Neoliticul (cca. 6600 - 5000 i.Hr.) - trasaturi specifice si caracterizare, organizarea sociala in Neo-eneolitic, neoliticul vechi/cristalizat

Neoliticul (cca. 6600 - 5000 i.Hr.)

1. Trasaturi specifice si caracterizare

Inca din secolul trecut, preistoricieni precum J.Lubbock, J.Nilson, sau G.Montillet au delimitat noua epoca a pietrei folosind drept criteriu tehnica mai nou utilizata in prelucrarea pietrei - slefuirea. Un alt element necesar delimitarii - prezenta ceramicii. Richard Pittioni[1] propunea pentru aceasta epoca termenul de keranikum.

Pe masura intensificarii cercetarilor arheologice asupra acestei perioade, datorita adancirii caracterului interdisciplinar a acestor cercetari, continutul termenului de neolitic s-a largit foarte mult. In urma acestor cercetari nu mai este definit pe baza criteriilor externe, precum tehnica slefuirii, prezenta ceramicii, ci el este definit ca un mod de viata, in care omul devine producator de hrana prin domesticirea animalelor si practicarea agriculturii.

In noua sa acceptiune, neoliticul poate fi sesizat oriunde apar semnele productiei omului, chiar daca unele elemente externe nu sunt inca prezente, astfel se poate explica modul de viata neolitic prezent si in lipsa ceramicii - preceramic/protoeneolitic.

La un moment dat, in lunga evolutiei a neoliticului, incepe sa fie utilizata o noua materie prima - cuprul[2] - eveniment ce anunta inceputul unei noi epoci - Epoca metalelor. In acest sens era nevoie de un nou concept care sa denumeasca aceasta perioada; cercetatorii germani au propus termenul de Kupferzeit - epoca aramei, dar acest termen nu tine cont de prezenta, in continuare, a modului de viata neolitic. De aceea s-a propus un alt termen eneolitic[3]/ chalcolithic[4]. Acest termen este mai justificat cu cat intre cele doua perioade nu exista o perioada, dimpotriva, purtatorii acestor elemente neolitice au acelasi mod de viata, dar are un proces de evolutie lent. Pentru a sesiza mai bine aceste caracteristici, Vladimir Dumitrescu propune termenul de Neo-eneolitic, termen care s-a generalizat si folsit pentru intreaga perioada.

Periodizarea si cronologia Neo-eneoliticului

De-a lungul timpului s-au propus mai multe sisteme de periodizare pentru aceasta epoca istorica, atata vreme cat nu se facuse distinctia intre neolitic si neo-eneolitic.

Neoliticul este impartit in trei faze - impartire tripartita: 1. neoliticul timpuriu,  neoliticul mijlociu si 3. neoliticul tarziu. La acestea se adauga un protoneolitic ipotetic, spre sfarsitul sau o perioada de tranzitie la epoca bronzului. In mod logic, introducerea unei noi perioade - perioada eneoliticului - implica si revizuirea acestei periodizari tripartite. In momentul de fata, s-a generat o periodizare care imparte fiecare din cele doua mari etape in cate trei perioade, astfel a rezultat urmatoarea impartire:

neoliticul timpuriu (protoneolitic);

neoliticul vechi (cristalizat);

neoliticul tarziu (dezvoltat).

eneolitic timpuriu;

eneolitic dezvoltat;

eneolitic tarziu (eneolitic final, perioada de tranzitie la epoca bronzului).

Probleme controversate in istoria eneoliticului sunt cele legate de inceputul si sfarsitul acestei perioade. Pentru inceputul eneoliticului s-au formulat doua opinii: prima sustine inceputul eneoliticului odata cu utilizarea pieselor de arama si o a doua opinie ce stabileste momentul de inceput doar atunci cand se poate vorbi de o metalurgie a cuprului; in general este acceptata prima opinie.

In ceea ce priveste sfarsitul eneoliticului si aici exista numeroase polemici, unii cercetatori punand la indoiala existenta unei perioade de tranzitie de la eneolitic la epoca bronzului, fie ca accepta sa fie inclusa unui eneolitic final, ori ca aceasta apartine epocii bronzului. In momentul de fata cele doua idei sunt in disputa. Este mai justificata pastrarea unei perioade de tranzitie, aceasta reflecta mai bine transformarile si procesele tranzitorii care caracterizeaza perioada cuprinsa intre sfarsitul eneoliticului dezvoltat si inceputul epocii bronzului timpuriu.

