷⁷. El caracteriza situatia statelor mici la conferinta ca fiind «din ce in ce mai monstruoasa» ⁷⁸.

Tratatul de la Saint - Germain. Semnarea tratatului de pace cu Austria a avut loc la 10 septembrie 1919 in suburbia Parisului, Saint-Germain. In preambulul tratatului se mentiona, ca Austria este republica. Teritoriul ei a constituit 84 mii km², iar populatia aproape 6,7 mln. oameni.

Austria recunostea independenta si hotarele tuturor statelor vecine cu ea, inclusiv si cele nou formate. Tratatul de la Saint-Germain presupunea transmiterea Bucovinei Romaniei. La Romania au trecut Transilvania si partea de est al Banatului.

Hotaririle militare ale tratatului de la Saint-Germain prevedeau demobilizarea in trei luni a armatei austriece. Ei i se permitea sa aiba forte armate in numar de 30 mii oameni. Toata flota maritima si dunareana se transmitea invingatorilor. Austriei i se interzicea posedarea aviatiei militare.

Austria a fost obligata sa plateasca reparatii in folosul invingatorilor. In contul lor ea a transmis toata flota sa comerciala si fluviala. Suma definitiva a reparatiilor trebuia stabilita de o comisie reparationala. In anul 1922 plata reparatiilor a fost aminata pe 20 de ani.

Articolul 88 al Tratatului Saint-Germain interzicea ansliusul, adica alipirea Austriei la Germania sau la orice alt stat.

Tratatul de pace cu Bulgaria. La 27 noiembrie 1919 la Neuilly-sur-Sein, o suburbie a Parisului, a fost semnat tratatul de pace cu Bulgaria invinsa. Conform prevederilor lui Bulgaria a fost lipsita de Tracia de Vest, iar, cu aceasta, si de iesirea spre Marea Egee. Aceasta provincie (8,7 mii km²) a fost transmisa Greciei. Iugoslaviei i se predau 2,5 mii km², Dobrogea de Sud raminea in componenta Romaniei.

Tratatul de la Neuilly ii impunea Bulgariei niste restrictii militare serioase. Armata se completa numai pe baza serviciului binevol si nu depasea 20 mii de oameni; se interzicea serviciul militar obligatoriu. Bulgaria era lipsita de dreptul de a avea aviatie de razboi si flota maritima militara.

Hotaririle reparationale ale tratatului impuneau Bulgariei sa plateasca invingatorilor pe parcurs de 37 de ani 2,25 mlrd. franci aur. In afara de aceasta, in termen de 6 luni dupa intrarea in vigoare a tratatului, ea trebuia sa transmita Greciei, Romaniei si Iugoslaviei aproape 71 mii de vite si anual pe parcurs de 5 ani sa-i furnizeze Iugoslaviei 50 mii tone de carbune. Dupa incheierea tratatului de pace de la Neuilly, Bulgaria s-a pomenit intr-o situatie economica foarte complicata, iar pozitiile ei politice si geostrategice in Balcani au fost serios slabite.

Tratatul de la Trianon. In legatura cu revolutia maghiara tratatul de pace cu Ungaria s-a aminat. Dar dupa 133 zile, la 1 august 1919, ca urmare a interventiei organizate de Antanta, Republica Sovietica Ungara a cazut. La 1 martie 1920 Ungaria a fost proclamata monarhie si amiralul Horti a devenit regent. La 4 iunie 1920 in Marele palat Trianon de la Versailles guvernul hortist a semnat tratatul de pace.

Tratatul de la Trianon a fost alcatuit dupa modelul celui de la Saint-Germain. Ungaria recunostea hotarele stabilite cu Austria, Iugoslavia, Romania si Cehoslovacia si se dezicea in favoarea acestor state de la unele teritorii. In comparatie cu perioada antibelica teritoriul Ungariei se micsora de trei, iar populatia de 2,5 ori.

Hotaririle militare ale Tratatului de la Trianon interziceau Ungariei sa-si completeze armata pe baza serviciului militar obligatoriu. Numarul armatei de mercenari se limita la 35 mii oameni. Ungaria nu putea avea aviatie, tancuri si artilerie grea. Toata flota trecea in posesia biruitorilor.

