Istorie
Relatii semantice identificate in textele polemologiceRelatii semantice identificate in textele polemologice 1. Premise teoretice O analiza a claselor paradigmatice care se stabilesc la nivelul terminologiilor poate pune in evidenta relatiile de sinonimie, hiponimie si antonimie, ajutand la identificarea sensului specializat si la confirmarea apartenentei la un anumit domeniu sau subdomeniu . Dezvoltarea stiintifica si explozia informationala au determinat schimbarea teoriei lui Wüster in care cuvintele capatau calificarea de termen numai daca intruneau calitatile unei etichete, respectiv nu erau acceptate relatiile de polisemie, sinonimie sau antonimie ; in prezent teoreticienii lingvisti tind spre acceptarea ideii ca unitatile terminologice impartasesc numeroase trasaturi cu alte unitati ale limbii naturale si cu alte sisteme simbolice non-lingvistice. De altfel, comunicarea specializata nu e o forma complet diferita de comunicarea generala, iar cunostintele stiintifice nu sunt nici uniforme si nici total separate de cunostintele generale. Termenii, ca unitati lingvistice ale limbajului stiintific, sunt dinamici, au capacitatea de a trece, cu usurinta, dintr-o specialitate in alta, mobilitate manifestata si fata de lexicul comun (Cabré, M.T. - 2000 : 12-15). Chiar daca viziunea asupra problemelor legate de relatiile semantice realizate la nivelul termenilor s-a schimbat, trasaturile specifice care ii diferentiaza de unitatile lexicului comun (univocitatea, monoreferentialitatea si monosemia) sunt recunoscute in continuare, fiind identificate la nivelul textului/contextului si trimitand la o realitate unic determinata dintr-un anumit domeniu. Dezambiguizarea devine necesara pentru intelegerea corecta a sensului unitatilor lexicale. Interdisciplinaritatea, calitate a domeniilor si subdomeniilor aparute ca urmare a exploziei informationale din ultimul timp, impune o noua abordare a polisemiei. "Faptul ca o unitate lexicala corespunde mai multor (minim doua) semnificatiieste departe de a constitui o imperfectiune a limbilor naturale, este o proprietate caracteristica a vocabularului general, fiind consecinta normala si obligatorie a vietii limbilor : sensurile cuvintelor se nasc unele din altele" (Niklas - Salminen, A. 2003 : 122-123 apud Tomescu, S. 2008 : 71). Pentru domeniul polemologic analiza relatiilor semantice va incerca sa demonstreze identitatea termenilor prin evidentierea diferentelor semice, sa faca dovada dinamicii conceptual-semantice a domeniului (care determina apartia de noi sensuri odata cu evolutia conceptelor) si sa stabileasca diferentele fata de elementele similare ale limbii comune. 2. Polisemia Termenii unui domeniu/ stiinte se caracterizeza prin univocitate, precizie si non-ambiguitate. Cu toate acestea, exista, in realitate, posibilitatea unei polisemii interne, fapt remarcat de lingvisti ca modalitatea prin care se dezvolta mai multe sensuri ale aceluiasi termen si/sau o polisemie externa, atunci cand termenii intra in relatie cu limba comuna sau cu alte terminologii (Stoichitoiu-Ichim, A. 2006:114). In polemologie se poate observa existenta unei polisemii interne care poate contribui uneori la interpretari diferite ale conceptelor de catre specialistii din domeniul militar, dar si de catre nespecialisti. Aceasta polisemie se manifesta la cuvintele care denumesc conceptele cu frecventa mare. Ex. 1. RAZBOIUL = un conflict (armat) 2. Desi RAZBOIUL propriu-zis inseamna violenta, angajarea in situatii limita, in el se incorporeaza intreaga stiinta a omenirii (Muresan,M. 2006 : 125) 3. CONFLICTUL= o lupta
care trebuie castigata (Craciun,
4. Din punct de vedere al locului de manifestare a actualelor CRIZE, sau de aparitie a unor posibile surse de instabilitate, capabile de a genera CRIZE la nivel european, putem avansa o noua clasificare: . surse de instabilitate/crize ce se manifesta in spatiul/cadrul Uniunii Europene Studiile referitoare la polisemia interna au evidentiat o tipologie a celor mai frecvente relatii de sens (Stoichitoiu-Ichim, A. 2006:120). Polisemia coerenta (dupa Cornu 1990: 68-75 apud Stoichitoiu-Ichim, A. 2006:121) este caracterizata prin relatii logice evidente intre sensuri ordonate ( Stoichitoiu-Ichim, A. 2006:121) si anume: a) de derivare concentrica - "in care sensurile acopera in succesiunea lor toate nivelurile domeniului referential"- (Stoichitoiu-Ichim, A. 2006:121): Ex. RAZBOIUL = un fenomen social complex, un seism social care duce la descarcarea unor energii acumulate in timp (Muresan,M. 2006 : 26) ; RAZBOIUL = un fenomen al expansiunii si ciocnirii frontierelor (Muresan,M. b) de complementaritate - "sensurile se grupeaza in grupuri conceptuale (Stoichitoiu-Ichim, A. 2006:122), astfel: - asociere intre un sens concret si un sens abstract: PACEA este un proces ce are loc in sistemul international (PCMC, 2006 : 19) ; PACEA este acea perioada de timp in care nu exista nici razboi, si nici disponibilitatea oamenilor de a porni unul. (PCMC, 2006 : - sensuri paralele (care desemneaza