Antropologia sau conceptia cresina despre om

Antropologia (de la grecescul "anfropos" - om si "loghia" - cuvinte, deci cuvinte despre om) crestina este invatatura despre om intemeiata pe Revelatia Dumnezeiasca. Aceasta stiinta se preocupa de rezolvarea a trei probleme importante s anume: originea sau provenienta omului; constitutia fiintei omenesti si menirea omului.

Problema provenientei omului are o importanta primordiala pentru constiinta noastra religioasa si din cauza ca Biblia invata despre crearea exceptionala a omului, si din cauza ca viata religioasa este determinata nu numai de legatura noastra cu natura, ci si cu Dumnezeu. Mai ales dupa Intruparea Domnului aceasta legatura il prezinta pe om ca ceva deosebit, dar in acelasi timp strans legat de natura. Aceasta legatura mistica a omului si cosmosului era intuita si de oamenii antici, care il comparau pe om cu microcosmul.

Dar cu toate acestea este ceva ce-l deosebeste pe om de celelalte animale. Este vorba de "psihica". Acest fenomen nu poate aparea pe cale evolutionista, dupa cum incearca sa-l prezinte darvinistii. Inca in sec. XVII sub influenta lui Descartes a luat nastere o teorie care sustine ca in afara de om toate animalele nu au viata psihica.

Cel mai nou curent al acestei teorii se numeste "biheviorism"¹ de la cuvantul englez "Behaviour" - ce  inseamna comportare. Acest curent spune ca comportamentul animalelor se explica prin specificul sistemului lor nervos.

Animalul are inteligenta si sensibilitate, uneori chiar destul de dezvoltate, dar aceste manifestari de rationament se  marginesc la concret reducanduse la individual. Multe din actiunile animalelor ce par a fi de natura inteligenta in realitate se reduc la instinct. Nu exista o minte a animalului, spun bihevioristii, ori, daca exista, nu avem solutie de acces la ea pe cale stiintifica si astfel ar trebui sa fi e ignorata².

In sec. XX gratie cercetarilor invatatului fiziolog rus I. I. Pavlov s-a aflat despre reflexele animalelor, care lamuresc comportamentul lor. Incercarile de a aplica si pentru om aceasta teorie sunt neserioase.

Putem presupune insa ca viata "psihologica" este prezenta si la animale. A ajunge la aceasta concluzie, lumea savanta a fost ajutata de lucrarile unii mare etolog de la Universitatea Harvard, Donald Griffin. El a publicat trei carti pe aceasta tema - ultima, Animal Minds, in 1992. Invatatii si etologii au ramas aproape inmarmuriti in fata notiunii de "constiinta  animala".

Intr-adevar examinand viata animalelor superioare vedem ca multe momente nu pot fi lamurite doar pe baza reflexelor, fara a presupune existenta anumitei vieti psihice cat de cat primitive. Spre deosebire de animale omul are idei abstracte de felul: timp, spatiu, substanta, cauza, efect, infinit, frumos, bine, adevar. Folosind aceste notiuni abstracte si inca multe altele, omul intemeiaza si dezvolta stiintele. Puterea de a elabora idei abstracte si notiuni generale si a opera cu ele este ceea ce se cheama ratiune si ea este proprie numai fiintei umane. Cu ajutorul ratiunii si imaginatiei, omul poate combina cugetarile sale abstracte si cunostintele pozitive pe care le poseda despre lumea inconjuratoare in multe feluri.

Animalele pot fi dresate. Astfel maimuta imita gesturile omului, dar n-a ajuns sa rosteasca un cuvant propriu sau sa exprime o elementara cugetare proprie.

Si papagalul poate pronunta cateva cuvinte, sau chiar propozitii intregi, dar cat de mult nu s-ar starui dresorul nu-l va face pe papagal sa cugete.

Mai exista inca ceva ce il deosebeste pe om de animale, si anume viata spirituala. In lumea nereligioasa acest fenomen se reduce la cultura. Cat de dezvoltat n-ar fi animalul el nu creeaza nici o cultura.

Orase, tari, temple, masini arme au fost create de om, pe cand viata animalelor a fost si este totdeauna la fel. Albina isi construieste si azi fagurele, furnica musuroiul cu aceiasi maiestrie ca si cu mii de ani in urma. Dar acestea nu au istorie, arta, stiinta, morala, religie, intr-un cuvant ceea ce numim noi civilizatie si cultura.