Ungariei i se stabileau reparatii, suma totala a carora trebuia determinata de comisia pentru reparatii.

Romaniei i se ofereau 12,5% din suma globala a reparatiilor austro-ungare si bulgare ⁷⁹.

Incheierea pacii cu Turcia. La conferinta de pace de la Paris invingatorii s-au preocupat si de repartizarea «mostenirii turcesti». Inca in mersul razboiului guvernele tarilor Antantei au incheiat o serie de intelegeri despre impartirea posesiunilor Turciei din Orientul Apropiat. La ele se refereau acordul secret anglo-franco-rus despre Konstantinopol si trecatori (martie-aprilie 1915), acordul anglo-francez Sykes-Picot (mai 1916) si intelegerea anglo-franco-italiana (aprilie 1917).

Insa temeinicia acestor intelegeri s-a dovedit a fi efemera, in primul rind, fiindca din cadrul participantilor la ele a iesit Rusia. SUA nu erau membri ai lor, insa aveau intentii serioase sa se stabileasca in Orientul Apropiat. Dar factorul hotaritor, ce a determinat situatia in aceasta regiune, a fost prezenta trupelor engleze aici. Anume aceasta le dadea englezilor posibilitate sa capete cistig maximal pentru sine.

Conform intelegerii Sykes-Picot, Mesopotamia si Mosulul se transmiteau Frantei, iar Palestina trebuia sa treaca sub cirmuirea internationala. Dar spre sfirsitul razboiului englezii au considerat nefavorabil sa se tina de ea. Ll. George a declarat, ca tratatul Sykes-Picot a ars in «stilpul de foc biblic», pe care l-au incendiat «cruciatii englezi», ce au acaparat Palestina⁸⁰. De la India si pina la Bosfor, Marea Britanie intentiona sa creeze un briu neintrerupt de colonii si semicolonii britanice. Stambulul trebuia sa devina un al doilea Gibraltar, iar Anatolia - al doilea Egipt.

In lupta pentru Palestina, Anglia i-a folosit pe liderii sionisti, fagaduindu-le sa creeze aici «focarul national evreiesc». Sionistii si arabii au sustinut tentativele engleze asupra Palestinei. Franta s-a dezis in favoarea M.Britanii de la aceasta provincie.

Mandatul asupra Palestinei si Siriei tindeau sa-l obtina si SUA. Dar acestuia i s-au impotrivit Anglia si Franta. In schimb lui Wilson i-au propus mandatul asupra Armeniei si Konstantinopolului, insa congresul n-a acceptat mandatul, fiindca congresmenii au considerat afacerea prea costisitoare.

Ll. George considera ca cea mai mare parte a Turciei trebuie impartita intre invingatori, iar in partea ramasa a Asiei Mici de creat un mic stat turc. El sustinea pretentiile grecesti asupra raionului Smirnei (Izmir) si a partii europene a Turciei, vazind in Grecia «cel mai bun soldat englez» in strimtorile marii Negre.

Dar intentiilor britanice s-a impotrivit Franta, intelegind, ca realizarea lor va aduce la lichidarea pozitiilor franceze in aceasta tara.

La conferinta de la Paris impartirea «mostenirii turcesti» n-a fost finisata si au devenit necesare noi tratative. Tratatul a fost inminat pentru semnare guvernului sultanului, ce nu poseda puterea reala. Ea deja a trecut in minile Marii adunari nationale kemaliste. La 10 august 1920 la Sevres, in apropierea Parisului, a fost semnat tratatul de pace cu Turcia, conform caruia teritoriul ei se micsora la ¼ din cel al fostului imperiu Otoman.

Turciei i se permitea sa aiba o armata nu mai mare de 50 mii de oameni, inclusiv jandarmeria. Aproape intreaga FMM se preda invingatorilor. Toata regiunea trecatorilor se supunea dezarmarii totale si se transmitea sub controlul Comisiei internationale a trecatorilor, special create si care avea dreptul sa actioneze absolut independent de autoritatile locale.

Tratatul de la Sevres, avind un caracter jefuitor, a trezit indignarea poporului turc si n-a fost recunoscut de guvernul kemalist. Aceasta a constituit cauza neindeplinirii lui, fiind primul pas spre lichidarea intregii sisteme de tratate semnate la Paris.