aspecte practice ale aceleiasi notiuni generice)[1] VIOLENTA este exercitata de un autor (subiect), violenta este suferita de o victima (obiect)(Craciun, I. 2006 : 28) ; VIOLENTA penetreaza, in forma manifesta sau latenta, anumite ordini statale si sociale, toate relatiile politice si sociale (Craciun, I. 2006 : 28). Polisemia dezordonata este concretizata in juxtapunere de sensuri distincte ( corespunde unor referenti diferiti sau fenomenului de omonimie din vocabularul general - Stoichitoiu-Ichim, A. 2006-121) sau intersectare a sensurilor (se raporteaza, in general la aceeasi realitate, creand impresia de neconcordanta sau chiar de contradictie - Stoichitoiu-Ichim, A. 2006:121). Ex. CRIZA este: 1. in SUA: un incident sau o situatie/ ce implica existenta unei amenintari/ la adresa Statelor Unite ale Americii,/ a teritoriilor sale, cetatenilor, fortelor militare, posesiunilor sau intereselor vitale americane,/ ce se dezvolta rapid/ si creeaza conditii/ de o asemenea importanta diplomatica, economica, politica sau militara,/ incat determina angajarea fortelor armate/ si a resurselor SUA / pentru a realiza obiectivele nationale 2. in Danemarca: o situatie/ in
care 3. in Franta: situatie/ in care indivizii,
grupurile si/sau institutiile/ isi manifesta dezacordul fata de normele,
regulile si valorile sociale/ si se organizeaza pentru a modifica ordinea sociala
existenta
(Craciun, Observam juxtapunere de sensuri distincte intre: 1 si 3 (situatie ce implica existenta unei amenintari/ la adresa Statelor Unite ale Americii si situatie/ in care indivizii, grupurile si/sau institutiile/ isi manifesta dezacordul fata de normele, regulile si valorile sociale) sau intersectare a sensurilor intre 1 si 2 (existenta unei amenintari care determina angajarea fortelor armate si o situatie/ ce poate conduce la izbucnirea unui razboi). Combinarea termenilor cu lexicul general determina "modificari contextuale, ajungandu-se la libertati sintagmatice cu consecinte asupra sensului specializat" (Cabré, M.T 2000: 34; Bidu- Vranceanu, A. 2007 : 147). Asa sunt formate structurile de tipul: PACE INSTABILA, PACE NEGATIVA, RAZBOI MODERN, CONFLICT LIMITAT etc. Una din metodele des folosite pentru identificarea sensului o reprezinta analiza semica. Astfel pot fi gasite semele comune ti cele variabile, poatand concluziona asupra specificului semantic. Sensul de baza al cuvantului RAZBOI apartine limbii comune deoarece el a intrat de mult in uzul limbii datorita confruntarilor armate desfasurate de-a lungul istoriei omenirii. Mai mult, el este inregistrat ca termen si in alte stiinte ca istorie, sociologie sau stiinte militare. Ca urmare, el apare ca intrare in DEXI definit ca "fenomen social- istoric" / "complex"/ reprezentat printr-un "conflict armat" si desfasurat intre "doua sau mai multe grupuri, categorii sociale, state" , iar in DSoc. definitia este "conflict violent/ intre diverse forme de organizare politica/". Se observa ca definitia dictionarului specializat este mai exacta, genul proxim fiind formulat prin sintagma "conflict violent"(fata de dictionarul general care incearca intai sa includa acest tip de actiune intr-o categorie mai larga - "fenomen social-istoric", apoi "conflict armat"), desi lipseste pecizarea "armat"si lasand la latitudinea cititorului analogia "violent = armat". Un sem comun il reprezinta participantii care in DEXI sunt enumerati ("doua sau mai multe grupuri, categorii sociale, state"), iar in dictionarul specializat sunt denumiti prin categorie ("diverse forme de organizare politica"). Definitia formulata de G. Bouthoul este mai concisa si acopera aceeasi arie semantica: La guerre est la lutte armée/ et saglante/ entre groupements organisée" (Bouthoul, Gaston 2006 : 56). semele comune fiind [armat] si [participanti], diferenta aparand la genul proxim. In definitiile analizate mai sus genul proxim face parte din categoria abstracte, iar in cazul definitiei specialistului francez el poate fi inclus in categoria numelor de actiuni. Cu alte cuvinte, in polemologie termenul RAZBOI nu capata alte trasaturi distincte, ci este preluat si adaptat din nevoia explicitarii amanuntite care se face uneori prin integrarea lexemului in structuri sintagmatice specifice. Textele polemologice romanesti si straine contin numeroase definiri ale aceluiasi concept, dar nu pentru a rezolva problema polisemiei, ci pentru a fi surprinse cat mai multe elemente specifice: RAZBOIUL = "un fenomen al expansiunii si ciocnirii frontierelor" (Muresan, Mircea 2006 : 20) = " un conflict armat de masa" (Craciun, Ioan 2007 : 34) = " un act de violenta pentru a sili adversarul sa ne indeplineasca vointa" (Clausewitz, von Karl 2005 : 9) = " forma cea mai violenta de manifestare a conflictului social..."( Chiriac, Danut - Pacea si razboiul in gandirea universala - studiu p. 14) Polisemia termenului RAZBOI in polemologie este dezambiguizata contextual prin alaturarea de adjective, realizandu-se astfel noi specializari precum: RAZBOI LOCAL, FRATRICID, ASIMETRIC, DOCTRINAR, INFORMATIONAL etc. Pentru termenul FORTA exista valorizari semantice diferite intre formele de singular si plural, fiind intalnit in texte cu sensul de: - grupari armate (pentru forma de pl.)