Khazarii de ieri Evreii de azi Un popor misterios

Khazarii de ieri Evreii de azi Un popor misterios

Dupa 'Dosare secrete' privind razboiul nevazut al evreilor sionisti cu romanii

O stranie poveste a fost mereu lansata de-a lungul timpului de catre evrei, relativ la inchipuita lor existenta milenara pe teritoriul Romaniei, revendicand astfel un drept natural. O astfel de teorie, care sustine colonizarea Daciei de catre imperiul roman cu populatie evreiasca stramutata din Iudeea, a fost relansata in anul 2002 de catre Tesu Solomovici in lucrarea Romania Iudaica, lucrare sub forma a doua volume uriase publicate pe banii Ministerului Culturii din Romania, deci pe banii contribuabililor romani. De aici decurge ideea ca evreii au o existenta naturala in Romania dinainte inca de nasterea poporului roman. Ei bine, de aici mai este doar un pas pana la a spune ca drepturile lor asupra teritoriului Romaniei sunt mai vechi decat ale noastre. Astfel, am ajuns sa ne invatam istoria de la straini. Ungurii (hunii) ne spun ca nu ne-au gasit aici cand s-au asezat in Transilvania si in Campia Panoniei, iar evreii ne spun ca nici nu ne nascusem cand ei erau stapani in Dacia ca cetateni romani.

Ceva adevar exista in aceste afirmatii, stiind ca, - de exemplu, Triburile judaice ale Khazarilor au patruns prin secolele 8-9 pe teritoriul de azi al Romaniei, intinzandu-si Imperiul si aici, - insa povestea reala a fost extrem de mult exagerata de catre partizanii Sionismului. Va vom explica in detaliu cum stau lucrurile

Teoria ascendentei evreiesti asupra romanilor in teritoriilor dacilor (Dacia Traiana sau Romania Mare de mai tarziu) a fost lansata intr-o serie de studii ale autorilor evrei inca de la jumatatea secolului al 19-lea si prima jumatate a secolului 20, pentru ca sa revina in forta la inceputul mileniului 3, de data aceasta pe banii romanilor si fara nici o reactie din partea istoricilor romani. Cu totul alta a fost situatia acum 90 de ani, cand Nicolae Iorga isi prezenta in sedinta Academiei Romane lucrarea Istoria Evreilor in Tarile noastre, dand replica necesara unor autori precum Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler. Bluntschli afirmase la 1879, in lucrarea Statul roman si situatia juridica a Evreilor in Romania ca: "Fara indoiala  ca un numar mare de familii israelite au venit in provincia dunareana Dacia, inca sub domnia vechilor imparati romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici si sunt cel putin tot asa de vechi pamantene ca si natiunea romana . Ele formeaza si samburele populatiei evreiesti de astazi din Romania". Astfel de fundamentari fara nici un probatoriu decat imaginatia autorilor evrei s-au dorit lucrari de "rigurozitate stiintifica" ce se publicau la momentele cand evreii incercau sa-si consolideze pozitia socio-economica din Romania, ci nu de dragul adevarului stiintific. "Provincia dunareana Dacia", despre care scria Bluntschli, era totusi Dacia Traiana, iar imparatul Traian, asa cum s-a vazut mai sus, nu i-a agreat deloc pe evrei in calitate de "colonisti", punand armata chiar sa ii extermine (cazul insulei Cipru). Scrierea lui Bluntschli a fost, insa, una politica, pusa in slujba evreilor din Romania, deoarece afirma, in chiar anul 1879, ca familiile evreiesti sunt "cel putin tot asa de vechi pamantene ca natiunea romana", adica aparea chiar in vremea cand evreii, navalitori peste romani, revendicau "impamantenirea" de la tanarul stat roman. (A se vedea capitolul urmator: Razboiul Aliantei Israelitilor cu Romanii)

Nicolae Iorga, dupa ce enumera toate documentele in care este mentionata prezenta unor evrei pe teritoriul Tarii Romanesti si al Moldovei, raspunzand de fapt lucrarii L'histoire des Israelites roumains et le droit d'intervention (Paris 1913) a evreului Bernard Stambler, formuleaza urmatoarea concluzie: "Astfel am ajuns la [anul] 1600 fara a gasi mentiunea unui element evreiesc asezat in partile noastre".

