Epoca bronzului

Epoca bronzului

1. Caracterizare generala si periodizare

In ceea ce priveste viata econmica a comunitatilor din epoca bronzului, mentionam de la inceput faptul ca economia acestor comunitati se bazeaza pe aceleasi ramuri ca si comunitatile neo-eneolitice: agricultura primitiva si cresterea animalelor domestice. Evident, ponderea uneia sau a celeilalte dintre ramuri, variaza de la o cultura la alta, in functie de traditiile acelei culturi si conditiile de mediu in care aceste comunitati traiesc.

Practicarea agriculturii de catre comunitatile epocii bronzului este atestata de instrumentalul cu specific agrar si in special de tipurile de seceri de bronz (seceri cu buton, seceri cu carlig, seceri cu limba la maner) caracteristice acestei epoci istorice.

In ceea ce priveste cresterea animalelor, sunt atestate prin dovezi directe (oase de animale, majoritatea apartinand animalelor domestice, in toate asezarile, speciile cu ponderea economica cea mai mare sunt taurinele, dar si porcinele, si bineinteles calul domestic) si indirecte (cresterea cailor domestici, lucru dovedit de prezenta obiectelor de harnasament, ca animale de tractiune, dar si pentru calarit - este adevarat, calul este mai rar atestat in bronzul timpuriu si mai frecvent in bronzul mijlociu si bronzul tarziu).

Este atestata si vanatoarea ca o latura complementara menita a suplimenta economia acestor societati. Se vanau cerbul, mistretul, in mod exceptional elanul, bourul, zimbrul

Alaturi de acestea sunt atestate o serie de mestesuguri cum ar fi prelucrarea uneltelor de piatra, activitate ce se mentine inca din epoca anterioara, dar apar si mestesuguri noi - metalurgia bronzului.

De asemenea, un loc important in economia acestor comunitati ocupa extragerea minereurilor, in special arama care este necesara la realizarea bronzului, aur, dar si extragerea sarii.

In ceea ce priveste amplasarea asezarilor, se constata o tendinta generala de amplasare a acestora in pozitii dominante, cele mai multe fiind fortificate cu santuri si valuri de pamant sau piatra. Unele dintre aceste asedari vor deveni centre intarite ale unor triburi sau chiar uniuni tribale cu teritorii bine delimitate. Unele dintre acestea sunt chiar centre religioase, asa cum este cazul sanctuarului descoperit la Sarata Monteoru (Salacea - Bihor).

Locuintele cunosc o mare varietate in epoca bronzului, astfel vom intalni locuinte de tip adancit, cum ar fi bordeele si semibordeele, colibe de suprafata, iar din bronzul mijlociu sunt atestate locuinte mai mari, cu structura masiva, solide, care pot fi numite adevarate case. Acest lucru denota o stabilitate sporita a comunitatilor umane din bronzul mijlociu.

In ceea ce priveste organizarea sociala, se constata intarirea familiei patriarhale, lucru ce se datoreaza cresterii rolului detinut de barbat in cadrul familiei. Acest lucru se datoreaza faptului ca ne aflam intr-o epoca in care se accentueaza activitatile cu caracter razboinic, dar si datorita activitatilor desfasurate, in majoritate de barbati, in cadrul agriculturii si pastoritului.

Intensificarea activitatilor razboinice, dovedite prin numeroasele arme, obiecte de harnasament, piese de protectie, va duce la desprinderea unei noi categorii sociale din masa de populatie si anume, a razboinicilor, iar din randul acestora se va ridica o aristocratie militara.

Transformarile de factura economica si sociala mai sus amintite, sunt reflectate si de spiritualitate si arta comunitatilor bronzului timpuriu, astfel, in domeniul religiei se constata, din punct de vedere al iconografiei, abandoanrea vechilor culturi htoniene (de pamant) si inlocuirea lor cu cele uraniene (de cer/Soare). Acest lucru se reflecta in iconografia si motivistica epocii, elemente prezente pe vasele ceramice cat si pe obiecte de armament si prestigiu - simboluri solare, roata/crucea, meandrele sau modelele de care aparute in aceasta perioada - car ca vehicol solar.

