Pentekontaetia (478-431 i.Hr.)

Pentekontaetia  (478-431 i.Hr.)

Pentekontaetia este un termen tehnic, care desemneaza perioada de circa 50 de ani dinte razboaiele medice si inceputul razboiului peloponesiac. Este o perioada interesanta si extrem de consistenta a istoriei Greciei, din toate punctele de vedere. La nivel global, ea a fost marcata de opozitia Persia-Atena.

Liga maritima attiko-delica, dincolo de implicatiile ei pentru istoria antica, a avut o semnificatie deosebita si pentru ideea luptei nationale impotriva persilor, incheiata glorios pentru helleni prin 'pacea lui Kallias' din anul 449 i.Hr.

Dezvoltarea politicii a fost dusa ami departe nu de un polis, ci de aliante hegemoniale, peloponesiaca sau attiko-delica. Echilibrul global dintre est si vest in aceasta perioada a fost determinat de inactivitatea Imperiului Achemenid, zguduit de crize interne. Pentru Atena, Pentekontaetia a insemnat si o transformare importanta in ordinea politicului al realizarii democratiei a deschis si calea demagogilor de tipul Kelon, care au ruinat Atena in timpul razboiului peloponesiac. Modelul democratiei ateniene - cu toate scaderile lui - ramane o parte a culturii europene moderne, model de referinta continua.

Cresterea si inflorirea Atenei a avut, cultural, efecte negative pentru aliatii acesteia, deoarece artistii, filosofii si savantii din orasele mikroasiatice au emigrat la Atena. In conditiile acestei plurale expansiuni ateniene, Sparta joaca un rol mai putin important. Grecii din Italia de Sud si Sicilia intra si ei intr-o noua epoca: caderea tiranilor in Sicilia, tulburari interne, lupte intre polisurile grecesti si amnifestarea elementelor etnice autohtone, siculii si italicii.

Izvoare

Exista atat izvoare arheologice, fie si daca ne referim doar la monumentele vizibile si azi, apoi materialul epigrafic si numismatic, acestea fiind izvoarele primare, cat si literare, si ele fiind primare si secundare.

Singura expunere sistematica, desi rezumativa, a Pentekontaetiei se gaseste la Tukydides 1. 89-138. Trebuie, totusi, precizat ca aici nu sunt mentionate toate evenimentele importante ale epocii, e. g. pacea lui Kallias sau actiunile Atenei la nord si la vest.

Traditia literara primara mai contine ssi memorii privitoare la marile personalitati, productie dramatica, comedii in primul rand. Dintre izvoarele secundare mentionam: Ephoros din Kyme, regasit la Diodor din Sicilia 11-12; Teopomp, Filipica; Pompeius Trogus 2, 15; C. Nepos, Vietile lui Temistokles, Pausanias, Aristeides, Kimon; Plitarch, Kimon, Perikless, Pausanias; Aristotel, Statul atenian. Exista, de asemenea, cativa papyri. Cu toata aceasta insiruire de surse primare sau secundare, cronologia Pentekontaetiei este controversata.

Hellenitatea vestica in tipul Pentekontaetiei

Batalia de la Himera din anul 480 i.Hr. dintre Gelon si cartaginezi a adus hellenilor de aici 70 de ani de liniste, deosebit de favorabili dezvoltarii culturii. Dupa moastea lui Gelon[1], fratele sau Hieron preia tronul la Syrakusa-Gela. La curtea sa, Hieron a realizat o adevarata curte a muzelor. Aici s-au aflat, in proportii diferite, Pindar, Simonides, Eschil.

Hieron va intra in conflict cu etruscii, pe care ii va invinge in 474 i.H. la Kyme, fiind salutat ca un salvator al hellenitatii vestice impotriva etruscilor. Victoria sa s-a rasfrant favorabil si asupra Romei, asigurandu-i acestuia deplina si definitiva independenta fata de etrusci.