- FORTE MULTINATIONALE, FORTE ALIATE, FORTE MILITARE, CONSTITUIREA FORTELOR; - modalitate de actiune (pentru forma de sg.) - ACTIUNE DE FORTA , FORTA DE DESCURAJARE, AMENINTARE CU FORTA, PROIECTIA FORTEI. Acest exemplu este edificator pentru polisemia interna a domeniului . O analiza contextuala a polisemiei poate contribui la diferentierea/ dezambiguizarea semantica. Aceasta se impune mai ales pentru faptul ca unii termeni, in combinatii libere, ajung sa desemneze concepte noi, fapt motivat de dinamica domeniului. Un exemplu edificator il reprezinta termenul PACE care intra in combinatii urmat de determinanti (PACE STABILA, DURABILA, POZITIVA, SOCIALA) sau el este determinant: RECONSTRUCTIA PACII, APARAREA PACII, STAREA DE PACE etc. Polisemia externa poate fi demonstrata in cazul termenului CRIZA care inregistreaza valori semantice precis diferentiate in dictionarele de uz general. Elementul comun celor doua sensuri il reprezinta semul [dificultati], semele diferentiatoare punand in evidenta [domeniul de aplicare]: economic, social, politic sau medical. La fel ca si pentru ceilalti termeni, dezambiguizarea se realizeaza contextual sau sintagmatic, prin combinatii de tipul: CRIZA PUNCTUALA, FOCAR DE CRIZA, GESTIONAREA CRIZELOR, OPERATII DE REACTII LA CRIZA. Dezambiguizarea contextuala este necesara si pentru ca unele cuvinte (in cazul nostru substantivul RAZBOI) intra in categoria omonimelor, desi reprezinta unitati semantice diferite. RAZBOI = 1. conflict armat de durata intre doua sau mai multe state; 2. unealta casnica de tesut panza; masina de tesut Chiar daca punctele de vedere ale lingvistilor difera in ceea ce priveste definirea omonimelor (unii iau in considerare criteriul etimologic, altii fac referire la forma grafica si fonetica identica - Popescu-Mihaesti, Alexandru 2000 : 234), pentru studiul de fata intereseaza identificarea sensului specializat specific termenilor din polemologie. Pentru substantivul RAZBOI, in textele de specialitate nu se regaseste in niciun context valorizarea "unealta casnica de lucru" ( in limba greaca polemos = razboi, iar unealta casnica este realizata prin lexemul argalios). Vom incerca sa urmarim rolul contextului in definirea conceptului CONFLICT in texte polemologice romanesti si straine, evidentiind caracteristicile specifice domeniului analizat. Analizat din perspectiva diacronica, termenul CONFLICT se regaseste in textele militare, de multe ori, ca fiind sinonim cu acela de RAZBOI, mai ales in combinatiile CONFLICT ARMAT sau CONFLICT MILITAR. De aceea este dificila impunerea sa ca sens specializat in polemologie, cu atat mai mult cu cat aceasta a aparut recent in preocuparile specialistilor . Polemologia incearca sa directioneze spre o buna intelegere a sensului termenul CONFLICT prin definiri contextuale comparative si prin metode analitice de identificare a trasaturilor specifice.
Adeptii curentului behaviorist sustin ca pot fi intelese natura si rolul conflictelor daca se studiaza "comportamentul fiintelor umane/ atunci cand ele actioneaza /pentru a-si procura cele necesare supravietuirii/ si asigurarii prestigiului in cadrul comunitatii/", pe cand cei ai curentului psihologist considera ca fiinta umana detine "instinctul agresiunii". Dupa cum se observa niciuna dintre cele doua definitii nu apeleaza la seme referitoare la (armat) sau (forte implicate). In definirea contextuala a termenului CONFLICT remarcam o mare varietate a constructiilor datorata necesitatii clarificarii sinonimiei induse de specialistii militari (datorita economiei de limbaj) si nespecialisti intre termenii CONFLICT si RAZBOI, precum si polisemiei substantivului CONFLICT, definit in dictionarele de uz general ca "1. neintelegere/, ciocnire de interese/, dezacord/;antagonism/; cearta, /diferend/, discutie/; 2. Contradictie intre ideile, interesele sau sentimentele/ diferitelor personaje/ care determina desfasurarea actiunii/ dintr-o opera epica sau dramatica/"( DEXI). Aceasta polisemie incalca principiul univocitatii sensului specializat si reprezinta elementul generator al demonstratiei de fata. Pentru polemologie monoreferentialitatea termenului CONFLICT este conditionata de context: "CONFLICTUL este o manifestare/ a unor antagonisme deschise/ intre doua entitati/, individuale sau colective/, cu interese incompatibile pe moment/, in privinta detinerii/ sau gestionarii/ unor bunuri materiale sau simbolice" PCMC, 2006 : 24). " les situations /dans lequelles deux, ou plusieurs sujets collectifs/, groups et Etats/, soufissamment comparables et homogènes entre eux/ pour entrer dans des rapports d ̀ antagonismes reciproques/, juges être porteurs d ̀ intérêts , des motivations, d ̀ objectifs opposés et réciprociquement incompatibles - (Bilan de dix annees de gestion de crises, L ̀ Insitut Français des Relations Internationales, 2001).