3. Organizarea sociala in Neo-eneolitic

Noul mod de viata a atras dupa sine nu doar modificari de ordin economic ci si profunde si ample transformari in sfera organizarii sociale. Astfel, practicarea agriculturii a impus o crestere a stabilitatii comunitatile umane, construind asezari de tip rural. Sedentarizarea si munca in comun a pamantului a dus la cresterea coeziunii dintre membrii gintelor/familiilor. Aceasta coeziune sociala se accentueaza in eneolitic, constatandu-se totodata si aparitia unei autoritati in cadrul comunitatilor. Mai mult decat atat, in eneolitic se constituie si o anumita ierarhie a asezarilor dintr-un teritoriu, ceea ce sugereaza o organizare sociala la nivel tribal. Natura relatiilor sociale intre membrii comunitatilor neo-eneolitice, este mai dificil de stabilit pe baza izvoarelor arheologice.

Multa vreme s-a considerat, in special in istoriografia marxista, ca in neolitic dominau casatoriile exogame[5], iar descendenta se stabilea matriliniar, si femeia ar fi detinut un rol dominant in cadrul familiei - matriarhat[6]. Observatiile etnologice, insa infirma aceasta schema de gandire amintita de istoricii mai sus amintiti; aceste cerctari au dus la concluzia potrivit careia acolo unde barbatii se muta in casa sotiei - matrilocala - continutul culturii locale este destul de redus, o consecinta a faptului ca barbatii nu aduc zestre specifica gintei din care provin, dimpotriva, culturile materiale prezinta mai multe interfernte ca urmare a faptului ca femeia se muta in familia barbatului - aduce zestre, si deci asa apar elementele de import.

Analiza detaliata a culturilor arheologice neo-eneolitice de pe teritoriul Romaniei, a evidentiat numeroase elemente de sinteza si interferenta, ceea ce ar putea fi un indiciu asupra casatoriilor patrilocale, ceea ce implica includerea copiilor in ginta tatalui si implicit socotirea descendentei in functie de linia paterna; astfel nu exista nici un argument in favoarea existentei unui matriarhat in neo-eneolitic, cu atat mai mult rolul esential al asigurarii mijloacelor de subzistenta revenea barbatilor. Rolul barbatului va fi cu atat mai important in neo-eneolitic, odata cu introducerea plugului cu brazdar de lemn sau cu brazdar din corn si prin trecerea la agricultura pe suprafete mai extinse - in ogor.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Astfel, incepand din neo-eneolotic, putem vorbi de existenta unui patriarhat incipient care se va generaliza in epoca bronzului.

4. Neoliticul timpuriu

(cca. 6600 - 5500 i.Hr.)

Procesul de neolitizare si inceputul Neoliticului pe teritoriul Romaniei, au constituit subiecte extrem de disputate si discutate in literatura arheologica romaneasca, astfel unii dintre cercetatorii romani, influentati de descoperiri ale unui presupus neolitic aceramic in Anatolia si Peninsula Balcanica, au incercat sa demonstreze existenta acestuia si pe teritoriul sarii noastre pe baza unor descoperiri, precum cele de la Schela Cladovei, Erbiceni, Ceahlau-Dartu, Baile Herculane, Pestera La Adam in Dobrogea, dar si descoperirile de la Ciumesti, de la Cremenea, Lapos sau Soroca in Basarabia. In toate aceste asezari au fost descoperite, printre altele, numeroase unelte agricole constand in sapaligi, plantatoare-scurmatoare, sau chiar lame de silex care au fost utilizate in compunerea secerilor primitive, astfel avem aici un inventar specific activitatilor agricole.

Vladimir Dumitrescu a aratat, insa ca prezenta uneltelor in aceste statiuni nu prezinta o dovada indubitabila pentru prezenta unor comunitati deja neolitice. Cercetarile interdisciplinare efectuate in special pe materiale provenite din stasiunea Schela Cladovei, nu au fost in masura sa aduca argumente suplimentare in favoarea existentei unui neolitic aceramic pe teritoriul Romaniei.