Adevarul despre aparitia evreilor pe pamanturile romanilor a fost totusi scris de adevaratii cercetatori, multi dintre ei chiar evrei. Este vorba despre autorii istoriei "Imperiului Khazar", numit si "Regatul Evreiesc", sau cele "Noua Taramuri" ale khazarilor - popor barbar raspandit in Caucaz, pe Volga si pe Don, convertit la mozaism in anul 740, integrat mai apoi ca "evreu" in Ucraina si Polonia, dupa care impins cu ura de catre aceste gazde spre romanii din Moldova, ulterior anului 1600. In limba romana a fost publicata traducerea remarcabilului studiu al lui Arthur Koestler, Al treisprezecelea trib, Khazarii (in 1987 la Roma, de catre editura Nagard, anagramare a numelui Dragan, al finantatorului Iosif Constantin Dragan). Click aici pentru a descarca versiunea in limba engleza (format PDF, 984 KB).

O lista foarte mare de studii israeliene (in limba ebraica), dar si din intreaga lume, folosite ca surse de catre evreul Koestler, conduc la o concluzie cutremuratoare: cetatenii actualului stat Israel nu au nici o legatura genetica si rasiala cu evreii de acum doua mii de ani (semiti), autori ai textelor biblice, desi au complotat si revendicat teritoriul Palestinei pentru a infiinta Israelul, in baza dreptului lor natural asupra vechiului lor stat. Acesti israelieni isi trag originea din salbaticii khazari (numiti si askenazi), bautorii de sange uman, popor fara cultura scrisa, care impreuna cu rudele lor aliate, hunii, au ingrozit doua continente acum 1.000 de ani, prin sadism si placerea de a ucide.

Unul dintre pionierii cercetarilor privind obarsia khazara a evreimii de astazi este Abraham N. Poliak, profesor de istorie medievala a evreilor la Universitatea din Tel Aviv, subminand astfel legenda "poporului ales", afirma A. Koestler, prin cele doua studii ale sale in limba ebraica: Convertirea khazarilor la iudaism (1941 editura Zion, Ierusalim) si Khazaria - istorja unui regat evreiesti in Europa (1951 editura Mossad Bialik, Tel Aviv). In introducerea lucrarii sale, A. Poliak scrie ca "Realitatile impun un nou mod de abordare, atat a problemei relatiilor dintre evreimea khazara si celelalte colectivitati evreiesti, cat si a intrebarii cat de departe putem merge in considerarea acestei evreimi khazare drept nucleu al marii comunitati evreiesti din Europa orientala [cu principal debuseu Romania - n.n.]. Descendentii acesteia - cei care au ramas pe loc, cei care au emigrat in Statele Unite si in alte tari, precum si cei care s-au dus in Israel - formeaza astazi marea majoritate a evreimii mondiale." La randul sau Koestler adauga: "Marea majoritate a evreilor care au supravietuit in lumea contemporana sunt de origine est-europeana, si deci, probabil, mai ales khazara . , stramosii lor veneau nu de pe malurile Iordanului, ci de pe ale Volgai, nu din Canaan, ci din Caucaz. Deci din punct de vedere genetic, ei se inrudesc mai de aproape cu triburile hunilor, ungurilor si maghiarilor decat cu semintiile lui Abraham, Isaac si Iacob."

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

Inainte de a arata pe scurt istoria acestor barbari travestiti in popor biblic, khazarii, vom arata temerile autorilor evrei, privind propriile lor dezvaluiri, acelea ca "evreii nu sunt evrei".

"Sunt constient de primejdia ca lucrarea mea sa fie interpretata - scrie A. Koestler, de origine evreu khazar - ca o negare a dreptului la existenta a statului Israel. Dar acest drept nu se bazeaza pe originile ipotetice ale poporului evreu si nici pe legamantul mitologic al lui Abraham (si al lui Iacob) cu Dumnezeu; el se intemeiaza pe dreptul international, adica pe hotararea luata de Natiunile Unite in 1947 Il intelegem pe Koestler, ca trebuie sa se apere in fata conationalilor sai, dar noi trebuie sa ne amintim ca hotararea luata de Natiunile Unite se bazeaza pe santajul baronului bancher evreu Rothschild asupra Marii Britanii, ca "evreii sa isi primeasca patria inapoi", adica pamanturile Palestinei. Neexistand, insa, nici o justificare a prezentei actualei rase de evrei (khazari) pe teritoriul de astazi al Israelului, Koestler insista cu justificari fabricate la intamplare si noroc: "Oricare ar fi originile rasiale ale cetatenilor Israelului [adica cele khazare - n.n.] si oricare ar fi iluziile nutrite de ei in aceasta privinta [ca ar fi urmasi ai poporului biblic - n.n.], statul lor exista de jure si de facto [?] . impartirea Palestinei a fost rezultatul unui secol de imigratie pasnica si eforturi de pionierat ale evreilor, ceea ce ofera justificarea etica pentru existenta legala a statului Israel. Daca cromozomii populatiei sale contine gene de origine khazara . e un lucru irelevant si nu poate afecta dreptul Israelului la existenta". Noi credem ca dimpotriva, nu numai ca NU justifica dreptul la existenta moderna a unui stat evreu, dar astfel de studii, cu reala baza stiintifica, darama chiar si orice pretentie (a la Tesu Solomovici) de ascendenta a evreilor de azi asupra teritoriilor romanesti.