Ritul funerar - in aceasta perioada este atestata inhumarea alaturi de care se practica si incineratia. In unele culturi inhumatia este exclusiva, in altele, dimpotriva, practicandu-se totodata si biritualismul - deopotriva, inhumatia si incineratia.

Din punct de vedere etnic, in epoca bronzului, pe baza substratului indo-european pretracic de la sfarsitul perioadei de tranzitie, se realizeaza sinteza culturala si etnica prototracica, din perioada bronzului timpuriu si mijlociu. Sinteza tracica se va incheia la sfarsitul epocii bronzului si inceputul epocii fierului, odata cu integrarea definitiva a ultimelor elemente rasaritene si apoi a celor central-europene - elemente ale populatiilor purtatoare ale culturii campurilor de urne.

Una dintre principalele trasaturi ale epocii bronzului este patrunderea si dezvoltarea metalurgiei bronzului, mestesug bazat pe reducerea minereurilor locale de cupru, prezente in Transilvania, posibil s fi fost exploatate si cele din nord-vestul Olteniei. Numarul mare din piese de bronz, descoperite fie izolat, fie in componenta unor depozite de bronzuri, la care se adauga si tiparele de turnat, ne evideniaza faptul ca in Transilvania a functionat unul dintre centrele metalurgice importante din sud-estul si centrul Europei.

2. Periodizarea si cronologia epocii bronzului

Multa vreme in literatura arheologica romaneasca, a fost utilizat pentru perioada bronzului de pe teritoriul Romaniei sistemul cronologic central-european elaborat de Paul Reinecke, care imparte bronzul central-european in patru perioade: A, B, C si D. Totusi, ceasta periodizare nu era adptata si nu reflecta realitatea arheologica din Romania, astfel incat, cercetatorii romani au adoptat o noua periodizare, de data aceasta tripartita, conform careia epoca bronzului era impartita in bronz timpuriu (definita de formarea noilor structuri culturale si istorice), bronz mijlociu/clasic (perioada in care ariile culturale dobandesc o stabilitate si o delimitare foarte precisa - apogeul societatii epocii bronzului) si bronz tarziu (periada caracterizata de o anumita mobilitate a comunitatilor umane si prin constituirea unor mari complexe culturale, raspandite pe arii geografice imense, daorita patrunderii de noi valuri de populatii de pastori).

Cu toate aceste, sistemul lui Paul Reinecke este utilizat in continuare, in special pentru sincronizarea realitatilor arheologice de pe teritoriul Romaniei cu cele din Europa Centrala.

3. Culturile epocii bronzului

3.1. Culturile bronzului timpuriu

In bronzul timpuriu continua evolutia unor comunitati tarzii ale culturii Cotofeni si Vučedol in Banat, iar in Moldova isi incep evolutia aspecte ale culturii Bogdanesti, nascute pe baza culturii Horodistea-Foltesti, aspect cultural care va avea un rol important in geneza culturii Costisa, cultura ce se va dezvolta in jumatatea nordica a Moldovei.

O prima cultura, bine documentata si argumnetata, este cultura Glina III-Schneckenberg. Este denumita astfel dupa nivelul trei al tell-lui de la Glina si asezarea de pe Dealul Melcilor (in germana se trauduce Schneckenberg) de langa Brasov.

In realitate este vorba de un complex cultural format din doua culturi apropiate: cultura Schneckenberg situata in nordul Munteniei si sudul Transilvaniei si cultura Glina situata in vestul Munteniei.

Din punct de vedere al raspandirii, cultura Glina III-Schneckenberg este prezenta in centrul si sud-estul Transilvaniei, Muntenia, Oltenia si este important de mentionat faptul ca ea va contribui la geneza culturii Cotofeni.