Cultura Schela Cladovei este raspandita in regiunea Portile de Fier pe ambele maluri ale Dunarii. Pe malul sarbesc, in cadrul acestei culturi, se inscriu complexele Lepenski-Vir si Vlasac. Locuirile de tip Schela Cladovei se caracterizeaza prin locuinte stabile, trainice, pe temelii de piatra, cu vetre de piatra sau lut. Uneltele de piatra sunt produse, in special, din cuartit, ceea ce se are consecinte nefaste aspra tipologiei industriei litice produse de aceasta cultura. Alaturi de unelte de piatra au mai fost descoperite unelte agricole - sapaligi, plantatoare - realizate din os si corn, ceea ce l-a determinat pe Vasile Boroneant sa atribuie aceste vestigii arheologice unor populatii preceramice. In cadrul locuintelor, in jurul vetrelor, au fost descoperite numeroase morminte, cu scheletele depuse in pozitie chircita sau intinse pe spate, ramasite apartinand unei populatii protoeuropoide de tip cromagnon. Prezenta inventarului in morminte si a unor piese colorate cu ocru rosu, atesta existenta unor credinte in Viata de Apoi la aceasta populatie. Statiunile acestei culturi sfarsesc prin incendiere, si fiind descoperite printre daramaturi scheletele unor indivizi a caror moarte s fost cauzata de sageti cu varf de silex. Distrugerea asezarilor de tip Schela Cladovei se datoreaza patrunderii in zona a primelor comunitati neolitice de tip Protosesklo. Probabil ca aceasta expansiune a elementelor de tip Protosesklo a antrenat si elemente locale, care au fost atrase la modul de viata neolitic; pledeaza in acest sens descoperirile din asezarile neolitice de la Gura Baciului, unde au fost descoperite capete de piatra cu analogii la Lepenski Vir, precum si descoperirea aici a unui schelet de tip protoeuropoid, similar celor de la Schela Cladovei.

5. Neoliticul vechi/cristalizat

5.1. Caracteristici generale

Neoliticul cristalizat este etapa in care viasa neolitica in spatiul nord-dunarean prezinta toate trasaturile sale cracteristice. Cresterea plantelor are un caracter primitiv, ceea ce a determinat o mobilitate crescuta a comunitatilor de agricultori. Se practica, asadar, agricultura nomada caracterizata de mutarea sezoniera a comunitatillor de pe un teren pe altul, fapt care explica, intr-o oarecare masura, vastele arii culturale care sunt caracteristce acestei epoci istorice.

In cadrul acestui proces, intreg teritoriul Romaniei a fost atras la modul de viata neolitic prin asezarea unor comunitati alogene, deja neolitizate, dar si prin aculturatie[7]. Patrunderea comunitatilor deja neolitizate s-a facut dinspre sud, dinspre spatiul egeeeo-balcanic spre Dunare si Carpati. In aceste conditii, in mod firesc, amprenta culturii dominante apartine curenului sudic, insa populatia locala, epipaleolitica, aduce propra contributie in aceasta sinteza, fenomen vizibil mai ales in insrtumentul litic, la care se remarca prezenta microlitismului, o traditie preluata de la comunitatile paleolitice/mezolitice.

Asezarile sunt de tipul rasfirat cu un numar redus de locuinte grupate, de regula, in cuiburi, ceea ce sugereaza persistenta, inca a unor puternice legauri gentilice in sanul comunitatilor. Locuintele cele mai frecvente sunt de tip adancit si colibe de suprafata si fara podina special amenajata. Peretii erau construiti din impletituri de nuiele pe care se adauga un strat de lutuiala - ceruiri. In interiorul locuintelor era plasata, de regula, o vatra simpla sau vatra cu o amenajare sumara la baza realizata din cioburi, cochilii si lutuiala.

Uneltele de silex prezinta inca importante trasaturi mostenite din fondul mai vechi, epipaleolitic, remarcandu-se in special microlitismul acestora. Alaturi de unelte de piatra cioplita apar si se inmultesc cele din piatra slefuita - topoare, tesle, daltite - prelucrate din roci de duritate medie, care aveau avantajul de a fi prelucrate foarte repede. Spre sfarsitul acestei perioade apare si procedeul perforarii pietrei - topoare perforate - ca urmare a unor influente sudice care se exercita acum. Remarcam ca aceste unelte perfectionate nu vor avea un rol important in cadrul acestor comunitati.