Dar nici victoria de la Himera si nici cea de la Kyme nu au anulat slabiciunea interna fundamentala a acestor doi tirani: ilegitimitatea. Ca urmare, intre 466 i.Hr. si 461 i.Hr. are loc o rascoala generala impotriva tiranilor. Dupa victoria acestei revolte, fil. Vor participa la reorganizarea statului in Sicilia si in Graecia Magna. Astfel, Empedokles participa la actiunea de legiuire. Acelasi Empedokles[2] isi caracterizeaza concetatenii intr-o formula valabila pentru stiliul de viata al intregii hellenitati italo-siciliene: 'Akeagantinii se bucura de viata ca si cum ar muri maine si inalta zidiri de parca de parca ar trai vesmic'. In multe orase din Sicilia, dupa victoria de la Himera s-au ridicat multe constructii, e. g. colosul Olympeion de la Akragas.

Conflicte interne apar si in Gela, Syrakusa, Akragas, Rhegion, Himera, framantate de lupte interne in cadrul carora un rol important il au si mercenarii fostilor tirani. Acestor tulburari interne li se adauga si revolta siculilor, condusi de Duketios, un fel de conducator national, cu centrul la Palike, cu scopul de ai alunga pe elleni din insula. Fiind infrant la Syrakusa si Akragas, Duketios va trebui sa fuga de mania compatriotilor lui tocmai la siracuzani, care-l trimit la Korinth[3], unde se va afla intr-o captivitate onoranta. Desi a revenit in Sicilia, a fost inofensiv.

Pe la sfarsitul deceniului al treilea al secolului V i.Hr., Syrakusa va redeveni hegemonul Siciliei si cel mai important polis in tot vestul grecesc. Pentru a impiedica reinstalarea tiraniei, siracuzanii inventeaza, dupa modelul ostracismului atenian, petalismul, care avea ca urmare exilarea pe 5 ani a celui banuit de intentia de a accede la tiranie[4].

La randul lor hellenii din Graecia Magna se aflau in vrasmasie cu italicii, astfel Herodot, 7. 170, relateaza ca Tarentul si Reghionul au suferit o grea infrangere din partea iapygilor. Situatia este asemanatoare cu cea din Sicilia si sub unghiul framantarilor  socicale pe care le mentioneaza Polybius 2. 39: lupte interne intre aristocratia pythagoreica si denos, razboi civil, jafuri, crime, toate constituind tipica imagine a dezbinarii hellenice.

In acest pustiu era o oaza, Eleea, aflata pe coasta vestica a Lucaniei, in care traiau doi mari filosofi, Parmenides si Zenon, orasul fiind ferit de asemenea tulburari.

Un loc de acest gen era Massalia, colonia foceeana din sudul Galliei, care, avand multiple legaturi comerciale, devenise, pe langa Cartagina, cel mai mare oras maritim. Massalia are importante legaturi cu Roma, cu care este aliata impotriva etruscilor. Cand romanii ii inving pe etruscii den Veii[5], trepiedul de aur dedicat lui Apollo din Delphi, va fi depus la un loc cu tezaurul massaliot.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Intemeierea Ligii attiko-delice.

Era lui Kimon

(478-463 i.Hr.)

Izvoare: Tukydides 1. 89 u.; Diodor din Sicilia, 11. 39 u., 60 u.; Plutarch, Themistokles 21, Aristeides 23 u.; Kimon 4, 14.

Asa cum se cunoaste, Liga maritima attiko-dellica, sau Liga de la Delos, cum este mai bine cunoscuta, reprezinta o consecinta a infrangerii lui Xerxes si o concurenta a Ligii peloponesiace. Imediat dupa bataliile de la Plateea si Mykale, atenienii reveniti acasa incep refacerea orasului si totodata fortificarea lui, ceea ce a provocat discutii cu Sparta, duse la bun sfarsit de catre Themistokles, potrivit lui Tukydides 1. 89.