Geneza acestei culturi se realizeaza pe fondul culturii mai vechi Cernavoda I, la care se adauga elemente gumelnitene foarte tarzii, apoi la geneza contribuie si elemente Cernavoda III. De asemenea, sunt sesizate si elemente preluate din cadrul culturii mormintelor tumulare cu ocru rosu venite dinspre rasarit, dar unele elemente ale culturii paharelor in forma de palnie; probabil la geneza acesteia participa si elemente ale culturii amforelor sferice venite dinspre nord, lucru observabil in special in ritul funerar, scheletele fiind depuse in cutii de piatra.

Cultura Glina III- Schneckenberg evolueaza de-a lungul a trei etape. O prima faza, denumita Protoglina, se remarca prin prezenta elementelor de traditie Cernavoda, urmata de alte doua faze: Schneckenberg A si B.

Din punct de vedere al culturii materiale, specifice sunt locuintele usoare, de tipul colibelor, dar ocazional, locuirile vor avea loc ti in pesteri si grote.

Asezarile erau amplasate in pozitii dominante, mai rar pe terasele joase ale raurilor. Din inventarul acestor asezari se remarca cutitele curbe din silex (cosoare), topoarele din roca dura, unelte si arme din piatra, dar si unelte si arme din bronz, pumnale de bronz, topoarele plate.

Ceramica este decorata cu snurul dar si cu butoni goi in interior, obtinandu-se prin impingerea in afara, din interior, a pastei lutului.

Viata spitituala este atestata de prezenta figurinelor antropomorfe si zoomorfe, la care se adauga ritul funerar al inhumarii in morminte plane, uneori mormintele erau amenajate in cuti de piatra (ciste) similar culturii amforelor sferice  - Rodbav (Brasov), Naieni (Buzau), iar intr-o masura mai mica este practicata si incineratia, cu depunerea resturilor crematiei in cutii de piatra sau direct in groapa.

Grupul Zimnicea. Este denumit astfel dupa o necropola plana de inhumatie aflata in statiunea Zimnicea, judetul Teleorman. Este raspandita in special in sudul Munteniei. In Oltenia se manifesta un aspect cultural, cunoscut sub numele de aspectul tumulior de piatra de la Milostea. Acest aspect al tumulilor de piatra, precede cultura Glina III-Schneckenberg in aceste regiuni. In Transilvania bronzului timpuriu se constata mai multe grupuri culturale constituite pe baza fondului mai vechi al culturii Cotofeni. Pe cursul mijlociu al Muresului se plaseaza grupul Soimus, in nord-vestul Transilvaniei este atestat grupul Bratei - denumit astfel dupa necropola plana de incineratie din apropierea Sibiului - in sud-estul Transilvaniei avem grupul Jigodin, amplasat cu precadere in regiunile depresionare.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Pe versantii vesticii ai Muntilor Apuseni se situeaza descoperiri apartinand grupului Rosia. In regiunea sud-estica a Muntilor Apuseni se situeaza grupul Copaceni, iar in zona estica apar mai multe descoperiri tumulare cu morminte de nhumatie reunite in grupul Livezile.

In nord-vestul Transilvaniei este raspandita cultura Nir, care se intinde si pe teritoriul Ungariei, mai exact in nord-estul acesteia, dar si in sud-estul Slovaciei.

Aceasta cultura isi incepe evoluia  inca de la sfarsitul perioadei de tranzitie si evoluaeza de-a lungul a doua faze.

Ceramica caracteristica este reprezentata de vasele piriforme (forma de para) prevazute cu trti la baza si cu gatul lung.

In bronzul mijlociu are loc un proces de cristalizare a unor culturi cu arii bine precizate.