Din compararea celor doua definitii textuale observam similitudini concretizate in seme comune referitoare la [partile implicate], [tipuri de participanti], [relatii intre parti] si [scopuri] , diferente aparand doar la numarul substantivului care desemneaza genul proxim (sg. pentru lb. romana, pl. pentru lb. franceza) si la [ valori]: "bunuri materiale sau simbolice" in lb. romana [ - ] pentru lb. franceza. Ca pozitie sintactica lexemul CONFLICT apare ca : a) Nume predicativ al verbului a fi: - o stare endemica (a istoriei umanitatii) o confruntare un proces un fenomen universal o lupta o diferenta de pozitii un fapt social o manifestare (a antagonismelor) un principiu Pe langa acestea apar combinatiile de tipul: ind. a putea+inf. a fi + participiu vb.: CONFLICTUL - poate fi definit ca, - poate fi interpretat ca - poate fi vazut ca Acestea reprezinta repere de identificare, fiind modalitati de definire a conceptului CONFLICT si de corelare cu alte concepte polemologice. Corespondentele gasite reprezinta elemente abstracte, aflate uneori in opozitie (antonimie) : o stare/ o confruntare, un fenomen universal/ o diferenta de pozitii sau in situatia de sinonimie partiala: o confruntare=o lupta. In definitiile analizate se observa lipsa semului [armat], ceea ce determina atribuirea unei valori semantice diferite de aceea a cuvantului RAZBOI, ba chiar posibilitatea unei gradari semantice, ceea ce conduce la desemnari conceptuale noi, realizate prin combinatii sintagmatice diverse. Aceasta situatie este explicata de necesitatea abordarii amanuntite a conceptului CONFLICT, care este un fenomen complex, analizat in polemologie diferit fata de ceea ce desemneaza definitiile clasice regasite in dictionarele generale sau, chiar, in cele militare. Dinamica polemologiei impune dezambiguizarea contextuala, deoarece pot aparea confuzii ale nespecialistilor (mai ales in textele de presa). Dupa cum se observa, in general numele predicativ de identificare este reprezentat, in majoritate, de substantive abstracte. b) CONFLICT se combina contextual si cu alte verbe: a aparea, a se defasura - CONFLICTELE apar CONFLICTELE nu se mai desfasoara sau cu locutiuni verbale : a avea loc CONFLICTELE vor avea loc Acestea sunt mai putin numeroase, dar au aceeasi valoare semantica, de identificare conceptuala. c) Dinamica pe care o inregistreaza vocabularul specializat polemologic duce la realizarea unor combinatii contextuale in care sunt evidentiate elemente specifice suplimentare pentru definirea corecta, lexemul CONFLICT avand pozitia de subiect, iar verbul cu valoare predicativa este utilizat la forma negativa: CONFLICTELE nu se mai poarta intre actorii clasici CONFLICTELE nu se mai desfasoara intre armatele inamice a doua state d) O frecventa mare intalnita in textele polemologice romanesti si straine o are combinatia CONFLICT (subiect) + determinant (part. vb.): CONFLICTE aparute CONFLICTE izvorate CONFLICTE datorate CONFLICTE generate Aceste tip de combinatii ajuta la inventarierea unei serii cauzale care conduce la identificarea genezei conceptului. e) Cea mai creativa structura pentru denumirea noilor concepte este cea formata dupa modelul N + det. Adj., in cazul nostru N = CONFLICT : CONFLICT armat CONFLICT asimetric CONFLICT limitat CONFLICT international CONFLICT social CONFLICT ideologic CONFLICT politic CONFLICT militar Preferinta pentru combinatiile bimemebre in care nodul central este reprezentat de substantivul CONFLICT se manifesta atat in limba romana, cat si in limba franceza unde adjectivul este postpus acestuia. Cand intra in componenta sintagmelor CONFLICT ARMAT / CONFLICT MILITAR apare sinonimia partiala cu termenul RAZBOI, conform definitiilor date de DMil. sau de I. Kende (RAZBOI = un conflict armat de masa" ) si intra in categoria sintagmelor interdisciplinare. O alta combinatie, formata din lexemul substantival CONFLICT (ce apartine limbii comune) si determinantul adjectival ASIMETRIC (ce apartine domeniului matematic) conduce la realizarea unei sintagme specializate polemologice. f) CONFLICT apare si in pozitie de obiect direct: "alti autori au plasat CONFLICTUL" "impart CONFLICTUL" "prima clasa imparte CONFLICTELE "il faut utiliser LE CONFLIT devenu inévitable" Verbele tranzitive ii atribuie substantivului analizat functia actantiala, de obiect (complement) direct, cu rolul tematic de tip agentiv - "pacient". g) Atribut genitival: derularea CONFLICTELOR clasificarea CONFLICTELOR aspecte ale CONFLICTELOR rezolvarea CONFLICTULUI evolutia CONFLICTULUI civilizarea CONFLICTULUI inghetarea unui CONFLICT atenuarea unui CONFLICT Preferinta pentru forma de plural este datorata diversitatii si gradualitatii semantice generate de multitudinea definitiilor contextuale de identificare. De altfel, regasim in textele polemologice afirmatia ca un CONFLICT reprezinta "un proces interactiv si dinamic" (Craciun, I. 2006 : 26) si ca "un ciclu CONFLICTUAL va avea mai multe etape, de evolutia carora depinde insasi rezolvarea conflictului in ansamblu" (idem). Aceasta evolutie graduala se realizeaza prin desemnare sintagmatica de tipul: PREVENIREA CONFLICTULUI REZOLUTIA CONFLICTULUI MANAGEMENTUL CONFLICTULUI fiecare dintre acestea fiind definit contextual. h) Rol de atribut substantival tipuri de CONFLICTE parti in CONFLICT Specializarea sensului substantivului CONFLICT este conditionata contextual, prin definiri de identificare a termenului