In acest rastimp, Pausanias, fiul lui Klombrotos si invingatorul de la Plateea, continua ofensiva antipersana. In 478 i.Hr. supune Ciprul, iar in 477 i.Hr. cucereste Byzantion, alungand garnizoana persana. Cu aceasta ocazie, conform treditiei literare - Tukydides 1. 28; Nepos, Pausanias - Pausanias a intrat in relatii cu Xerxes, avand cu acesta un schimb de scrisori considerate autentice de Busolt, Ed. Meyer si Vogt si apocrife de R. Poehlmann si H. Bengtson. In 476 i.Hr., Sparta isi retrage flota si, in general, se retrage din razboiul impotriva persilor.

Imediat dupa batalia de la Mykale, Atena, datorita lui Aristeides, pune bazele Ligii de la Delos, constituita dintr-un numar de insule si de polisuri ioniene si eoliene. Ea aparea in cadrul aliantei hellenice condusa de Sparta, cu rolul de a continua razboaiele medice si de a-i proteja pe hellenii mikroasiatici.

Asa cum se vede, Sparta propusese evacuarea acestora in Hellada continentala, solutie combatuta de atenieni. Liga de la Delos se prezinta ca forma exterioara imbracata intr-o alianta ofensiva si defensiva cu caracter permanent. In cadrul acestei Ligi, Chios, Samos, Lesbos, erau datoare a pune la dispozitia fortelor armate ale Ligii nave militare, in vreme ce polisurile mai mici trebuiau sa depuna un phoros, adica o contributie baneasca, in tezaurul Ligii, aflat la templul lui Apollo si al Artemidei din Delos. Aceste contributii, care mai tarziu vor lua denumirea si semnificatia de tribut erau acum socotite doar contributii compensatorii. Au fost ficate de catre Aristeides la suma totala de 460 talanti. Tezaurul era administrat de asa-numitii hellenotamiai, care erau alesi de ekklesia ateniana.

Sedintele se tineau la Delos, fiecare membru avand un vot, indiferent de marimea sau forta sa. In cadrul Ligii aveau sa se dezvaluie in timp un mare dezavantaj, dat fiind ca membrii Ligii erau legati etern in aceasta alianta. Atena va utiliza aceasta clauza, reprimand cu brutalitate orice incercare de emancipare. Sigur ca spartanii nu au privit cu prea multa simpatie intreprinderea atenienilor, dar atitudinea lor de a se retrage din razboiul antipersan a favorizat constituirea Ligii. La acestea s-au adaugat si o seama de confruntari interne la Sparta si in cadrul Ligii Peloponesiace, care au blocat o reactie adecvata spartana.

Confruntarea Themistokles-Kimon

Unul dintre evenimentele importante ale istoriei Atenei din aceasta perioada este constituit de confruntarea dintre Themistokles, artizanul victoriilor ateniene si marele general si amiral Kimon, fiul lui Miltiades. Cei doi aveau puncte de vedere diferite in ceea ce priveste evolutia constitutionala a patrei lor, dar erau uniti in privinta continuarii ofensivei antipersane.

Astfel, Kimon il fortaza, in 476 i.Hr., pe spartanul Pausanias sa evacueze Byzantion. In continuare, atenianul ii alunga pe persi din Eion, Skyros, Karystos, Achemenizii pastrand in Thracia doar Doriskos.

Acelasi Kimon obtine o mare victorie navala si terestra la Eurymedon a carei data este controversata: 469-467 i.Hr. sau 466 i.Hr. In urma acestei mari batalii, terestre si navale, Marea Egee devine o mare internum pentru helleni. Totodata, Eurymedon a impus Athena ca mare putere. In urma ei multe polisuri grecesti din karia si Lykia intra acum in Liga de la Delos. Inca de pe acum, se amnifesta nemultumiri si incercari de revolta impotriva Atenei, pe motivul ca nu mai este nevoie de flota, de vreme ce nu mai exista pericol persan.