Mai este si alt moment care il deosebeste pe om radical de celelalte creaturi, si anume graiul conventional, sau limba omeneasca. Toate animalele emit sunete. Exista un grai natural, nearticulat, care este comun si animalelor. Lumea este plina de sunete. Dar grai sau limba are numai omul. Limba sau graiul omenesc exprima nu numai simtirea de durere, bucurie, nedumerire si altele, care por fi intalnite si la animale, dar omul poate sa le modifice sa exprime cugetari si sentimente diferite sau chiar opuse acelora ce le are in realitate. Sa ne amintim de martirii crestini care cand calaii le sfasiau trupurile, avand ca toti oamenii dureri groaznice, acestia in loc sa strige, sa urle de durere, cantau cantece de multumire lui Dumnezeu, sau Il slaveau. Nici un animal nu e in stare in fata primejdiei sa emita sunete de bucurie.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Nimeni pana in prezent na dat o lamurire adecvata a provenientei cuvintelor si a vorbirii la om.

Cand apare cuvantul? Biblia ne spune ca Dumnezeu vorbea cu omul, anume atunci s-a nascut vorbirea, dar s-a nascut pentru ca omul avea ratiune si era inzestrat cu capacitatea de a vorbi. In privinta aparitiei omului sunt doua teorii - cea a monogenismului și cea a poligenismului.

Prima isi are radacina in Biblie si spune ca  omenirea provine de la o pereche, a doua teorie spune ca omenirea provine de la mai multe perechi de oameni.

Desigur daca se accepta invatatura despre provenienta omului de la maimute, e si firesc sa se admita ca prefacerea maimutei in om putea avea loc in mai multe locuri de pe pamant. Deci aceasta teorie este un rezultat al conceptiei evolutioniste.

Atunci cand incercam sa ne determinam care din aceste doua pareri este adevarata este necesar sa apelam si la unele date stiintifice. Daca am presupune ca omenirea provine de la mai multe perechi, am avea o multime de tipuri de om.

Cineva poate spune ca asa si este, ca existenta diferitor rase adeveresc aceasta parere. In prezent se numara de la 4 la 20 de rase omenesti, dar forma parului a ochilor, culorii pielii nu pot zdruncina unitatea de baza a oamenilor de diferite rase.

Prin ce se manifesta aceasta unitate?

1.UNITATEA PSIHOLOGICA

La diferite popoare, atat cele primitive cat si cele dezvoltate, sunt detectate aceeasi dorinta de a cunoaste si aceleasi cai si forme de cunoastere. Legile gandirii si greselile, dar si devierile sunt aceleasi la toti oamenii si acest lucru ne vorbeste nu numai de unitatea neamului omenesc, ci si despre natura comuna a oamenilor. Oamenii sunt de o fiinta. Dar unitatea neamului omenesc se manifesta nu numai in viata intelectuala, ci si in cea emotionala. Bucuria, scarba este exprimata la toate popoarele in acelasi fel.

2. UNITATEA IN SFERA VIETII ESTETICE

Unitatea in viata estetica este adeverita prin prezenta la toate popoarele a muzicii, picturii, poeziei si celorlalte forme de activitate creatoare.

Alta sfera de activitate  umana in care se observa unitatea omenirii este cea din sfera morala

3. SFERA MORALA

Toate popoarele indiferent de gradul lor de dezvoltare au anumite reguli care interzic savarsirea unui act in vederea atingerii unui scop in conformitate cu conceptiile sale despre bine si rau. Atat la om cat si la animal, orice impresie primita din afara prin organele de simt se transmit creierului si provoaca o reactie proportionala cu actiunea directa. Dar daca animalul va raspunde la reactie in acelasi fel, omul isi poate modifica reactia.

4. UNITATEA OMENIRII SE VEDE SI IN SFERA RELIGIOASA

Numai omul se poate inalta cu mintea la Dumnezeu, poate sta in legatura cu El si sa-si puna viata in serviciul ideilor ce le are despre Fiinta suprema. Aceasta prerogativa a omului este atat de mare, incat pentru multi prezinta deosebirea capitala dintre om si animal.

Indiferent de faptul cum este explicata aparitia religiei, ramane incontestabil faptul religiozitatii universale a omenirii.

5. ALTA SFERA DE ACTIVITATE CARE VORBESTE DESPRE UNITATEA NEAMULUI OMENESC ESTE CULTURA MATERIALA

Unitatea omenirii in aceasta sfera de activitate se exprima in destinul comun si in treptele pe care le parcurge orice popor in dezvoltarea sa pe calea progresului. Sunt doua trepte deosebite numite in arheologie:

a) veacul de piatra sau paleolitul (are doua subdiviziuni: paleolitul timpuriu si cel tarziu);

b) veacul metalelor (cupru, bronz si fier).

Toate cele spuse pana acum ne dau posibilitatea sa afirmam ca conceptia aparitiei omenirii de la o singura pereche este cea adevarata.

Invatatura crestina despre provenienta omenirii fiind monogenista are mare importanta, fiindca afirmandu-se unitatea de origine si fiinta a omenirii lamureste si ne face sa intelegem universalitatea pacatului stramosesc la fel si universalitatea mantuirii in Iisus Hristos, caci daca lumea n-ar fi una, si la origine si dupa aceea, Iisus Hristos n-ar fi Mantuitorul lumii.