"Paradoxul" descoperit de aceste cercetari stiintifice, este acela ca nu urmasii vechilor evrei semiti (ai celor 12 triburi biblice) sunt cei pe care astazi, sub identitate evreiasca, ii regasim ca cei mai mari conspiratori la adresa tuturor celorlalte popoare, ci un popor asiatic razboinic, violent si rapace, inrudit cu hunii (si, intr-o mai mica masura, chiar cu turcii), anume khazarii sau askenazii, care in anul 740 dupa Hristos au trecut la religia evreiasca, mozaismul, deoarece le satisfacea instinctele primitive, criminale si de jaf.

Evreii khazari sau askenazi, turcomani din stepele Asiei, sunt astazi proprietarii marilor afaceri din intreaga lume, a marilor finante, ei conduc organismele mondialiste si oligarhice ale lumii occidentale, sub identitate evreiasca.

La apogeul puterii lor medievale, khazarii aveau sub control circa treizeci de natiuni si triburi diferite, stabilite pe teritorii intinse intre Muntii Caucaz, Marea Aral, Muntii Ural si stepele ucrainene. Ii aveau supusi pe bulgari, burtasi, ghuzi, maghiari, coloniile gotice si grecesti din Crimeea, triburile slave de la nord-vest, iar armatele khazare faceau expeditii de jaf in Gruzia, in Armenia si in Califatul Arab. Pana in secolul IX khazarii nu aveau rivali in regiunile de la nord de Marea Neagra si Marea Caspica (denumita in epoca Marea Khazara), fiind stapanii supremi vreme de peste un secol si jumatate si astupand poarta Uralo-Caspica de trecere din Asia in Europa. Un cronicar arab ii descrie ca avand fetele albe, cu parul mai ales rosu, fluturandu-le in vant, iar trupurile le erau marunte si firea rece. In schimb, o cronica georgiana ii identifica pe khazari cu armatele lui Gog si Magog, salbatici, cu fete hidoase si deprinderi de fiare salbatice, "care beau sange de om". Privitor la semnificatia denumirii de "khazar", cercetatorii amintesc despre unele presupuse derivate moderne ale cuvantului: cuvantul rusesc "cazac"; cuvantul maghiar "huzar" (ambele desemnand un calaret cu infatisare razboinica); sau cuvantul german "ketzer", insemnand eretic, adica evreu. (Nu trebuie facuta totusi confuzia etnica intre khazari si cazaci, chiar daca este posibila o apropiere istorica intre acestia.)

Cronica lui Priscus afirma aparitia khazarilor pe scena europeana pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni. Totodata, impreuna cu maghiarii si alte triburi, khazarii pot fi socotiti un vlastar tarziu al hoardei hune a lui Atila. Khazarii s-au aflat, intr-adevar, sub tutela hunilor, apoi sub cea a turcilor. Dupa declinul turcilor la mijlocul veacului al VII-lea le-a venit lor randul sa stapaneasca "Regatul de miazanoapte", cum il numeau persanii si bizantinii.

La anul 627 Statul Persan a fost definitiv invins de catre imparatul bizantin Heracliu, aflat in alianta cu hoarda khazarilor condusa de regele lor, Ziebel, care a contribuit la campanie cu peste 40.000 de calareti. Pentru a obtine aceasta alianta, fiica imparatului Heracliu, Evdochia, i-a fost fagaduita de sotie regelui khazar.