simplu sau a sintagmelor din care face parte, monosemia fiind astfel realizata prin intermediul textelor. i) Formarea cuvintelor Combinarea cu pseudo-prefixe constituie o alta metoda preferata de specialistii polemologi pentru impunerea sensului specializat deoarece acestea sugereaza valoarea semantica pe care o pot atribui lexemelor implicate: PRECONFLICT POSTCONFLICT 3. Sinonimia Una din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca terminologiile este absenta sinonimiei[6]. Un domeniu stiintific impune folosirea anumitor termeni ca fiind specifici ariei sale de preocupari pentru identificarea conceptelor cu care opereaza. De aceea, monosemia, moreferentialitatea si non-ambiguitatea sunt conditii fara de care nicio disciplina nu-si poate delimita locul in diversitatea sferei ocupationale. Cu toate acestea, faptul ca limbajul specializat este o parte a limbajului general determina aparitia unor cazuri speciale de sinonimie. Sursele sinonimiei in terminologie sunt: eforturile specialistilor de a crea termeni adecvati pentru situatii/concepte noi care sa exprime cat mai bine trasaturile caracteristice, scopul, functionarea acestora; imprumuturile din limbile straine - daca intr-o limba data nu exista unii termeni necesari, ei pot fi imprumutati din alte limbi, urmand ca mai tarziu, odata ce conceptul este fixat, sa fie inlocuit prin termeni formati prin folosirea radicalilor existenti in limba pusa in discutie; calculii, proveniti din traducerea unor termeni existenti in alte limbi; tendinta de economie verbala, concretizata in eliminarea sau omisiunea unor secvente lingvistice din componenta sintagmelor. Polemologia se confrunta cu problema identificarii referentului datorita prezentei sinonimelor sau a structurilor sinonimice in textele de specialitate. Aceasta se motiveaza atat prin influenta permanenta a factorilor extralingvistici, cat si prin existenta mai multor scoli de gandire care impun crearea de noi concepte. Avand in vedere ca lexemele RAZBOI si PACE din polemologie se regasesc si in limba comuna, dictionarele de uz general dau sinonime care, insa, nu pot substitui termenii specializati. Astfel, in DS, pentru RAZBOI apare corespondentul CONFLICT, ceea ce nu corespunde definirii terminologice, putand fi un cvasi-sinonim in conditiile in care acceptam teoria economiei de limbaj specifica limbii vorbite si eliminam adjectivul "armat" (deoarece genul proxim din definitiile termenului RAZBOI din LMil. este "CONFLICT ARMAT") sau functia de diversificare a vorbirii prin evitarea repetarii cuvantului (aici, termenului) de mai multe ori in acelasi enunt sau la mica distanta. Pe de alta parte, specializarile pe care le capata termenul RAZBOI face ca aceasta sinonimie sa fie doar partiala: in cazul sintagmei RAZBOI ELECTRONIC valoarea semantica de CONFLICT ARMAT nu poate fi acceptata decat la nivel metaforic. Alt exemplu de sinonimie este realizat prin transfer metaforic. Prezenta dubletului termenologic COMBATANTANT - ACTOR, unde al doilea termen este realizat prin metonimie si reprezinta o modalitate de inovare terminologica pentru identificarea referentului. Ex. "Ca actor/combatant pe frontul informational militarulpoate deveni imun si nereactiv la stimuli".( Rotaru, N. 2003 : 66) " L asymétrie ne doit pas se confronde avec le dissymétrie, simple disproportion des forces ou des qualites entre deux acteurs."( Huyghe, Fr. - Asymétrie) In acelasi mod este realizat si termenul TEATRU (DE OPERATII/OPERTIUNI), sinonim pentru FRONT sau CAMP DE LUPTA: "acceptarea, in cele mai multe cazuri a subordonarii fortelor unui comandament unic de pe teatrul de operatiuni, prin transfer de autoritate" (Dumitras, D. 2004 - 50). In cazul seriei RISC - PERICOL - AMENINTARE se observa preferinta pentru specializarea lexemului RISC datorita omofoniei cu formele corespondente din limbile engleza- risk si franceza - risque. Ca seme lexico-gramaticale ele apartin categoriei substantivale. Pentru termenul AMENINTARE este preferata forma de plural impusa de factorii extralingvistici, putand functiona si cu calitatea de hiperonim. Aceasta serie sinonimica creeaza un efect de gradare in textele polemologice: grad minim- RISC, grad mediu - PERICOL, grad maxim - AMENINTARE. Ex. "totalitatea riscurilor, amenintarilorposibil a fi declansate la un moment dat" (Rotaru, N. 2003 : 48) " L idée est très ancienne de jouer de cette peur pour désarmer l adversaire et, au total, économiser des risques, des perts et de la violence effective." (Huyghe, Fr.- Terrorisme et influence - 04.05.2008) " Decidentii politico-militari au inceput sa ia in calcul tot tipul de (noi) amenintari"( Rotaru, Nicolae 2003 : 68). Analiza contextuala este cea care rezolva problema sinonimiei termenilor polemologici. Astfel, substantivul RISC intra in combinatii de tipul FACTORI DE RISC, RISC DE DESTABILIZARE pe cand lexemul AMENINTARI realizeaza structuri de tipul AMENINTARI AUTORITARISTE, ~ TERORISTE, ~ CU FORTA etc. substituirea lor nefiind posibila. O situatie similara (de aparenta sinonimie) o constituie seria ALIANTA - COALITIE. Chiar un dictionar specializat induce confuzii prin definirile formulate: ALIANTA = legatura /intre doua sau mai multe state/, de obicei consemnata in tratate/, prin care acestea convin/ sa actioneze in comun/, in mod permanent sau temporar/, si sa se ajute reciproc/ in cazul in care anumite interese/ comune ori anumite situatii politice/ ar determina necesitatea sau utilitatea unei asemenea cooperari /diplomatice, armate,generale/.