Tot acum se raspandeste si mestesugul olaritului, destul de rudimentar, vasele fiind arse de regula incomplet. Acest lucru se datora faptului ca arderea se facea in gropi simple, ceea ce nu permitea realizarea unui cntrol adecvat al procesului si nici obtinerea unor temperaturi de ardere prea inalte pentru realizarea unei coaceri complete si uniforme.

5. Cadrul cultural

Cultura Starčevo-Cris. Din punct de vedere cultural, aproape intreg teritoriul Romaniei a fost cuprins intr-un vast complex cultural de origine balcanica, cunoscut sub numele de complexul cultural Starčevo-Cris. Denumirea culturii provine de la o localitate din Serbia si dupa bazinul Crisurilor, unde s-au facut primele descoperiri pe teritoriul Romaniei.

La randul sau, cultura Starčevo-Cris face parte dintr-un vast complex cultural circumediteranean - complexul cu ceramica cardiala, denumit dupa decorul speific al ceramicii realizat prin impresiuni cu scoica Cardium, specie de scoica prezenta numai in bazinul Marii Mediterane.

Aria culturii Starčevo-Cris ocupa un spatiu geografic imens formand mai multe grupuri culturale distincte, dar inrudite: Starčevo si Anzabegovo (Iugoslavia), Körös (Ungaria), Karanovo-Kremikovci (Bulgaria) si Sesklo (Grecia mai exact in Thesalia). Aceasta cultura ocupa aproape tot teritoriul Romaniei cu exceptia estului Munteniei si Dobrogea; limita estica a acestei culturi fiind bazinul Nistrului unde Cultura Starčevo-Cris interfereaza cu Cultura Bugului sudic. Raspandirea grupurilor starceviene pe teritoriul actual al Romaniei s-a facut de-a lungul a IV faze de evolutie. Primul orizont - faza I - a fost sesizat la Gura Baciului (Cluj) apoi la Ocna Sibiului (Sibiu), la Carcea (Craiova). Acest prim orizont se caracterizeaza printr-o ceramica cu un fundal rosu puternic lustrit, pictat cu buline sau cu linii dispuse in retea, trasate cu alb.

In expansiunea spre nord a acestui grup cultural indeaproape inrudit cu orizontul proto-Sesklo din Thesalia, se constata o rudimentizare a tehnicii prelucrarii ceramicii, in special in privinta lustrului si picturii, ceea ce sugereaza atragerea in aceasta deplasare si implicit la noul mod de viata, si a unor grupuri locale de orientare epipaleolitica. Pe langa pictura, pe vasele realizate de purtatori culturii Starčevo-Cris se remarca si amestecul de pleava din pasta vaselor, arderea inegala si incompleta, decorul cu impresiuni de unghie si de deget pe ceramica nepictata - decor in spic sau spic.

Asezarile sunt rasfirate, iar straturile de cultura sunt foarte subtiri, foarte rar fiind cazurile in care aceste straturi se suprapun, acest lucru ingreuneaza stabilirea etapelor de evoltie a acestei culturi.

Viata spirituala este dovedita de existenta idolilor de lut, altare miniaturale cu picioruse - utilizate in cadrul ritualurilor religioase.

Ritul funerar este cel al inhumatiei in pozitie chircita, uneori este insotita de depuneri de ofrande, dar ceea ce este important, defunctii erau inmormantati printre locuinte neexistand necropole de unde se reflecta mentalitatile despre viata si moarte care nu erau foarte precise. Tipul antropomorfologic al purtatorilor culturii Starčevo-Cris este mediteranoide-gracil de unde rezulta originea sudica a acestei populatii. Mai rar apar si elemente tip protoeuropoid mai robust, tip apartinand populatiilor locale epipaleolitice.

Cultura Starčevo-Cris se sfarseste odata cu patrunderea spre nord a purtatorilor complexului cultural Vinčea-Dudesti, iar putin mai tarziu, datorita patrunderii din nord a culturii ceramicii liniare din Europa centrala.

Grupul cultural Ciumesti-Piscolt. Este denumit dupa doua localitati din judetul Satu Mare unde s-au facut cele mai importante descoperiri apartinand acestui grup cultural. Din punct de vedere geografic,acest grup cultural ocupa coltul de nord-vest al Romaniei, formand un complex unitar cu manifestarile timpurii ale ceramicii liniare din bazinul Tisei - Cultura Alföld. Decorul ceramicii prezinta caracteristicile ceramicii liniare, cu linii incizate, usaor albiate, dar are si unele trasaturi comune cu ceramica starceviana. Acest fapt se datoreaza faptului ca grupul Ciumesti-Piscolt ia nastere la periferia marelui complex sudic - reprezentat de cultura Starčevo-Cris. Intr-o faza mai tarzie - faza III - apare si decorul geometric pictat cu negru.