Un nou triunghi al puterii se nascuse in Asia: Califatul Arab (de religie islamica sau mahomedana), Imperiul Roman de Rasarit (sau Bizantin, de religie crestin-ortodoxa) si Regatul Khazar (care era in cautarea unei identitati religioase personale), in primii douazeci de ani de la fuga profetului Mahomed la Medina in anul 622, musulmanii arabi izbutisera deja sa cucereasca Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul si sa incercuiasca centrul Imperiului Roman de Rasarit (Turcia de astazi). Pentru inconjurarea Imperiului Bizantin, Caucazul khazar reprezenta insa o piedica. Ca urmare a avut loc serie de batalii interminabile intre arabi si khazari, din care victoriosi ieseau de regula khazarii care, la un moment dat, in anul 730 au cotropit Gruzia si Armenia si au inaintat pana dincolo de jumatatea drumului spre Damasc, capitala Califatului Arab. O armata musulmana proaspat ridicata a stavilit insa hoarda khazara si a alungat-o inapoi, peste munti, spre casa.

Decizia khazarilor de a se converti la religia evreiasca, mozaismul, a avut un caracter politic, scopul principal fiind acela al unei identitati religioase diferite de cea a romanilor crestini si a arabilor musulmani, principalii lor concurenti, carora le era astfel stopata capacitatea de asimilare cultuala si apoi culturala. In alta ordine de idei, mozaismul, promitand adeptilor sai stapanirea tuturor popoarelor lumii, convenea de minune unui neam razboinic si sangeros precum khazarii. O cronica araba nota: "Regele khazarilor se facuse evreu inca sub Califatul lui Harun al Rasid (anii 786-809)". Aproape concomitent cu convertirea lor, khazarii au adoptat si alfabetul ebraic.

Peste 300 de ani insa, statul khazar a inceput sa decada, decaderea sa fiind marcata de repetatele izbucniri ale unui sionism mesianic, cu falsi mesia, precum David El-Roy, eroul unui roman de Benjamin Disraeli, ce au condus campanii donchihotesti pentru "recucerirea Ierusalimului". In anul 1141 un evreu khazar sionist, pe nume Iehuda Halevi, in celebra sa carte, KUZARII, sustinea ideea ca "natiunea evreiasca" este singurul mediator intre Dumnezeu si restul omenirii, dar ca la sfarsitul istoriei toate popoarele vor fi supuse iudaismului.

Aparitia vikingilor rhusi (stramosii rusilor) pe scena istoriei a cauzat decaderea finala a khazarilor. Rhusii efectuau campanii violente de prada, ceea ce i-a obligat pe khazari sa se apropie mai mult de supusii lor maghiari, pe care i-au asezat strategic peste malul apusean al Donului, ca tampon la navalirile rhusilor. Schema a functionat vreme de aproape un secol, timp in care relatiile dintre maghiari si khazari s-au strans tot mai mult, culminand cu doua evenimente ce au influentat profund natiunea maghiara. A fost infiintata prima dinastie maghiara, khazarii instalandu-l ca rege pe Arpad, peste cele 7 hoarde maghiare, iar mai multe triburi khazare s-au contopit cu maghiarii, modificand astfel caracterul etnic al acestora. Pentru ca s-au dovedit "mai vrednici in razboaie" maghiarii le-au incredintat conducerea militara a statului lor celor trei triburi khazare care s-au unit cu ei. Pana la mijlocul secolului X, in Ungaria se vorbeau atat maghiara, cat si khazara, ceea ce face ca in maghiara de astazi sa existe peste 200 de cuvinte de origine khazara.

Rhusii au reusit in cele din urma sa distruga regatul khazar la sfarsitul secolului al X-lea, pentru ca apoi, la mijlocul secolului al XIII-lea, khazarii sa cada victime ale marii invazii mongole declansate de Ginghis Han. Hoarda de Aur a acestuia si-a stabilit centrul imperiului chiar pe teritoriul khazar. "Dar inainte si dupa ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe lastare si ramificatii in tarile slave nesubjugate, in cele din urma contribuind la faurirea marilor centre evreiesti din Europa rasariteana" (S.W. Baron, A social and Religious History of Jews). Intr-adevar, disparitia natiunii khazare din habitatul sau istoric este concomitenta cu aparitia celor mai mari concentrari de evrei dinspre nord.

Exodul evreilor khazari spre Tarile Romanesti sau spre centrul Europei a fost precedat de intemeierea coloniilor si asezarilor khazare in diferite parti ale Ucrainei si Rusiei meridionale. Astfel, la Kiev a continuat sa existe o mare comunitate evreiasca si dupa cucerirea orasului de la khazari de catre neamul rhus. De aceea, in Ucraina si Polonia sunt numeroase toponime derivate de la "khazar" sau "jid" (evreu): Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska Voia, Zydaticze etc.