( DDIP) COALITIE = alianta/ dintre doua sau mai multe state/ tinzand la realizarea unui anume scop/, de natura temporara/, general, politic sau militar/.(DDIP) Dupa cum se observa, genul proxim al celui de-al doilea lexem este formulat cu ajutorul primului, ceea ce poate induce confuzii. Mai mult chiar, exista si alte seme comune : [participanti], [scop], [domenii], singurul sem variabil fiind cel legat de [+/- dovada]. Textele polemologice diferentiaza cele doua intrari, introducand un nou sem variabil referitor la [durata] si facand precizari referitoare la participanti, ba chiar oferindu-i statut de hiperonim termenului ALIANTA: "Alianta poate fi generatoare de coalitii, sa coordoneze una sau mai multe coalitii, care sa actioneze pe teatrele de operatii diferite, cu scopuri, obiective si misiuni diferite". (Dumitras, D. 2004 : 50) Un alt caz de sinonimie identificat in textele polemologice il reprezinta traducerile termenilor sau sintagmelor specializate din limba engleza indeosebi, deoarece factorii extralingvistici au determinat intensificarea cercetarilor si studiilor polemologice mai ales in spatiul anglo-american. Astfel, pentru conceptul PEACEBUILDING traducerea a condus la sintagma CONSTRUIREA PACII : "Construirea pacii reprezinta procesul de creare a legaturilor intre oameni, ea incearca sa evite sau sa reduca escaladarea crizelor prin "contacte plus disponibilitatea de a uita, contacte plus urmarirea unor teluri superioare, contacte plus masuri de intarire a increderii si contacte plus educatia pentru intelegerea reciproca" (PCMC, 2006: 121) "Conceptul peacebuilding se refera la toate acele actiuni externe destinate a asista o tara sau o regiune din lume in tranzitia acesteia de la perioada de razboi la cea de pace." (PCMC, 2006 :126). Prezenta ambelor forme in acelasi text este motivata de noutatea conceptului si de intentia autorului de a oferi o definitie cat mai clara, mai precisa si mai cuprinzatoare. Aceeasi situatie se intalneste si pentru termenii PEACEMAKING (RESTABILIREA PACII), PEACEKEEPING (MENTINEREA PACII) sau sintagmele PEACE ACHIEVEMENT (REALIZAREA PACII), PEACE ENFORCEMENT (IMPUNEREA PACII) sau PEACE RESTORATION (REALIZAREA PACII). In cazul conceptelor care si-au fixat deja locul in ierarhia domeniului intalnim calchieri de tipul MANAGEMENTUL CONFLICTELOR sau GESTIONAREA CONFLICTELOR. O ultima mentiune referitoare la sinonimie este cea referitoare la relatia dintre structurile polimembre si siglele corespunzatoare lor. Datorita economiei de limbaj (atat oral, cat si scris) am identificat in textele polemologice abrevieri care denumesc, in majoritate, grupuri de lucru/grupuri militare pentru mentinerea pacii. Acestea pot fi sigle provenite din prescurtarea fiecarui component al structurii sintagmatice din limba romana (chiar daca ea provine din limba engleza) : South-East Europe multinational peace force= Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei / FMPSEE sau, in alte cazuri, din prescurtarea elementelor componente ale structurii din limbile engleza : Combined Joint Task Force (CJTF)= Fortele Multinationale Interarme (CJTF) sau franceza : force interarmées multinationale (FIM)= forta multinationala intrunita (FIM). O alta modalitate de abreviere o constituie acronimele formate dupa modelul limbii engleze : European Maritime Force (EUROMARFOR)= Fortele Maritime Europene sau informations security (INFOSEC)= protectia surselor generatoare de informatii (INFOSEC) 4. Hiponimia "Termenul de hiponimie nu face parte din fondul traditional al semanticianului, este o creatie recenta, prin analogie cu sinonimie si antonimie. Desi termenul este nou, notiunea de hiponimie este destul de veche si a fost demult recunoscuta ca unul din principiile constitutive in organizarea vocabularului tuturor limbilor" (Cornilescu, A ; Stefanescu, I. 1995 : 507) Mai mult, Béjoint si Thoiron (2000 : 32) apreciaza ca hiponimia este pentru terminologie ceea ce reprezinta polisemia pentru lexicul general. Recunoscuta ca o relatie de incluziune a unui termen subordonat (numit hiponim) de catre unul supraordonat (numit hiperonim), hiponimia este des intalnita in lexicul specializat deoarece reprezinta o modalitate de ordonare lexicala. Ea se concretizeaza in stabilirea unei ierarhii in care elementul supraordonat se numeste hiperonim, iar cele subordonate au statut de hiponim[7]. Relatia sta la baza definitiilor lexicografice si a celor terminografice si contribuie la formularea genului proxim si a diferentelor specifice deoarece este o relatie de incluziune sau de implicatie unilaterala . Hiponimia se manifesta prin doua modalitati de realizare: a) exprimare simpla ( atat hiperonimul, cat si hiponimul sunt lexicalizate printr-o singura unitate); b) exprimare compusa (cand hiperonimul sau hiponimele sunt lexicalizari sintagmatice). In polemologie intalnim ambele situatii. La nivelul termenilor simpli, care denumesc conceptele de baza, consideram termenul CONFLICT ca fiind hiperonim pentru RAZBOI, AMENINTARE, RISC, PERICOL, CRIZA. Aceasta deoarece CONFLICTUL poate subordona toate variantele sintagmatice pe care le realizeaza termenul RAZBOI, inclusiv cele realizate prin metaforizare (RAZBOI SFANT, ~DE FALIE, ~ AL IMAGINILOR etc.), precum si toate lexicalizarile care conduc la gradualizarea starii conflictuale. Pentru