MAI ESTE RELEVANT ANTISEMITISMUL IN SECOLUL al XXI-lea?

Rapoartele anuale emise de organizatiile specializate ale UE indica o tendinta evidenta de crestere a activitatii antisemite in cursul ultimilor ani in Europa. Ar trebui aceasta sa ne ingrijoreze?

Jonathan Sacks considera ca antisemitismul devine periculos atunci cand doi factori apar impreuna: este vorba despre credinta ca evreii sunt atat de puternici incat sunt responabili pentru relele lumii, si despre constientizarea faptului ca evreii sunt atat de slabi, incat pot fi atacati, fara teama de consecinte. Saks e de parere ca acesti doi factori sunt prezenti din abundenta astazi, in multe parti ale lumii. Faptul ca acest lucru se intampla cu o viteza destul de mare si cu atat de putin protest atat de redus, la mai putin de 60 de ani dupa Holocaust, e de-a dreptul socant. Autorul face un apel de incetare a acestor manifestari, amintind ca nicio problema nu a fost rezolvata de ura, rasism, teroare. "E timpul ca oamenii buni sa faca ceva: sa spuna ca nu se va mai intampla niciodata, si sa creada asta."170

Cu toate acestea, antisemitismul exista inca in multe regiuni ale lumii, iar in Europa e mai agresiv ca intotdeauna, de la Holocaust. Sacks crede ca este cea mai de succes ideologie a epocii moderne: "fascismul a venit si a plecat; comunismul sovietic a venit si a plecat; antisemitismul a venit si a ramas." Realitatea trista e aceea ca antisemitismul nu este un sistem coerent de credinte si idei.171 Chiar si asa, antisemitismul s-a dovedit a fi cel mai devastator impuls ce a actionat vreodata la nivel societal, antrenand resursele civilizatiei moderne pentru a infaptui exterminarea unui intreg popor.

Intrebarea este daca o societate cum e cea a secolului XXI ar mai permite repetarea unei astfel de catastrofe. Bauman semnaleaza pericolul care se afla in spatele modelului de gandire  ce caracterizeaza marea majoritate a europenilor, in particular. Cu toate ca incidentele violente se inmultesc (asa cum demonstreaza rapoartele anuale ale organizatiilor europene), avem tendinta de detasare, fiind convinsi "ca aceasta nu are nimic de-a face cu noi si ca suntem in siguranta sub scutul protector al civilizatiei noastre superioare."172 E adevarat ca Holocaustul a avut loc cu mai mult de jumatate de secol in urma; e adevarat ca rezultatele lui imediate se pierd incet in ruinele trecutului, ca generatia care a experimentat Holocaustul a murit deja aproape in intregime.

Dar Zygmunt Bauman e convins ca trasaturile civilizatiei noastre, care au facut Holocaustul posibil, sunt inca parte din viata noastra. El crede ca niciuna din conditiile societale care au facut posibil Auschwitz-ul nu a disparut cu totul, si nici nu au fost luate masuri eficiente care sa previna ca astfel de principii sa genereze din nou o catastrofa de tip Auschwitz. Asadar, nici posibilitatea unui nou Holocaust nu a disparut. Prin urmare, Bauman propune ca experienta Holocaustului sa fie tratata ca un "laborator sociologic", intrucat Holocaustul a expus si a examinat trasaturi ale societatii noastre care nu sunt vizibile, si deci nu sunt accesibile din punct de vedere empiric in alte conditii decat cele de "laborator". Cu alte cuvinte, Bauman propune ca Holocaustul sa fie tratat ca un test rar, dar semnificativ si relevant, al posibilitatilor ascunse ale societatii moderne.173

Bauman sustine ca e absolut necesar ca lectiile Holocaustului sa fie studiate. Dar acest studiu nu inseamna doar comemorarea milioanelor de victime sau pedepsirea criminalilor. Cu siguranta ca studiul insusi nu va fi un garant sigur impotriva revenirii crimelor in masa si a spectatorilor indiferenti. Totusi, fara un studiu sistematic, nu am stii nici macar cat de probabila sau improbabila ar fi o astfel de revenire.174

Din moment ce stim ca societatea in care traim a facut Holocaustul posibil, si ca nu exista nimic ce ar impiedica repetarea unui astfel de genocid, exista motive sa fim ingrijorati. Ce ar trebui facut intr-o astfel de situatie? Jonathan Sacks  are trei mesaje pe care le considera demne de luat in seama. Primul este pentru evrei, carora le sugereaza sa nu interiorizeze aceasta ura, si sa nu mai repete greseala de a crede ca, din moment ce sunt obiectul antisemitismului, ei trebuie sa fie si cauza lui. El este convins ca cel mai bun mod de a combate antisemitismul este purtarea identitatii evreiesti cu mandrie. Al doilea sfat se indreapta spre antisemit, caruia ii sugereaza sa isi invinga ura, pentru ca mai mult decat ii distruge pe cei care reprezinta oboectul urii, ii distruge pe cei care urasc. Ultimul sfat pe care autorul il formuleaza este pentru omenire in ansamblu, este acela de a accepta diferenta ca pe o caracteristica a umanitatii.175

