Forme de rezistenta anticomunista

Forme de rezistenta anticomunista

Impunerea regimului politic comunist, ocupatia sovietica, sovietizarea tarii, desfiintarea propietatii private, apoi, criza regimului comunist de mai tarziu, au determinat aparitia miscarii de rezistenta anticomunista.

Rezistenta anticomunista a imbracat diferite forme:

Rezistenta armata - organizata intre 1949-1956 in Muntii Carpati prin constituirea unei grupari (10-40 de persoane), inarmate, formate din fosti membri taranisti si liberali, intelectuali, tarani, fosti ofiteri de armata, legionari, etc.. Aceste grupari au activat in Maramures, in Muntii Apuseni, in Muntii Banatului (condusa de generalul Uta), in Oltenia, in Vrancea, in Muntii Fagaras, in Neamt, in Dobrogea. Printre conducatorii acestor grupari se numarau: colonelul Gh. Arsenescu, fratii Arnautoiu, Ion Gavrila, fratii Tubulea, fratii Croitoru, generalul Aurel Aldea, generalul Gh. Mosoiu, etc.. Gruparile erau sprijinite de locuitorii din aceste regiuni.

Rezidenta pasiva - mascata prin calitatea de membru de partid;

Disidenta - prin care un numar mare de intelectuali precum Paul Goma, Ana Blandiana, Vlad Georgescu, Mihai Botez, Mircea Dinescu, si-au manifestat opozitia fata de politica comunista. Acestia au redactat scrisori, memorii, unele dintre ele fiind citite la posturile de radio 'Vocea Americii' si 'Europa Libera'. Ei au fost anchetati, arestati, expulzati peste granita, etc.

Raul Hilberg definește antisemitismul ca pe o antipatie sau ura iraționala pentru evrei, incercarea de a-i demoraliza, respingerea validitații religiei evreilor, a felului lor de viața, a spiritului evreiesc, a caracterului evreiesc, și, in cele din urma, a dreptului de viața al evreilor, dar Robert Alter merge și mai departe, considerand ca orice ostilitate fața de evrei care e bazata pe proiecții ireale mai degraba decat pe observație intelectuala poate fi numit antisemitism.70

Funcțiile ideologice ale antisemitismului ar putea fi clarificate de trei analogii din științele chimica, medicala și biologica.

▪ prima este aceea ca, deși exista in contexte istorice diferite, ideile, emoțiile și comportamentele anti-semite sunt elemente reactive care se combina ușor cu alte ideologii, precum naționalismul, rasismul, social-darwinismul, conservatorismul, fascismul sau socialismul pentru a forma un amestec exploziv.

▪ a doua arata faptul ca anti-iudaismul, precum un virus, se adapostește inactiv in diferite nivele ale psihicului individual și societal, ieșind la suprafața in special in timpul convulsiilor crizelor sociale sau personale.

▪ in al treilea rand, deși evreii au fost comparați adesea cu paraziții, - atat in imaginarul antisemit medieval, cat și in cel modern- antisemitismul insuși este o idee parazitara, crescand mai puternic in urma alimentarii ei cu sentimente de teama, manie, neliniște și vina.71

Antisemitismul poate fi comportamental, și atitudinal: ceea ce fac și ceea ce gandesc oamenii. Exista o legatura cruciala intre ceea ce fac și ceea ce gandesc oamenii, prin urmare intre antisemitismul comportamental și cel atitudinal. Antisemitismul comportamental se manifesta sub

Rascoale declansate - in perioada colectivizarii: in iarna 1949-1950, in Gorj, Ialomita, Suceava, Arad, Bihor si in 1958-1959 in Olt, Teleorman, Vrancea;

Greve si demonstratii - greva minerilor din Valea Jiului, din august 1977 si miscarea de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, la care au participat peste 20.000 de muncitori.