Tarile Romane si Poarta

Tarile Romane si Poarta

Z Cadrul general

Z Raportul de forte

Z Statutul politico-juridic

Cadrul general

Z    Sec. XIV-XVI statutul international al Tarilor Romane a depins de raporturile dintre marile puteri vecine si de obiectivele politicii externe romanesti

Z    Mijloacele domnitorilor romani au fost la inceputurile Evului Mediu, militare, iar apoi, dupa 1600, diplomatice

Z    Relatiile dintre Tarile Romane si Poarta au fost esentiale in raporturile internationale

Aceste relatii au fost asemanate de Florin Constantiniu cu "un conflict asimetric" (disproportia de forte dintre cele doua tabere si faptul ca centrul de greutate trecea adesea din planul militar in cel politic si diplomatic)

Raportul de forte

Z    Deoarece nu aveau resursele necesare unor actiuni ofensive, strategia Tarilor Romane era  defensiva si urmarea sa impiedice Poarta sa instaureze la nord de Dunare regimul de pasalac

Z    Toti voievozii romani au evitat luptele in camp deschis si de aceea au adoptat "tactica pamantului parjolit" : populatia se retragea in zonele mai ferite, distrugea recoltele si ataca detasamentele turcesti, punand in pericol aprovizionarea turcilor (1462 - campania lui Mahomed II impotriva lui Vlad Tepes, 1476 - impotriva lui Stefan cel Mare)

Z    Incercarea voievozilor de a obtine sprijinul puterilor crestine nu a avut succes

Z    Boierimea a adoptat ori solutia sprijinirii domitorului (cand aparea pericolul transformarii Tarilor Romane in pasalac si pierderea privilegiilor lor), ori abandonarea luptei si recunoasterea suzeranitatii otomane (cand exista posibilitatea unei intelegeri cu Poarta)

Z    Lupta pentru controlul gurilor Dunarii si al principalelor drumuri comerciale a avut un rol decisiv

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Statutul politico-juridic

Z    Conform dreptului islamic, Tarile Romane au facut parte din Casa Pacii (zona strategica in care erau plasati amicii Portii)

Z    La baza raporturilor romano-turcesti s-au aflat Capitulatiile (diplome de privilegii acordate de sultanii otomani domnilor romani) care prevedeau:

Respectarea autonomiei Tarilor Romane care isi pastrau propriile institutii

Turcii nu aveau voie sa stationeze nordul Dunarii sau sa ridice moschei

Principele era un domn pamantean ales de boieri

In schimbul recunoasterii autonomiei, Tarile Romane plateau tribut - haraci - (initial un fel de impozit, apoi rascumpararea pacii), care cu timpul a crescut la sume foarte mari

Numeroase daruri oferite de romani odata cu reconfirmarea domniei

Obligatii prin care trebuiau predate Constantinopolului mari cantitati de cereale, turme de oi, lemn

Tarile Romane erau obligate sa sprijine Poarta pe timpul campaniilor militare cu soldati si salahori pentru intretinerea drumurilor si repararea cetatilor

Z    Penrtu turci, Tarile Romane nu se aflau pe directia strategica de inaintare spre centrul Europei (Viena), ci la marginea acesteia

Z    Conflictele dintre romani si turci au inceput in

1388 in Dobrogea

1388, 1391 in Tara Romaneasca

1420 in Moldova

1420-1421 in Transilvania???

Z    Marile confruntari militare (Rovine 17 mai 1395, Vaslui 10 ianuarie 1475) au fortat Poarta sa recunoasca realitatile politice de la nord de Dunare si sa accepte existenta politica a Tarilor Romane

Dictionar

Autonomie = situatie caracterizata prin dreptul recunoscut de autoconducere si autoadministrare a unui teritoriu prin organisme politice proprii

Chiler = camara, loc de depozitare

Independenta = dreptul exclusiv al unui stat de a lua hotarari si a solutiona problemele sale interne si externe fara nici un amestecdin partea altor state

Suzeranitate = autoritate politico-juridica a unui stat suveran asupra unui stat vasal care are guvern propriu, dar care desfasoara o activitate externa limitata

Vasalitate = raport contractual in Evul Mediu intre senior si vasal bazat pe fideliatea personala

Izvoare istorice

"Art.I. Din marea Noastra milostivire, Noi consimtim ca principatul din nou supus prin neinvinsa Noastra putere sa ocarmuiasca dupa chiar legile sale si domnul sa aiba dreptul de a face razboiu sau pace si acela de vieata sau de moarte asupra supusilor sai.

Art.II. Toti crestinii cari, imbratisand religia lui Mahomet, vor trece in urma din tarile supuse puterii Noastre in Romania si se vor face acolo din nou crestini, nu vor putea fi nici intr-un chip reclamati si atacati.

Art.III. Toti romanii, cari vor trece in vreo parte a stapanirilor noastre, vor fi scutiti de haraciu si de orice bir.

Art.IV. Domnii lor crestini vor fi alesi de metropolit si de boieri.

Art.V. Dar din pricina acestei inalte clemente si pentru ca Noi am inscris pe domni in lista

celorlalti supusi ai Nostri, va fi dator sa plateasca pe fiecare an visteriei Noastre imparatesti trei mii de bani rosii de ai tarii, sau cinci sute bani de argint in moneda Noastra." (Capitulatia incheiata in 1391 (1393) intre Mircea cel Batran si sultanul Baiazid)

"XIV. De cand ostile othomane s-au aratat la malurile Danubiului si pana in vremea lui Stefan cel Mare, moldovenii si-au aparat vitejeste libertatea si n-au outut fi momoti sa-si puna grumazul sub jug strain, nici prin ademeneli sau mari fagaduieli, nici prin exemplul valachilor, vecinii lor. Si lucrurile stau asa in ciuda faptului ca principii Moldovei, spun analele tarii, au dat de cateva ori o suma de bani turcilor. Caci principii mai prudenti ori de cate ori putea rascumpara cu bani vreo asuprire, preferau, pe buna dreptate, dupa exemplul ilustrilor conducatori prin faima intelepciunii lor ai republicii venetiene, sa faca paguba pungii, decat tarii si supusilor lor; totusi un tribut care sa fie continuu si statornic nu s-a putut impune nicicand, pana pe timpul lui Ttefan mai sus pomenit." (Dimitrie Cantemir, "Descrierea Moldevei")