In 465 i.Hr., Kimon intreprinde o noua expeditie in Thracia impotriva persilor, asezand la Eanneahodoi zece mii de colonisti militari atenieni. In acelasi an, Thassosul incearca sa elimine aceasta asezare ateniana, in care vede o primejdie, dar Kimon ii va invinge pe thassieni dupa doi ani de blocado, intrucat in 464 i.Hr., fiind ravasita de un cutremur, nu le-a putut trimite ajutor. Efortul nu a meritat, intrucat in 464 i.Hr., thracii distrug asezarea ateniana de la Eanneahodoi.

Sfarsitul lui Pausanias si al lui Themistokles.

Desavarsirea democratiei ateniene

Izvoare: Tukydides 1. 101, 128, 138; Aristotel, Statul atenian 25; Diodor din Sicilia, 11. 44 u.; Nepos, Pausanias, Themistokles; Plutarch, Themistokles, Kimo, Perkless, etc.

In perioada imediat urmatoare marilor victorii de la Plateea si Mykale se produc interesente evenimente interne la Atena si Sparta. In acest context, doua mari personalitati, invingatorii de la Salamina si Plateea, atenianul Themistokles si spartanul Pausanias, au fost eliminate din viata politica. Benbtson sublinia ca faptul reprezinta triumful statului impotriva marilor personalitati. In aceste imprejurari, nu este o intamplare ca la Atena democratia radicala se instituie dupa caderea lui Themistokles, iar in Sparta, ephoratul devine atotputernic timp de secole.

Distanta dintre cele doua mari puteri ale lumii hellenice, Atena si Sparta, creste si dupa ostracizarea lui Kimon, produsa in anul 461 i.Hr., intrucat nu mai exista o mare personalitate care sa uneasca aceste doua mari cetati in actiunea pentru apararea intereselor comune ale hellenilor.

Sparta a trebuit sa se retraga din Orient, lasand initiativa Atenei, datorita crizei Ligii Peloponesiace, declansata de catre Elida, care pe la 470 i.Hr. voia sa-si reformeze "constitutia" prin introducerea unor referinte democratice de tipul Kleisthenes. In aceste imprejurari, Pausanias si Themistikles in 467 i.Hr. si, respectiv, in 459 i.Hr., sunt acuzati de 'medizare'. Sparta este incercata de grele evenimente naturale si sociale. In 464 i.Hr., cetatea este demantalata de un cumplit cutremur. Profitand de aceasta imprejurare, hilotii se rascoala, langa ei fiind si cateva orase ale periecilor. Pentru a face fata situatiei este solicitat un ajutor atenian de 4000 de hopliti, ajutor datorat lui Kimon, ales strateg impotriva vointei lui Ephialtes, purtatorul de cuvant al demosului, al celor legati de navigatie si comert.

In 462 i.Hr., atenienii pleaca inapoi, nefiind lasati de spartani sa-si arate valoarea, ceea ce determina ruperea aliantei incheiata cu Sparta inca inainte de expeditia lui Xerxes. In acelasi an, Ephialtes incepe reformarea statului atenian prin inlaturarea Areopagului, in prim-plan trecand acum ekklesia, adunarea poporului, boule, sfatul compus din 500 de membri, cate 50 din fiecare trib si heliaia, tribunalul compus din 6000 de membri trasi la sorti. Ephialtes nu-si poate duce la capat reformele, fiind asasinat in 461 i.Hr. de catre un om aflat in serviciul aristocratiei. In acelasi an, Kimon este ostracizat.

Reformele vor fi continuate de Perikles, si in acest context trebuie mentionat faptul ca in 458 i.Hr. a treia clasa cenzitara din sistemul solonian capata dreptul la arhonat.

Atena in vremea lui Perikles

Fara indoiala ca personalitatea lui Perikles a atras atentia istoricilor de multa vreme, Voltaire vorbind de un secol al lui Perikles. Dar judecata posteritatii sale a fost fara indoiala si una impresionista, influentata de o comportare impresionista, respectiv cea creata de marile monumente ramase si astazi pe Akropole, de marea concentrare de filosofi, savanti si artisti plastici, mari istorici si autori dramatici veniti aici din toata lumea helenica.

