Principatul Pindului: O istorie inedita a primului stat modern aroman din Balcani

Serile trecute, nu mare mi-a fost mirarea, cand m-a sunat amicul meu, talentatul ziarist clujean Claudiu Padurean (fapt pentru care ii sunt recunoscator si ii multumesc), care m-a intrebat daca stiu ceva despre un stat aromanesc intemeiat sub protectoratul Italiei in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Spre rusinea mea i-am raspuns ca nu stiu nimic, dar m-a facut curios si l-am asigurat ca ma voi informa. Imediat l-am contactat pe mess pe cel mai tare editor si cunoscator al valorilor aromane dintre cei care-i stiu eu din Bucuresti, Ionut Gurgu, sa-mi satisfaca setea de cunoastere in aceasta chestiune. Mi-a trimis cateva link-uri in engleza. Apoi am inceput o scurta, dar intensa cercetare despre acest subiect istoric foarte inedit si ocultat de istoriografia romana, inca tributara unor conceptii marxiste transformate acum intr-o teorie ipocrita pseudo-europenista. Spre rusinea istoricilor romani nu am gasit in "oceanul" internetului, nici un text in limba romana despre acest stat aroman din Bacani, ci numai informatii pe site-uri in engleza si franceza.

In octombrie 1940, Italia fascista invadeaza Grecia, dar trupele elene resping in Albania fortele italiene slab dotate. Nemtii care pregateau invazia in Rusia intervin in aprilie si mai 1941 si ocupa rapid nordul Greciei. Italienii preiau controlul Chamariei, care o dau cadou Albaniei si a unor zone din Epir, Macedonia de Vest si nordul Tesaliei. Aici, in aceste teritorii, traia o minoritate aromaneasca masiva de cateva sute de mii de membrii, numiti "tantari" sau "cuto-valahi". Aceasta populatie a sprijinit moral si militar invazia italiana considerandu-se de origine latina, deci de acelasi neam cu invadatorii de la Roma. Surpriza, Mussolini infiinteaza in acest teritoriu controlat de minoritatea aromana un stat autonom: Principatul Pindului, condus de presedintele Alchiviad Diamandi, mai tarziu regent. Parlamentul si capitala primului stat aroman din epoca moderna se proclama in satul Metsovo (Aminciu in limba aromana). Alchiviad Diamandi este un charismatic politician anti-grec si propagandist aroman din Samarina, inca din primul razboi mondial. In 1917, cu sprijinul trupelor italiene infiinteaza in sudul Albaniei, Republica Pindului si in nord Republica Korcea (oras aromanesc, care in prezent este infratit cu municipiul Cluj-Napoca, dar autoritatile locale, din pacate, nu dezvolta aceasta legatura), - state autonome sub protectorat italian. Dupa primul razboi mondial, pentru a nu fi ucis de politiile albaneze si grecesti fuge la Roma unde devine un apropiat, si un membru, al staff-ului noului dictator in ascensiune Benito Mussolini. In acelasi timp Diamandi, care a absolvit Academia Comerciala din Bucuresti in 1912 devine si un prieten al Sigurantei romane. In Albania ocupata de Italia, Diamandi organizeaza o armata aromana intitulata "A Cincea Legiune Romana", care se implica, cu curaj, din octombrie 1940 in luptele cu Grecia. In iunie, Diamandi si trupele sale intra in noua capitala a statului, Metsovo si infiinteaza Partidul "Comunitatii Koutso-Vlahilor". La inceput i-a fiinta Parlamentul Vlahilor in orasul Trikala (50.000 locuitori), care legifereaza masuri impotriva limbii grecesti si pentru folosirea noii limbi de stat: Aromana. Dimandi isi da seama ca Principatul Pindului si Voievodatul Macedoniei, fiind recunoscut numai de Italia, trebuie sa-si intareasca statul international, prin recunoasterea de catre Romania. Diamandi, cu sprijinul prof. George Murnu, se intalneste la Sinaia cu maresalul Ion Antonescu si premierul Mihai Antonescu, pentru a le propune ca noul principat sa intre sub autoritatea Coroanei Romane, cu un principe numit de catre Romania si sub suveranitatea statului roman vazut ca un stat frate mai mare. Antonescu refuza propunerea, poate de teama unor complicatii internationale cu Ungaria, Bulgaria si guvernul Greciei ocupate. Situatia in noul stat se agraveaza in vara si luna septembrie a anului 1943, unde rezistenta greaca sustinuta de Aliati da lovituri grele masinariei de razboi italiene. Italienii, in urma caderii lui Mussolini, in septembrie 1943 pierd controlul zonei. Alchiviad Diamnadi fuge la Bucuresti inca din 1942, unde traieste pana in 1948, cand este arestat de catre comunisti si ucis miseleste de securisti intr-o celula a Ministerului de Interne, pentru a stinge revolta nationala a aromanilor impotriva comunistilor greci condusi de Marcos din Tesalia si Epir.

Fostul premier al principatului Pindului, Nicola Mathusi devine, in iunie 1942, regent al Principatului Pindului, dar preda puterea in urma ocuparii zonei de catre nemti unui aventurier maghiar, contele Gyula Cseszeneky, Baron of Milvany. Nicola Mathusi fuge si el in Romania, unde in 1948 comunistii il tin inchis pe o insula pe Dunare. In 1964 guvernul Georgios Papandreu il absolva de vina de colaborationist, pentru ca a evitat ocuparea de catre bulgari a portului Salonik. In anii 70 se intoarce din Romania in Grecia, care il reabiliteaza cu toate drepturile, si devine un reputat avocat la Atena. Moare in 1981 la Atena. Contele Gyula Cseszeneky, Baron of Milvany devine, in august 1943, voievod al Principatului Pindului si Voievodatului Macedoniei, cu numele de Iulius I. Inainte a participat activ in armata lui Horthy la ocuparea Ardealului de Nord de la Romania, in urma Dictatului de la Viena, in septembrie 1941, ca mai apoi sa intre in slujba regelui Tomislav al II-lea al Croatiei Independente. Cand generalul italian anti-fascist Badoglio si-a retras trupele din Pind, nemtii au preluat principatul aroman. Contele maghiar Gyula Cseszeneky a fost luat la ochi de catre Gestapo pentru ca avea rude evrei in Ungaria si a contribuit la salvarea acestora de la Budapesta. Ca mai toti nobilii, care l-au sprijint pe Horthy, contele Gyula Cseszeneky a trecut sub steagul Partidului Comunist dupa ianuarie 1945, participand la instaurarea terorii bolsevice in Ungaria. Faptul ca i-au fost recunoscute meritele de a fi salvat evrei, contele Gyula Cseszeneky este lasat liber sa plece in Argentina si apoi in Brazilia, unde si moare in 1956.

Aceasta scurta istorie prezentata, a primului stat aroman din Epir, Tesalia de nord si Macedonia, doresc sa fie un preambul a unei cercetari mai ample de catre istoricii specializati pe trecutul vlahilor sud-dunareni. Ceea ce ma mira este faptul ca s-a trecut sub tacere in limba romana istoria acestui zbuciumat stat frate, prin origini cu Romania. Alta ciudatenie a istorie post-decembriste este faptul ca toate statele infiintate de fascisti in cel de-al doilea razboi mondial: Croatia, Slovacia, Kosovo au devenit independente cu sprijinul masiv al Germaniei actuale. Ar fi interesant sa se cerceteze exhaustiv trecutul Principatului Pindului si ca un reprer statal-simbolic al suprvietuirii unei etnii aromane milenare.