Aceasta deoarece "o lume care nu are loc pentru evrei nu are loc pentru diferenta; si o lume care nu are loc pentru diferenta, nu are loc pentru umanitate. Din acest motiv, antisemitismul nu este o crima impotriva umanitatii, ci crima impotriva umanitatii. Tragedia Israelului nu va fi rezolvata prin demonizare, reinvierea miturilor si plasmuirilor medievale, atacurile asupra evreilor si asupra proprietatilor lor, minciunilor si teoriilor conspirationiste. Problemele politice au solutii politice, iar acestea nu au nevoie decat de adevar, onestitate, si dorinta de a prefera o pace imperfecta in locul perfectiunii razboiului sfant, sinuciderilor si martiriului sangeros. Antisemitismul incepe cu evreii, dar nu se sfarseste niciodata cu evreii. Acum e momentul ca cei carora le pasa de omenire sa se angajeze in apararea omenirii, protestand impotriva celei mai noi mutatii a celei mai vechi uri a lumii."176

CONCLUZII

Ostilitatea fata de evrei este un fenomen stravechi, originand in diferenta dintre o minoritate monoteista si majoritatea politeista. Intensificata si oficializata de catre parintii Bisericii, ura fata de evrei a lasat o amprenta nepieritoare asupra culturii si mentalitatii europene, iar izbucnirile antievreiesti, persecutiile si pogromurile au fost o trasatura obisnuita a societatilor europene timp de multe secole. Parintii Bisericii au inceput sa predice despre un "popor respins", condamnat la o viata marginala si mizera. Evreii aveau sa pribegeasca prin lume ca un "popor dispretuit", ca "agenti ai diavolului", imagini care au persistat in mentalul european, croindu-si drum pana in secolul XX.

Astfel ca antisemitismul modern se inspira din principiile celui religios, adaugandu-i insa dimensiunile si ideologiile sale rasiste. Atunci cand nazistii au venit la putere, acestia au cladit pe mostenirea lasata de antiidaismul crestin, dar i-au atribuit o dimensiune biologica si rasiala ce a depasit antisemitismul "clasic". Antisemitismul modern pleda pentru anihilarea, din ratiuni biologice, a evreilor, mai degraba decat pentru marginalizarea acestora. Cu toate acestea, continuitatea dintre cele doua tipuri de antisemitism este de necontestat, antiiudaismul crestin fiind crucial pentru succesul nazismului la nivel popular: multi crestini au imbratisat ideologia nazista, iar altii au stat pe margine, in timp ce mase de evrei erau exterminate in timpul celui mai cumplit genocid din istoria Europei: Holocaustul.

Atrocitatile comise de regimul nazist au reprezentat apogeul persecutarii evreilor, si au starnit o cercetare a cauzelor care au alimentat o ura atat de indelungata. Unii au identificat neadaptarea evreilor la mediul in mijlocul carora traiau, ca fiind prima cauza a sentimentelor ostile fata de ei. Aceasta neadaptare venea din atasamentul evreilor fata de legea lor, lege care ii incuraja la separatism. O alta posibila cauza a ostilitatii antievreiesti a fost identificata in vesnica loialitate pentru patria lor, si deci neloialitatea fata de cultura si religia tarii in care traiau. Insa odata cu secolul XX, argumentele au evoluat de la cele de ordin religios, la cele de ordin rasial. Prin urmare, gentilii au identificat o particularitate a "rasei evreiesti", care desi era gresita, a fost invocata pentru mult timp ca si cauza a sentimentelor ostile fata de evrei. Evreilor le-a fost atribuita si o "mentalitate specifica", intrupata in spiritul negustoresc, care starnea nu de putine ori invidie printre concurenti. Aceste motivatii sunt desfiintate de antropologi si cercetatori care demonstreaza ca nu exista nici o rasa si nici o mentalitate specifica exclusiv evreilor, fiind mai degraba vorba despre o adaptare continua la viata oraseneasca in permanenta schimbare.

Exista dovezi considerabile ca in ultimii ani, antisemitismul a dobandit o forta si o vizibilitate mai mari in Europa, in special de la izbucnirea conflictului din Gaza. Din aceasta perspectiva, se vorbeste de un "antisemitism politic", caracterizat prin negarea drepturilor egale si a suveranitatii Israelului in cadrul comunitatii natiunilor. Critica impotriva Israelului e de cele mai mulre ori caracterizata ca antisemitism, desi unii autori avertizeaza in legatura cu confunzia intre antisemitism si antisionism; totusi, distinctia dintre acestea doua e vaga si neclara. In multe parti ale lumii astazi, antisemitismul e o parte a rasismului xenofobic al gruparilor dreptei radicale, al partidelor si sectelor religioase. Acestea fac apel la cultura si traditiile locale pentru a da expresie protestelor lor, indreptate cel mai adesea impotriva minoritatilor. Datele referitoare la aceste izbucniri, inregistrate de grupuri de monitorizare ale organizatiilor europene, prezinta atacuri asupra individului si a proprietatii, profanarea cimitirelor si a memorialelor Holocaustului mazgalirea sloganelor antisemite pe cladiri, centre culturale evreiesti si sinagogi.