6. Neoliticul tarziu

(cca. 5500 - 5000 i.Hr.)

6.1. Caracteristici generale

Aceasta etapa este marcata de patrunderea pe teritoriul Romaniei a doua curente culturale opuse: unul de origine sudica care mai este cunoscut si ca al doilea mare val neolitic sudic, reprezentat pe teritoriul Romaniei ca fiind complexul Vinčea-Dudesti; al doilea curent este cel Central European care patrunde putin mai tarziu si poarta denumirea de Complexul ceramicii liniare.

Cultura Vinčea. Este denumita dupa o localitate din Serbia - in apropiere de Belgrad - unde s-a cercetat un tell [8] cu o stratigrafie complexa. Acest complex cultural - Vinčea - ocupa, din punct de vedere geografic, o mare parte a fostei Iugoslavii, partile sudice si vestice ale Romaniei si cele sudice ale Ungariei, inrudindu-se cu alte culturi din spatiul balcano-anatolian.

Din punct de vedere genetic, complexul Vinčea are la baza orizontul halafian din Anatolia, orizont purtator al civilizatiei chalcolithice timpurii - epoca aramei. Astfel se si explica ca primele piese de arama ajunse pe teritoriul Romaniei sunt descoperite in statiuni precum cele locuite de purtatorii Starčevo-Cris tarziu. Ajunse la Dunare, comunitatile vinciene disloca sau asimileaza comunitatile Starčevo-Cris, obligandu-le sa se deplaseze spre nord si est. Acest fenomen se materializeaza si in aparitia unor stari conflictuale sugerate de aparitia, in acest moment, a primelor asezari fortificate cu sant, atat in aria Starčevo-Cris cat si in cea vinciana (Carcea, Ostrovu Mare, Gornea etc.).

Ceramica caracteristica culturii Vinčea este o ceramica de culoare neagra si cenusie puternic lustruita - lustru metalic - decorata cu pliseuri[9] si caneluri[10]. Din punct de vedere al modelarii vaselor, apare acum bitronconismul.

Din punct de vedere cronologic, cultura Vinčea are patru faze de evolutie, fiecare faza prezinta sub-faze notate cu A-D. La inceputul evolutiei sale (A-1), cultura Vinčea se prezinta unitar, pentru ca apoi sa apara o fragmentare in mai multe aspecte regionale, ca urmare a sintezelor cu alte fonduri culturale. Astfel, de pilda in zona Banatului apare cultura Banatului (Vinčea A-2), in vestul Olteniei - aspectul Rast in Transilvania; cultura Turdas - Vinčea-Turdas.

Cultura Dudesti. Denumita astfel dupa un cartier al Bucurestiului unde au fost facute primele descoperiri care au definit noua cultura. Cultura Dudesti face parte tot din al doilea val sudic strans inrudit cu cultura Vinčea. Aria sa de raspandire este regiunea Munteniei si estul Olteniei. Aceasta cultura a evoluat de-a lungul a trei faze denumite dupa localitatile unde s-au realizat principalele descoperiri: faza I Malu Rosu, faza Fundeni si faza Cernica, toate in zona Bucurestiului.

Faza I (faza Malu Rosu) este partial este partial contemporana cu faza a patra a culturii Starčevo-Cris, iar ultima faza, sub presiunea exercitata de purtatorii culturii ceramicii liniare, comunitatile de tip Dudesti s-au repliat spre vest, creandu-se o faza mai tarzie pe fondul careia se va naste Cultura Vadastra.

Ceramica culturii Dudesti este o ceramica primitiva, decorata cu pliseuri, caneluri, benzi incizate cu hasuri in retea, avand analogii in statiuni din Bulgaria si chiar din nord-vestul Anatoliei - legaturi genetice cu fondul anatolian. In nord-estul Munteniei (regiunea Buzaului) comunitatile purtatoare ale culturii Dudesti intra in contact cu comunitatile purtatoare ale culturii ceramicii liniare, luand nastere in felul acesta aspectul Suditi care va sta la baza formarii culturii Boian din eneoliticul timpuriu.

