Migratia doriana

Migratia doriana

Izvoarele pe temeiul carora poate fi studiata migratia dorica sunt - in afara celor arheologice si lingvistice - si sursele egiptene dar si traditia literara secundara.

Pe la 1200 i.Hr., incepe marea migratie a popoarelor care atinge toata partea rasariteana a bazinului Marii Mediterane de la Apenini pana la fluviul Tigru si de la trecerea de la epoca bronzului la cea a fierului, care se produce in spatiul egeean in acea vreme.

Miscarile de populatii responsabile de aceasta mare migratie nu pot fi detectate precis. In ceea ce priveste migratia dorienilor se pare ca ea a fost determinata, in parte, si de deplasarea spre sud a illyrilor ina doua jumatate a mileniului al II -lea i.Hr. Impinsi de catre illyri, thracii vor determina, la randul lor, deplasarea din tinutul Pindului a dorienilor, un grup de triburi hellenice ramase aici.

Incontestabil, asa-numita 'migratie doriana' a determinat o noua epoca in istoria greaca, reprezentand finalul indo-europenizarii Helladei. Evident, migrasia doriana este unul dintre cele mai dificile complexe de probleme, baza documentara fiind constituita din date arheologice, lingvistice si de traditie literara secundara, autori antici - Tyrtaios, Pindar, Herodot, Tukydides - nefiind decat prea putin luati in consideratie.

Nu se poate preciza cat a durat aceasta migratie: cateva decenii, un secol? Ceea ce se poate sustine cu certitudine este faptul ca acesta migratie a modificat etnic regiunile atinse. De exemplu, in Pelopones, acheii sunt impinsi in zona montana de catre cei numiti dorieis, termen care este o forma scurta a substantivului dorimachoi, ceea ce s-ar traduce prin 'luptatorii cu lancia'. De aici rezulta o indicatie elocventa despre modul in care dorienii si-au impus stapanirea in regiunile in care-I gasim asezati in Hellada de dupa 'migratia dorica'.

In momentul in care au aparut dorienii, cultura mykeniana depasise de mult apogeul ei, dar tocmai in aceasta perioada ea se extinsese in intreaga Helada. In traditia literara, care reflecta partial vechile legende si mituri, exista motivul 'intoarcerii Heraclizilor', care s-ar putea referi la migratia doriana.

Inainte de a infatisa regiunile cucerite si raporturile cu populatiile de aici trebuie spus ca directia migratiei dorienilor e incerta: de la nord, nord-vest spre sud sau, initial catre insulele egeice si dupa aceea fiind ocupate regiunile de pe continent?

Dorienii nu au cucerit si Attika, pe care se pare ca au ocolit-o, si s-au indreptat spre Pelopones, ocupand estul si nordul acestei regiuni, respectiv Argolida si Lakonia. Populatia achaica se amesteca cu ppulatia doriana, fapt care a condus la cresterea procentului biologic indo-european, atat in Hellada sudica cat si in Thessalia, Fokida, Achaia, Arkadia.

Raporturile cu populatia anterior asezata au fost diferite. Astfel, thessalii ii alunga pe primii greci, pe eolieni, sau ii aduc intr-o stare de dependenta, transformandu-i intr-un fel de 'tarani-serbi', numele lor regasindu-se in aceasta noua stare in traditia literara ca penesti. In Boetia s-a produs o convietuire normala, ca rezultat dialectul biotic fiind un amestec dintre dialectul doric si cel achaic. In regiunea de baza in care s-au asezat, respectiv Peloponesul, dorienii au transformat populatia de aici fie in hiloti, fie in cetateni de rangul 2, asa-numitii perioikoi.

Este greu de spus daca decaderea culturii mykeniene se datoreaza dorienilor. Ceea ce este insa limpede este faptul ca aceasta decadere se produce concomitent cu invazia doriana, faptul reprezentand o veritabila cenzura in istoria hellenica.

Este interesant ca dorienii trec mai tarziu in Kreta, in insulele Egeei si in Anatolia, urmarindu-i pe achei. Comparata cu invazia tracilor in Asia Mica, migratia doriana a avut o semnificatie istorica universala mult mai restransa, ea fiind limitata numai la istoria hellenica.

Asa cum se vede, invazia thracilor in Asia Mica a provocat caderea imperiului hittit. Privite in acest context, consecintele istorice ale marii migratii ies si mai mult in relief. Disparitia hittitilor a permis revenirea ca mare putere a Assyriei, manifestarea arameenilor in Syria si a 'republicilor' feniciene. Sa nu uitam, de asemenea, ca aceeasi miscare a determinat si deplasari de populatii cu totul surprinzatoare prin directia lor, cum ar fi deplasarea etruscilor din Mikroasia in Peninsula Italica.