Toate acestea nu pot fi despartite de personalitatea lui Perikles si, oricat de critica, ar fi ptrivita activitatea lui nu i se poate nega contributia la transformarea Atenei intr-un ideal, de model cultural pe care il vom gasi rodind peste secole in Florenta familiei Medici.

Din biiografia copioasa consacrata lui Perikles, ne vom referi doar la cativa autori, indeajuns pentru a ne face o idee despre tendintele acestei istoriografii, despre formele receptarii lui Perilkles in constiinta moderna: A. Schmidt, cu marea sa monografie din anul 1877, exagereaza foarte mult rolul lui Perikles. Pe de alta parte, Beloch, intr-o alta monografie, minimalizeaza rolul marelui atenian, acesta fiind inca un fapt particular in cadrul conceptiei sale generale privind rolul colectivitatii in determinarea istoriei. Un punct de vedere moderat privind aprecierea personalitatii lui Perikles se gaseste in monografia lui G. de Sanctis (1912, reeditata in 1944). Bengtson punea in evidenta un fapt deosebit de imortant: nimeni n-a inteles ca Perikles unitatea organica dintre misiunea politica si datoria culturala. Deosebit de interesanta, cu noi puncte de vedere, e recenta monografie a lui W. Will (1996), care ne propune o noua lectura a textelor antice, in primul rand a lui Tukydides.

Reconstructia Atenei a inceput aproape imediat dupa bataliile de la Plateea si Mykale. In 476 i.Hr., Kimon face inceputul, construind 'halele' Hermes. Cumnatul sau, Peisinax, a construit celebrul port Stoa Poikilé, pe care l-a impodobit cu picturile celor mai mari artisti ai lumii antice. Perikles incheie constructia, in 443 i.Hr., a Zidurilor Lungi, marea fortificatie care unea Atena cu portul Pireu[6], asigurandu-se astfel impotriva unei invazii terestre.

Dupa asasinarea lui Ephialtes si ostracizarea lui Kimon, Perikles devine personalitatea centrala a Atenei. Pozitia sa s-a intarit si mai mult in 443 i.Hr., cand adversarul sau, Tukydides, fiul lui Melesias, a fost ostracizat. De acum incolo, Perikles a fost ales strateg an de an.

Deminatea aceasta era elementul formal care acoperea dominatia sa in stat. Esenta pozitiei lui Perikles a fost formulata de catre Tukydides 2. 65, care spune ca 'constitutia ateniana este o democratie numai cu numele, in realitate ea era democratia primului barbat'.

Perikles introduce o masura plina de consecinte negative pentru a-si atrage sprijin popular: intretinerea de catre stat a cetatenilor, ceea ce va determina parasirea muncii productive. El va promova klerukia, intemeiata de colonii militare, in teritoriile a caror fidelitate voia sa si-o asigure fata de Atena: Naxos, Lesbos, Eubeea, Chersonesos. De asemenea, va promova si apoikia, ceea ce ar insemna 'colonizare', 'imigrare'. Sensul acesteia este controversat. Poptrivit lui Fr. Hampl, denumirea potrivita a acestor asezari ar fi 'polis fara teritoriu', observatie la care Bengtson nota ca aceste polisuri se intalnesc si in Attika, dar fara a avea propriul lor teritoriu.

Tot aici trebuie mentionata intemeierea in Italia sudica a coloniei Thurioi, un simbol al concordiei panhellenice; intre cei mai insemnati fondatori sunt Protagoras, Empedokles si Herodot.

Perikles a cautat sa consolideze pozitia Atenei, facand o expeditie demonstrativa de forta pe la mijlocul anilor '30 (436-434 i.Hr.) in Pontul Euxin, care a avut drept efect intarirea pozitiei Atenei in regiune si i-a asigurat controlul acestui bazin, deosebit de important prin marele export de grane realizat de Regatul Bosporan.

Pentru a incheia aceasta scurta prezentare a politicii lui Perikles, bine rezumata de Tukydides in cuprinsul monografiei sale, trebuie spus ca ea a continut si doua amri pericole,datorita erorilor comise in administratia finantelor si in politica cetateniei.