In Transilvania, pe fondul mai vechi Starčevo-Cris, ia nastere un alt aspect cultural cu descoperiri in regiunea Carpatilor Apuseni, aspect cunoscut in literatura de specialitate sub numele de complexul cultural Lumea Noua-Cheile Turzii-Cluj. Aceast complex cultural pastreaza vechea traditie  a picturii in cadrul decorului ceramcii, insa aceasta tehnica a picturii este de calitate inferioara in comparatie cu tehnica decorului specific culturii Starčevo-Cris.

Aceste comunitati au dat nastere unor aspecte locale, in functie de fondurile culturale cu care au intrat in contact (Vinčea B, complexul ceramicii liniare). La randul lor, aceste grupuri culturale au jucat un rol important in geneza unor culturi si grupuri culturale ale neoliticului timpuriu din Transilvania (cultura Turdas, grupul Iclod), sau a unor grupuri din Pannonia (cultura Herpály, cultura Lengyel - la vest de dunare). Toate aceste culturi si grupuri culturale se caracterizeaza, printre altele, si prin existena ceramicii pictate - tehnica decorativa preluata de la comunitatile purtatoare ale complexului cultural Lumea Noua-Cheile Turzii-Cluj.

Cultura ceramicii liniare. Denumita astfel datorita decorului caracteristic existent pe vasele ceramice create de purtatorii acestei culturi, decor realizat din linii incizate dispuse in benzi. Intr-o faza mai evoluata, pe benzile incizate vor fi dispuse impresiuni asemanatoare capetelor de note muzicale asezate pe un portativ, ceea ce va determina ca aceasta faza a culturii sa poarta denumirea de faza ceramici liniare cu capete de note muzicale. Acest mare complex cultural se formeaza initial la limita nord-vestica a culturii Starčevo-Cris. De aici el se va raspandi pe o suprafata geografica imensa, edlimitata de Marea Nordului si Bugul sudic. In cadrul acestei arii se vor forma doua aspecte regionale: un aspect format la vest de Dunarea mijlocie, iar celalalt, cu o arie mai restransa in bazinul Tisei - cultura Alföld.

Primul aspect are o raspandire vasta si va avea si o importanta majora in sintezele celor doua culturilor de pe teritoriul Romaniei (in marea lor expansiune, peurtatorii acestui prim aspect patrund si pe teritoriul Romaniei, venind dinspre Polonia pe la nordul Carpatilor, n zona Transilvaniei si Moldovei), acest eveniment petrecandu-se in faza a doua a evolutiei culturii cu capete de note muzicale. Odata patrunse pe teritoriul Romaniei, comunitatile liniar-ceramice au cuprins, destul de repede (de-a lungul a trei faze), intreg teritoriul Moldovei si cea mai mare parte a estului Transilvaniei. Aceasta expansiune rapida se explica prin caracterul extensiv al agriculturii practicate, purtatorii acestei culturi fiind intr-o permanenta cautare de terenuri. Totusi, pe teritoriul Romaniei nu se cunosc locuiri de lunga durata, cu case lungi cu mai multe camere, cum sunt cele din Europa Centrala, ci doar asezari mici, cu colibe razlete ala cum au fost descoperite la Mihoveni (Suceava), Glavanesti Vechi. Unealta specifica a acestor purtatori - topor calapod - cu o fata accentuat bombata, iar cealalta perfect plata - o forma exagerata a teslelor din cultura Starčevo-Cris - topor valatuc de forma trpezoidala.

Comunitatile ceramicii liniare cu cap de note muzicale au jucat un rol imortant in geneza unor culturi ale neoliticului timpuriu, in special in geneza culturii Vinčea-Dudesti. Astfel din contactul cu comunitatile Vinčea-Dudesti au luat nastere: cultura Boian, cultura Turdas, grupul Iclod, iar in Moldova cultura Precucuteni. In ceea ce priveste geneza culturii Precucuteni stau marturie descoperirile de la Tarpesti (Neamt), unde ceramica liniara tarzie, prezinta deja unele influente ale culturii Boian, faza timpurie, ceea ce prefigureaza elemente ce vor da nastere vor da nastere culturii precucuteni pe teritoriul Moldovei.