"Noul antisemitism" este nou prin aceea ca nu se incadreaza in tiparele niciuneia din formele precedente de antisemitism. Anti-sionismul irational, manifestarile violente ale dreptei radicale, negarea Holocaustului, sunt toate forme de antisemitism rezultate nu din interactiunea cu evreii. Imaginea rasista a evreului nu mai are nevoie de existenta fizica a acestuia pentru a fi propagata, ea raspandindu-se chiar si in tari in care nu exista comunitati evreiesti.

Aceasta realitate, cumulata cu numarul tot mai mare de violente antisemite in tarile europene, a trezit ingrijorare atat printre comunitatile evreiesti, cat si printre oficialii europeni, care doresc sa garanteze un mediu cat mai sigur minoritatilor. Prin elaborarea rapoartelor anuale privind violentele antisemite, se doreste constientizarea autoritatilor, dar mai ales a opiniei publice, de pericolul pe care ignorarea unor astfel de manifestari il poate avea asupra minoritatilor si asupra societatii in ansamblul ei. Zygmunt Bauman avertizeaza si el ca trasaturile societatii moderne sunt prielnice stimularii si gazduirii unui genocid de tip Holocaust, de aceea trebuie sa invatam lectiile Holocaustului, si sa admitem ca daca nu actionam, catastrofa se poate repeta. Secolul XXI trebuie sa fie liber se sentimente de ura irationala, un secol al diferentelor tolerate si al actiunii concertate impotriva violentei si rasismului.

BIBLIOGRAFIE

Carti:

1.     BAUMAN, Zygmunt, Modernity and the Holocaust, Polity Press, Oxford, 1989.

2.     BELLER, Steven, Antisemitism - a Very Short Introduction, Oxford University Press, New York, 2007.

3.     CHANES, A. Jerome, Antisemitism - A Reference Handbook, ABC-CLIO, Santa Barbara, 2004.

4.     CHRISTI, Aura, Problema evreiasca, editura Ideea Europeana, Bucuresti, 2006.

5.     CLAUDIAN, Alexandru, Antisemitismul si cauzele lui sociale, Editura Partidul Social‑Democrat, Bucuresti, 1945.

6.     DRAGOS, Ilinca, O istorie zbuciumata a poporului evreu, Editura Niculescu, Bucuresti, 1999.

7.     FINKIELSTEIN, Norman, Industria Holocaustului, Editura Antet XX Press, Filipestii de Targ, 2001.

8.     GLUCKSMANN, Andre, Discursul urii, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007.

9.     GOODRICH-CLARKE, Nicholas, Black Sun - Aryan Cults, Esoteric Nazism and the Politics of Identity, New York University Press, New York and London, 2002.

10.  IANCU, Carol, Miturile fondatoare ale antisemitismului, Editura Hasefer, Bucuresti, 2005.

11.  LAZARE, Bernard, Antisemitism - its History and Causes, English Publication, University of Nebraska Press, Nebraska, 1995.

12.  MACCOBY, Hyam, Antisemitism and modernity: innovation and continuity, Edited by Routledge, New York, 2006.

13.  MICHAEL, Robert & ROSEN, Philip, Dictionary of Antisemitism - from the Earliest Times to the Present, Rowman & Littlefield Publishers, 2007.

14.  OSTOW, Mortimer, Myth and Madness: the Psychodynamics of Antisemitism, Transaction Publishers, 1996.

15.  POLIAKOV, Leon, Istoria antisemitismului, vol. 1, Editura Hasefer, Bucuresti, 1999.

16.  STERN, S. Kenneth, Antisemitism Today, American Jewish Committee, New York, 2006.

17.  WISTRICH, S. Robert, Hitler and the Holocaust, Editura Phoenix, London, 2003.

Documente:

1.     EUMC, Antisemitism - Summary Overview of the Situation in the European Union 2001-2005, updated version 2006.

2.     German Delegation of the OSCE Parliamentary Assembly and Gert Weisskirchen, Best practices on combating antisemitism- expert meeting, Berlin, 2006.

3.     HIRSH, David, Anti-Zionism and Antisemitism: Cosmopolitan Reflections, Charles Small, London.

4.     Human Rights First, Antisemitism- 2007 Hate Crime Survey, Washington DC, 2007.

5.     MEMRI, A New Antisemitic Myth in the Middle East Media: the 11 september attacks were perpetrated by the jews, Washington DC, 2002.

6.     MICHAEL, McClintock & SUNDERLAND, Judith, Antisemitism in Europe - Challenging Official Indifference, Human Rights First, 2004.

7.     SAKS, Jonathan, A New Antisemitism.

8.     SICSA International Centre for the Study of Antisemitism, 2001, Jerusalem, octomber 2001.