cazul al doilea exista doua situatii: - hiperonimul este un termeni simplu, iar hiponimele sunt realizari sintagmatice: pentru RAZBOI intalnim hiponime RAZBOI LOCAL, FRATRICID, ASIMETRIC, DOCTRINAR, INFORMATIONAL etc.; pentru CONFLICT exista hiponime de tipul CONFLICT ASIMETRIC, CONFLICT LIMITAT, CONFLICT LOCAL, CONFLICT REGIONAL etc. In polemologie, la fel ca si in alte terminologii, elementul supraordonat, hiperonimul, are mai multe lexicalizari subordonate, numite co-hiponime, care, la randul lor pot avea rol de hiperonim. - atat hiperonimul, cat si hiponimele sunt structuri compuse: pentru FORTE ARMATE exista hiponimele FORTE INTRUNITE, FORTE AERIENE, FORTE MULTINATIONALE, FORTE DE APARARE etc. Aceasta relatie semantica este intalnita in polemologie cu predilectie la nivel nominal, mai putin la nivelul verbelor (pentru A UCIDE, A OMORI exista hiponimele A EXECUTA, A IMPUSCA, A TINTI). Cele prezentate mai sus, referitor la relatia de hiponimie, reprezinta un atu in favoarea demostratiei ca in polemologie exista o ordonare ierarhica a conceptelor lexicalizate prin intermediul unitatilor simple sau a structurilor complexe, la fel ca in alte domenii stiintifice umaniste. 5. Antonimia In Glosarul Institutului Francez de Polemologie, definitia propusa de G. Bouthoul pentru termenul RAZBOI este "absenta pacii". Observam ca definitia apeleaza la un alt termen polemologic, aflat in relatie de antonimie cu primul. Dar aceasta antonimie a fost semnalata de lingvistul R. Sirbu ca fiind partiala, cand opozitia se realizeaza numai printr-o parte a continutului semantic al lexemelor cauzata de polisemia lor - "unui cuvant polisemantic, intr-unul din sensurile sale, ii corespunde ca antonim un cuvant monosemantic" (Sirbu, R. 1977 - 152). Cu toate acestea, fiind limita extrema a opozitiei semantice si manifestand independenta fata de context, termenii RAZBOI SI PACE sunt antonime perfecte. Daca luam in considerare structura morfologica a celor doua lexeme observam ca se incadreaza in categoria antonimelor cu radicali diferiti, iar din punct de vedere lexico-gramatical ele reprezinta substantive. Antonimia este relatia semantica des intalnita atat in textele specializate, cat si in cele de uz general si inregistreaza frecvent situatii in care gradarea sau ordonarea pe un anumit tip de scara valorica ajuta la ordonarea conceptelor. Pornind de la arborele notional observam ca in polemologie se inregistreaza o antonomie de tip scalar, adica intre cei doi termeni aflati in opozitie perfecta (RAZBOI / PACE) pot fi intercalati altii, cu valoare medie: PACE - RISC - CRIZA - CONFLICT - RAZBOI In textele polemologice antonimia se manifesta si la nivelul sintagmelor specializate ce desemneaza concepte de baza ale domeniului. Relatia de antonimie totala se realizeaza in cazul sintagmelor PACE POZITIVA / PACE NEGATIVA; PACE STABILA / PACE INSTABILA; RAZBOI CLASIC / RAZBOI MODERN. In cazul primului dublet opozitia inregistrata se datoreaza determinantilor adjectivali ai substantivului care reprezinta dimensiunea semantica comuna celor doua structuri, iar semele diferentiatoare sunt reprezentate prin " +" si "-". Al doilea dublet sintagmatic se realizeaza tot cu ajutorul determinantilor adjectivali, dar opozitia STABIL / INSTABIL s-a format de la acelasi radical, cu ajutorul prefixului antonimic "-in". Ultima pereche de sintagme antonimice evidentiaza opozitia referentiala diacronica a conceptului RAZBOI, punand intr-un contrast partial determinantii adjectivali CLASIC / MODERN, unde semele comune sunt "adjectiv", "tip de desfasurare", iar semul incompatibil este "prezent" vs. "trecut". O alta situatie se inregistreaza in cazul sintagmelor RAZBOI GENERAL / RAZBOI LOCAL, deoarece continutul semantic se refera la un anume tip de opozite semantica. Semul care intra in opozitie de la structura RAZBOI GENERAL este "de mari dimensiuni", pe cand cel de la RAZBOI LOCAL este "de mici dimensiuni". Ele pot realiza o opozitie graduala, sintagma RAZBOI REGIONAL constituind elementul intermediar cu semul "de dimensiune medie". Observam ca antonimia structurilor analizate, care reprezinta sintagmele specializate polemologice, se realizeaza, de fapt, la nivelul determinantilor substantivali exprimati prin adjective . Antonimia este o modalitate importanta de organizare a vocabularului polemologic deoarece se bazeaza, in primul rand, pe opozitia dintre cele doua concepte de baza: PACE vs.RAZBOI, care se diferentiaza si se definesc mult mai bine in acest fel. Antonimia se regaseste in definiri ale conceptelor prin: structuri verbale antonimice: Ex. PACEA este acolo unde se termina violenta si unde incepe cooperarea . (PCMC, 2006 :18) utilizarea cuvintelor compuse prin antepunerea afixului "non-": Ex. PACEA este un mod nonviolent (PCMC, 2006 : utilizarea formei verbale negative Ex CONFLICTUL armat nu este constituit din contre spontane si sporadice (PCMC, 2006 :23) PACEA este situatia in care armatele nu sunt angajate in actiuni militare (PCMC, 2006 : dublarea negatiei de adverbul de negatie "nici": Ex. PACEA este acea perioada de timp in care nu exista nici razboi, si nici disponibilitatea oamenilor de a porni unul . (Craciun, I. 2006 :19 Concluzii Analiza intreprinsa in acest capitol asupra lexicului specializat din polemologie a condus la formularea catorva concluzii referitoare la trasaturile semantice specifice. Studierea polisemiei, sinonimiei, hiponimiei