Intre anii 454-434 i.Hr., a avut loc extraordinara activitate din domeniul costructiilor monumentale de pe Acropole, lucru care a determinat recurgerea la tezaurul Ligii de la Delos. In problema cetateniei, Perikles a impus o lege in 451/450 i.Hr. cu efecte grave in timp. Intre primii loviti afost si el. Legea stabilea ca era cetatean atenian acela care avea ambii parinti ceateni atenieni. Masura a fost, de asemenea, putin populara, si a constituit o revolutie in practica cetateneasca ateniana, deoarece, in timpull republicii aristocratice ateniene, nimeni nu se gandea la asa ceva, multi aristocrati fiind casatoriti cu femei straine de Atena. Aceasta politica era indreptata in scopul prezentarii drepturilor atenienilor si limitarii numarului celor ce se puteau bucura de pleinitudinea drepturilor cetatenesti.

Liga de la Delos si Liga Peloponesiaca

pana la primul razboi peloponesiac

Izvoare: Tukydides, 1. 104 u.; Plutarch, Kimon, Perikles, etc.

Retrimiterea in 462 i.Hr. a corpului attik de catre spartanii aflati in razboiul ithornic a insemnat despartirea definitiva a celor doi aliati. De acum incolo, Atena si Liga de la Delos se vor concentra asupra razboiului cu Persia, care, datorita tulburarilor interne, este total inactiva la litoralul egeic. In timpul lui Araxerxes I (465-425 i.Hr.), imperiul este zguduit de multele rascoale din Syria si Egipt.

Spartanii angajati in razboiul mesenic (459 i.Hr.) mai sufera si in 459 i.Hr. o infrangere la Oinoi din partea Argosului, ajutat de voluntari atenieni. A disparut aici mitul invincibilitatii spartane in bataliile in camp deschis. Intre timp, atenienii isi atrag de parte alor Megara si adeversitatea Korinthului si in 456 i.Hr., dupa trei ani, supun si Egina.

Se poate spune ca, in 455 i.Hr., Atena isi atinsese akméperioadei Pentekontaetia. Teritoriul de la istmul Korinth pana la golful Malic era controlat de atenieni. Thessalia era nominal dependenta de Atena. Orasele dorice Egina, Megara, Troizen erau membre ale Ligii de la Delos. Marea Egee devenise o mare interioara ateniana.

In 455 i.Hr., amiralul atenian Tolmides face o demonstratie de forta, ocolind Peloponesul si debarcand in Lakonia. Atena va reusi sa-si subordoneze Achaia si pentru a supraveghea Korinthul va coloniza hilotii mesenieni la Naupaktos. Alte lovituri date Korinthului: cucerirea de catre Atena a Kephaloniei si a Zakynthosului.

Intre anii 456 si 454 i.Hr. are loc contraofensiva persana in Egipt, care determina cateva modificari in cadru Ligii si in relatiile cu Sparta. Megabyzes a restabilit stapanirea persana in Egipt, infrangand pe atenieni si cucerind insula Cipru. In aceste conditii, Samosul propune in 452 i.Hr. ca, din ratiuni de siguranta, tezaurul Ligii sa fie mutat la Atena. In 450 i.Hr., Kimon revine din exil si ii infrange pe persi in apele Ciprului cu o flota de 200 de corabii.

In anul 449 i.Hr., se incheie pacea lui Kallias intre greci si persi. Dupa incheierea pacii, Perikles intentioneaza convocarea unui congres panhellenic, care sa trateze pastrarea pacii, siguranta marilor, reconstructia templelor distruse de persi. Sparta nu ia parte la acest congres. De notat ca, in 447 i.Hr., Boetia reuseste sa inlature dominatia ateniana. In 445 i.Hr., Sparta si Atena vor inchei ao pace de 30 de ani.

Trebuie subliniat ca in 449 i.Hr., Liga isi schimba caracterul prin impunerea hegemoniei ateniene si subordonarea aliatilor, tratati acum ca niste supusi