Mitologia greaca

Mitologia greaca

cuprinde o colectie de mituri care provin din Grecia antica. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamentele ritualurilor lor si erau o reprezentare a lumii, cel putin pana la Pitagora. Aceasta mitologie este, in mare parte, sursa celei romane.

Prezentare

Mitologia greaca este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel ca nu dispunem decat aproape numai de izvoare literare si filozofice (Homer, Hesiod, Pindar, Platon, Lukian), speculatii anecdotice (Ailianos), antimitografii (Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) si rareori de informatii ale istoricilor, capturate direct din traditie (Herodot, Pausanias, Thukydides); totusi desi chiar acestea din urma au pus in circulatie informatii intermediare, preluate de altii anterior, mitologia greaca este o mitologie pragmatica, adesea anecdotica, reflectand fie cruzimile salbaticiei precivilizatiei arcadice, fie conflictele intre ionieni si dorieni, fie chiar lipsa de scrupul in lupta de organizare a vietii primelor grupuri sociale statornice si a spatiului comercial maritim.

Mitologia greaca si-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizand defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul si fratricidul si in genere crima, vanitatea, trufia, lacomia, nedreptatea).

Oratorul Isokrates (436 - 338 i.Hr.) scrie ca poetii 'au istorisit asemenea povesti despre zei, cum nu ar cuteza nimeni sa rosteasca nici despre dusmani; caci ei le-au reprosat zeilor nu numai rapiri, adultere si acceptare de plocoane de la oameni, ci si ca s-ar fi infruptat din carnea propiilor copii, ca si-ar fi emasculat tatii, ca si-ar fi pus in lanturi mamele precum si multe alte faradelegi nascocite pe seama lor' (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38).

Zeii greci nu sunt numai prin excelenta antropomorfi, nu au numai firi omenesti, dar de fapt nu dispun de atribute divine in sens major (departe de absolutul concept ulterior din filozofia greaca); in miturile timpurii, acesti zei au chiar puteri limitate (mai ales in epopeile homerice); de ex. cand Zeus isi izgoneste fiica (Thetis), ii cere: 'Du-te fara ca Hera sa te poata zari' (Iliada, I, 522-523); acestia au nevoie de informatori si crainici, ca sa afle despre mersul lumii; sunt supusi surprizelor si manevrati de certuri, ambitii, orgoliu, capricii, fiind impulsivi si razbunatori (desi unii 'teologi' antici, ca Hesiod, au incercat sa justifice aceste trasaturi). Tot panteonul olimpian - lipsit de maretie -duce o viata de clan certaret lipsit de norme morale, incestuos, excesiv in actele erotice. In ciuda faptului ca hrana si bautura lor sunt, teoretic, ambrozia si nectarul, zeii Helladei mananca si beau din belsug vin si carnuri, iar atunci cand viziteaza pe oameni, dorm, sufera de boli si, ca orice societate primitiva, asculta muzica lui Apollon si a Muzelor numai la ospete. Desi lacomi de sacrificii, pe care le doresc adesea in hecatomba, in mod paradoxal, ei nu suporta sa vada cadavre.

Spirit lucid, Euripides pune in gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmatie dura: 'Zeii ar trebui sa fie mai intelepti decat muritorii'.

Miturile apar in societatile primitive cand nu au nici un scop artistic in sine, fiind absorbite de cultura, ca o materie prima a ei, in etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizatiei. Ramura indoeuropeana, venind in sudul Europei, si-a adus propiile mituri arice (in primul rand cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) si a absorbit mitologiile locale (egeeana, pelasga), ca si miturile dispersate ale unor populatii marunte, despre care nu mai stim decat ce ofera tot miturile grecesti, de ex. frecventa pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo si persistenta pana intr-o anumita epoca a sacrificiilor umane, ca si a fetisismului (zeii insesi au fetisuri); de asemeni, supravietuirea animismului, in nenumaratele Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide s.a. Erau staruitoare si traditiile totemice, aduse din fondul aric comun sau imprumutate de la populatiile locale: Hera era uneori simbolizata de o vaca (Homer o numea 'cea cu ochi de vaca'); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capra, Athena era bufnita, iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca stramos totemic furnics (myrmex), iar imaginile culturale cretene tradeaza si ele o ampla zoolatrie, provenita din totemuri.

Lumea mitologiei grecesti este complexa: monstrii, razboaie, intrigi si zei indiscreti sunt numerosi, iar genealogia lor se incruciseaza deseori.

Este important de retinut ca grecii antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele din istorie. De asemenea Iliada si Odiseea sunt considerate istorice.

Personajele mitologiei grecesti

Cei doisprezece zei din Olimp

1. Afrodita
2. Apollo
3. Ares
4. Artemis
5. Atena
6. Demetra
7. Hera, zeita suprema, fiica lui Cronos si a Rheei, sora lui Zeus, Poseidon si Hades
8. Hephaistos
9. Hermes
10. Hestia
11. Poseidon
12. Zeus, zeul suprem, cel mai mic dintre fii lui Cronos si al Rheei. Fratii lui sunt Poseidon, zeul apelor, si Hades, zeul lumii subterane

Alte divinitati

• Atlas
• Haos sau Chaos
• Charon
• Gratiile
• Dionysos
• Eros
• Gaia, Zeita Pamant. Aceasta a creat Pamantul si a nascut atat zei cat si monstrii, printre care si Cronos
• Eos
• Epimethee
• Erebos
• Gigantii
• Gorgonele
• Medusa
• Stheno
• Euryale
• Hades
• Hecate
• [[Helios]
• Selene
• [[Morfeu]
• Muzele
• Clio
• Euterpe
• Thalia
• Melpomene
• Terpsichore
• Erato
• Polyhymnia
• Urania
• Calliope
• Nemesis
• Nimfele
• Calypso
• Dryadele
• Nereidele
• Amphirita
• Nyx
• Pan
• Persephona (Persefona)
• Oceanus
• Prometeu
• Proteu
• Titanii
• Coeus
• Crius
• Cronos
• Oceanus
• Iapetus
• Hyperion
• Mnemosyne
• Phoebe
• Rhea, sotia lui Cronos. Este mama zeului suprem, Zeus
• Tethys
• Theia
• Themis
• Ciclopii
• Ursitoare (Moirae)
• Clothos
• Lachesis
• Atropos
• Eris
• Thanatos
• Illythia
• Hebe
• Ceto
• Aether
• Phorcys
• Pontus
• Thaumas
• Nereus

Teatrul

a fost creat de greci in secolul V i.Hr. S-a nascut din serbarile organizate in cinstea zeului Dionis, zeul vitei-de-vie, al vinului si al veseliei. Un grup de barbati il reprezentau pe zeu si pe insotitorii sai, satirii, costumati cu blanuri si coarne de tap ("tragos"), cantand si dansand in jurul unui altar. Treptat, din grupul respectiv, numit cor, s-a desprins o persoana, apoi doua, mai multe - actorii - care schimbau replici cu corul.

In timp s-au amenajat locuri speciale pentru reprezentatiile teatrale (amfiteatre) si s-au scris texte speciale interpretate de actori si cor. Autorii greci au scris tragedii si comedii. Cei mai de seama autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle si Euripide, iar cel mai important autor de comedii a fost Aristofan.