si antonimiei la nivelul lexicului general poate oferi date importante pentru lucrarile lexicografice. In cazul limbajului specializat aceste relatii semantice trebuie identificate in scopul dezambiguizarii cu ajutorul contextelor sau textelor si pentru inventarierea corecta a sensurilor termenilor. Polemologia reprezinta un domeniu nou, in curs de constituire, pentru care nu au fost elaborate lucrari terminografice. De aceea, dezambiguizarea la nivelul textului are un rol deosebit de important in evidentierea calitatilor specifice termenilor, cu atat mai mult cu cat multi dintre acestia provin din lexicul comun si capata valoare de termen numai in anumite situatii in care sunt utilizate. Relatia de polisemie este rezolvata contextual prin alaturarea determinantilor nominali (adjective, substantive genitivale sau precedate de prepozitii) ceea ce determina aparitia sintagmelor specializate, corespondent lingvistic al noilor concepte. Prin delimitarea polisemiei interne de polisemia externa am scos in evidenta sensul specializat pentru termenii simpli proveniti din interdisciplinaritati. Termenii sunt potential polisemantici pentru ca semnificatul lor poate fi largit sau multiplicat si in alte domenii de activitate. Denominarile utilizate in mai multe domenii (mai ales in cel militar), care sunt identice din punct de vedere formal, pot fi partial sau total identice si in ceea ce priveste valoarea semantica. Prezenta sinonimiei in textele polemologice este motivata prin dorinta specialistilor de explicare a sensului stiintific si se concretizeaza prin existenta corespondentilor sintagmatici pentru termeni simpli : RAZBOI = CONFLICT ARMAT sau FRONT = TEATRU DE OPERATII ; de asemenea, existenta unor serii sinonimice a termenilor proveniti din limba comuna capata valori graduale prin care se realizeaza ordonarea ierarhica a conceptelor (ex. RISC = PERICOL = AMENINTARE). Rezolvarea problemelor de sinonimie prin dezambiguizari contextuale contribuie la definirea statutului de stiinta al polemologiei. Hiponimia, ca relatie de incluziune a unui termen subordonat de catre unul supraordonat (respectiv raportul hiponim - hiperonim), reprezinta si pentru acest nou domeniu o certificare a ordonarii conceptuale, a monosemiei si univocitatii referentiale, conducand la exprimarea clara a claselor unei taxonomii. Valoarea normativa a hiponimiei se regaseste in textele polemologice in forma grafica, schemele si tabelele reprezentand si o forma stiintifica de definire. Hiponimia este realizata atat ca exprimare simpla (atunci cand hiperonimul si hiponimul sunt lexicalizate printr-o singura unitate), cat si ca exprimare compusa (cand hiperonimul sau hiponimele sunt lexicalizari sintagmatice). O ultima relatie semantica supusa analizei in textele polemologice o reprezinta antonimia care este mai putin prezenta in unele terminologii. Pentru domeniul supus analizei antonimia reprezinta chiar o modalitate de definire pentru evidentierea prin opozitie a trasaturilor specifice unui anumit concept . Am constat realizarea acesteia atat la nivelul termenilor simpli, dar mai ales la cel sintagmatic (PACE POZITIVA ≠ PACE NEGATIVA etc.). De asemenea, antonimia se regaseste in utilizarea formei verbale negative, in utilizarea cuvintelor compuse cu prefixul non- sau in dublarea negatiei cu adverbul nici. In concluzie, relatiile semantice supuse analizei au condus la formularea opiniei ca polemologia detine un lexic specializat monosemantic, monoreferential si non-ambiguu in curs de delimitare, calitatile acestea fiind evidente la nivelul textului. In afara textului sau contextului ei pot fi interpretati ca interdisciplinari (cu alte stiinte sau cu limba comuna). NOTE US Department of Defense, Joint Publication 1-02. DoD Dictionary of Military and Associated Terms, 2004. Headquarters
of Chief of Defence " studiul diverselor terminologii arata ca este posibila o polisemie interna, cand un termen dezvolta mai multe sensuri in acelasi domeniu (sau in ramuri diferite ale lui), cat si o polisemie externa, cand termenii trec dincolo de domeniu, in relatie cu limba comuna sau cu alte terminologii." (Bidu-Vranceanu, A. 2007:112) "Cerinta principala pe care trebuie sa o satisfaca doua cuvinte pentru a fi considerate antonime consta in aceea ca ambii termeni opozabili - indiferent daca sunt extremi sau intermediari - trebuie sa fie dispusi, in interiorul paradigmei, la distante egale fata de un punct comun de referintade unde incepe gradarea unei insusiri in sensuri diametral opuse" - (Sirbu, R. 1977:146) "Antonimele totale sunt acele lexeme contrare care se opun reciproc prin intrgul lor continut semantic sau, in cazul cuvintelor polisemantice, care se opun in totalitatea sensurilor lor" -( Sirbu, R. 1977 : 152) Antonimele limbii romane pot exprima urmatoarele tipuri de opozitii semantice: opozitii graduale (aproape- departe) opozitii negraduale - complementarii (casatorit - celibatar) opozitii directionale care vizeaza actiuni, insusiri etc. orientate in directii diametral opuse (inverse) si care au referenti diferiti (a intra - a iesi). - Sirbu, R. (1977 : 144) Béjoint, H. si Thoirron, Ph. (2000:35) - "Selon notre conception du terme, le fait d ̕ affirmer que les termes ne sont pas polysémique mais que, par contre, les mots active son caractère de mot ou de terme en fonction de caractéristiques pragmatiques de la situation dans laquelle elles sont utilisées."
|