O situatie mai speciala au avut evreii khazari din Ungaria. Ultima rezistenta khazara in Ungaria a avut loc in secolul X, cand sfantul Stefan a imbratisat credinta romano-catolica si l-a invins pe khazarul Gyula, razvratit si "trufas in credinta lui, care nu voia in ruptul capului sa se crestineze". In anul 1222 regele maghiar Andras II a emis, la presiunea supusilor sai, "Bula de aur", prin care evreilor li se interzicea sa fie sefi, perceptori sau controlori ai monopolului regal al sarii, ceea ce inseamna ca pana la emiterea edictului, evreii din Ungaria detineau aceste importante pozitii, fapt confirmat si de pozitia de custode al veniturilor curtii regale, detinuta de contele Teka, evreu khazar.

Prin urmare, exodul evreilor khazari a facut ca, practic, Tarile Romanesti (mai ales Moldova) sa se afle dupa secolul al XIII-lea inconjurate de catre o populatie evreiasca nestatornica, asezata vremelnic in Rusia, Polonia, Ucraina si Ungaria. Focarul propriu-zis al evreimii rasaritene a fost insa Polonia, aici nascandu-se idisul, limbajul popular al evreilor pana la al II-lea Razboi mondial (inca vorbit in S.U.A. si Rusia), amalgam de ebraica, germana medio-rasariteana si elemente slavone. Explicatia consta in faptul ca, din punct de vedere cultural si social, in Polonia medievala elementul dominant l-au constituit germanii, populatie imigranta superioara evreilor khazari si mai influenta din punct de vedere economic si intelectual.

In concluziile sale, A. Koestler (autor evreu khazar) afirma ca, din punct de vedere etnic, triburile semite de pe malurile Iordanului ("adevaratii evrei") sunt total deosebite de triburile turco-khazare de pe Volga (care formeaza evreimea de astazi), "Dar in acelasi timp religia lor exclusivista genereaza tendinta de a se strange laolalta si de a refuza contactele cu exteriorul, de a-si stabili propriile comunitati cu propriile lor lacasuri de rugaciune, cu scolile lor, cu cartierele lor de locuit si cu ghetourile (initial impuse de ei insisi, nu din afara) in orice oras sau tara in care se stabileau . Religia mozaica - spre deosebire de crestinism, budism sau mahomedanism - implica apartenenta la o natiune istorica, la o rasa aleasa. Toate sarbatorile [religioase] evreiesti comemoreaza evenimente din istoria lor nationala: exodul din Egipt, revolta maccabeilor, moartea asupritorului Haman, distrugerea Templului. Vechiul Testament este mai intai si intai naratiunea istoriei unei natiuni . , crezul ei este mai degraba tribal decat universal. Toate rugaciunile si toate riturile practicate proclama apartenenta la o rasa straveche, ceea ce in mod automat il separa pe evreu de trecutul rasial si istoric al poporului in sanul caruia traieste. Credinta mozaica, asa cum dovedesc doua mii de ani de istorie tragica, determina auto-segregatia pe plan national si social. Ea il izoleaza pe evreu si indeamna la izolarea lui de catre ceilalti. Ea creeaza in mod automat ghetourile fizice si culturale. Ea ii transforma pe evreii din diaspora intr-o pseudo-natiune . ; aceasta pseudo-natiune este vag unita printr-un sistem de credinte traditionale intemeiate pe premise rasiale si istorice . " A. Koestler evita sa spuna direct adevarul: "pseudo-natiunea" evreiasca s-a constituit intr-o retea mondiala oligarhica cu scopul precis conturat de a controla si stapani intreaga omenire.

Pana la anul 1600, Nicolae Iorga nu gasise nici o mentiune de element evreiesc asezat durabil "in partile noastre", iar cea mai mare parte a evreilor care s-au stabilit in Tarile Romane, cu precadere in Moldova, provin din evreii khazari, veniti dinspre Polonia si Rusia. Aparitia primilor evrei in Moldova se leaga de rascoala de dezrobire economica a cazacilor poloni din anul 1648. Latifundiarii polonezi si lituanienii cedasera treptat evreilor khazari intreaga activitate de administratori si incasatori de impozite, acestia devenind astfel exponentii exploatarii celei mai nemiloase. Rascoala cazacilor a aruncat insa in Moldova o mare parte dintre exploatatorii evrei, ca arendasi si camatari, cum a aflat-o, la Iasi, un calator sirian (Paul din Alep) din gura unuia dintre fugarii evrei, Iancal, scapat de masacrul declansat de cazaci.