Invazia si asezarea ungurilor in Campia Pannonica: momentul producerii lor

Invazia si asezarea ungurilor in Campia Pannonica: momentul producerii lor

Chestiunea momentului stabilirii definitive a ungurilor in Campia Pannonica, precum si cea a caii urmate de acestia din Atelkuzu spre tinta lor au ramas, in ciuda izvoarelor relativ clare in acest sens, probleme controversate. Istoriografia mai veche parea sa fi cazut de acord in mod cvasiunanim ca ungurii s-au revarsat in Pannonia in anul 896, trecand prin nordul vechii Dacii, prin Carpatii Padurosi si pasul Verecke. In anii din urma, lucrurile nu mai par sa fie atat de clare.

De curand, s-a elaborat, primordial pe baza imaginatiei, un intreg scenariu, cu totul schimbat fata de datele oferite de izvoare27. Atacul pecenegilor - aliatii bulgarilor - asupra ungurilor din Atelkuzu este plasat in 894 si nu in 895. Campania ungurilor condusi de Levente in Bulgaria tarului Simeon nu ar fi condus la victoria bulgarilor in acelasi timp cu succesul peceneg din Atelkuzu, ci in 895. Se presupune, in continuare, ca, din cauza atacului peceneg, armata invinsa nu s-a mai putut intoarce spre Atelkuzu, ci a trebuit sa traverseze Carpatii Meridionali in Transilvania, unde tocmai se revarsau ungurii din Atelkuzu, ce veneau prin toate pasurile Carpatiior Orientali. in fine, s-a mai avansat ideea ca, la moartea lui Svatopluk, in 894, calaretii unguri din Pannonia nu ar mai fi revenit in stepele nord-pontice, ci ar fi iernat pe cursul superior al Tisei. in acest fel, concluzia venea de la sine: in 895, "toate fortele importante ale ungurilor se gaseau in bazinul Carpatiior', pe care-! ocupara fara probleme (vreo 300.000 kmp), caci nimeni, afara de bulgari, nu li s-a opus28.

Constructia de mai sus, desi ingenioasa, este fragila si contrazice o serie de izvoare importante.

Cronicile grecesti, izvoarele germane si arabe ofera o cu totul alta versiune a evenimentelor din finalul secolului IX, petrecute pe fondul conflictului dintre Bulgaria si Imperiul Bizantin. Astfel, Niketas Skleros, trimis cu flota ia Dunare, a luat legatura, in numele imparatului Leon VI Filosoful (886-912), cu principalii conducatori unguri, Arpad si Cursan (Kusan), pe care i-a cointeresat sa colaboreze in razboiul contra bulgarilor29. Calaretii unguri au trecut la sud de Dunare si, impreuna cu bizantinii, l-au infrant pe tarul bulgar Simeon cel Mare (893-927) si au pradat Preslav. Ulterior, beligerantii au ajuns la pace. Analele plaseaza o invazie a ungurilor in Taratul Bulgar in vara la  895, cu un clar impuls bizantin, in 896. E posibil sa fie vorba de o singura expeditie.

tn ciuda pacii incheiate, tarul Simeon a facut apel la pecenegi e determinati la randul lor si de presiunea altor turanici, ii asaltau pe unguri dinspre rasarit. Atacul conjugat al bulgarilor si pecenegilor, care a condus la infrangerea ungurilor, a avut loc, conform Analelor de la manastirea Fulda si cronicarului arab Tabari, in anul 896. in acelasi an, imparatul german Arnulf, datorita unui pericol iminent, lua masuri pentru apararea orasului (urbs) Mosaburg (Mosburg) din Pannonia.

Aceste date, coroborate cu cele din cronicile latino-maghiare, conduc la concluzia ca, in 896, uniunea tribala a ungurilor a fost dislocata din stepele nord-pontice si s-a repliat in Pannonia. Zona, cum s-a vazut, era cunoscuta de unguri, datorita participarii lor la actiunile militare de acolo, in a doua jumatate a secolului IX, pe fondul disputelor dintre franci (germani), bulgari si moravieni, accentuate dupa distrugerea Khaganatului Avar. Este posibil ca ideea mutarii salasurilor lor din stepele nord-pontice la Dunarea pannonica sa fi aparut la unguri inainte de 89632, dar actul propriu-zis, in toata amploarea lui, s-a pus in practica numai in 896. Astfel, uniunea de triburi unguresti, condusa de Arpad, fiul lui Almos, formata, conform traditiei, din sapte triburi la care se adaugase un trib aliat de khabari, patrunde in Campia Dunarii pannonice, unde ocupa un teritoriu relativ intins, fara a intampina o rezistenta deosebita.

In concluzie, se poate spune ca nu exista nici o marturie certa privind mutarea ungurilor din Atelkuzu in Pannonia inainte de anul 896. in acord cu majoritatea izvoarelor, evenimentele anilor 895-896 se deruleaza astfel: bizantinii incheie o alianta cu ungurii contra bulgarilor si dezlantuie concomitent un atac asupra acestora din urma; revenindu-si dupa socul suferit, bulgarii ii atrag pe pecenegi de partea lor si declanseaza in mod concertat Un razboi contra ungurilor, in urma caruia, in vederea supravietuirii, acestia din urma aleg solutia mutarii mai spre apus, in Pannonia.

In legatura cu invazia si cu asezarea ungurilor in Pannonia, tot in sensul deplasarii mai adanc in timp a evenimentului, s-a formulat si teoria "dublei descalecari'33, similara ideii vehiculate de cronicile latino-maghiare, idee conform careia venirea hunilor (considerati inruditi cu ungurii) ar fi marcat prima descalecare, iar venirea ungurilor pe cea de-a doua. in noua varianta, modernizata, a teoriei, ungurii apar drept descalecatori secunzi, iar onogurii (plasati in locul hunilor din varianta traditionala) sunt considerati drept primii veniti si infiltrati in Pannonia in jur de 670, cam in vremea cand protobulgarii migrau spre Peninsula Balcanica.

Teoria nu se sustine, deoarece se bazeaza doar pe deductii si speculatii, nu pe surse. Nu exista nici o marturie certa despre identitatea dintre onoguri si unguri si nici chiar despre prezenta onogurilor in Pannonia in perioada invocata. Pe de alta parte, nu a putut fi dovedita continuitatea intre presupusii invadatori din jurul anului 670 si ungurii veniti in 896. Prin urmare, ca si "teoria' inrudirii si continuitatii intre huni si unguri (transpusa in legenda eroilor eponimi Hunor si Magoi), "teoria' onogura ramane la stadiul de ipoteza lipsita de fundament istoric real.