Cultura Periam. Denumita asa dupa asezarea descoperita in localitatea Periam, judetul Timis. Aceasta cultura face parte la randu-i dintr-un complex cultural mai amplu Periam-Mokvin-Pancevo care este raspandit in sud-vestul Romaniei (Periam - Banat) estul Ungariei, nord-estul Iugoslaviei si nord-vestul Bulgariei.

Evolutia acesti culturi se realizeaza pe parcursul a dou faze indelungate si a luat nastere pe baza elementelor Vučedol si Zók la care se adauga si influente sudice din bronzul macedonean si helladic.

Ceramica caracteristica este constituita din cesti cu una sau doua torti, vase piriforme cu una sau doua torti care pleaca chiar din buza, cani, etc.. Decorul este in special incizat.

Important in privinta culturii materiale, este descoperirea in acest areal a mumeroase obiecte de podoaba confectionate din arama ti bronz, unelte de piatra dar si de metal. Ritul funerar este inhumatia.

Cultura Periam va contribui la formarea complexului cultural Periam-Pecica.

Cultura Pecica. Este denumita astfel dupa tell-ul din statiunea Pecica din judetul Arad. Aceasta cultura este raspandita in sud-vestul Romaniei si se dezvolta pe fondul mai vechi al culturii Baden, la care se adauga elemente sudice din fondul macedonean si grecesc.

In ceea ce priveste durata evolutiei aceasta este foarte indelungata, ajungandu-se pana in bronzul tarziu, dar sub denumirea de Periam-Pecica.

Comunitatile Pecica sunt localizate pe cursul Muresului pana spre Deva, iar spre sud in Banat unde se afla si leaganul ei de formare.

Ceramica acestei culturi este ilustrata de cesti mici cu una sau doua torti, vase piriforme, decorul este realizat prin incizie. In inventarul culturii Pecica intalnim numeroase obiecte din piatra, de os, ca si arme si unelte de bronz. Comunitatile acestei culturi practicau o metalurgie intensa a bronzului, lucru dovedit de multitudinea tiparelor de varfurii de lancii, de pumnale, topoare cu gaura tranzversala pentru maner, descoperite in asezarea eponima de la Pecica.

Tot in aria culturii Pecica a fost descoperit si tezaurul cu obiecte de aur, mai exact la Rovine in judetul Arad.

Ritul funerar este inhumatia in morminte plane, pozitia defunctului fiind chircita.

Cultura Vatina. Este denumita dupa o localitate din Banatul sarbesc, iar ca raspandire ea este atestata in regiunea Banatului sarbesc si romanesc, precum si in bazinul Tisei si Savei inferioare.

S-a contituit pe baza fondului Periam-Mokvin-Pancevo inca din bronzul timpuriu si a evoluat pana la inceputul bronzului mijlociu. Printre statiunile cele mai importante ale acestei culturi se numara: Vatina, Vrsac, Cornesti etc..

Ceramica este caracterizata de cesti cu una sau doua torti, castroane decorate cu motive incizate care formeaza ghirlande, spirale, triunghiuri, etc.. alaturi de acestea, in inventare apar numeroase unelte de piatra, os, dar mai putin din bronz.

Ritul funerar este inhumatia in necropole plane.

Cultura Garla Mare-Carna. Denumita astfel dupa asezarea descoperita la Garla Mare, judetul Mehedinti si necropola cu morminte de incineratie de la Carna, judetul Dolj. Aceasta cultura reprezinta un aspect local al marelui complex cultural al campurilor cu urne raspandit de la cursul mijlociu al Dunarii pana la est de Jiu si in unele parti din nord-estul Peninsulei Balcanice - Serbia si nord-vestul Bulgariei.

S-a format pe fondul Vatina la care contribuie si elemente ale culturii Dubovac-Zuto Brdo, formand un complex cultural ce a evoluat pe parcursul a trei faze.

Asezarile acestei culturi sunt putin cunoscute, dar cele descoperite pana acum sunt pozitionate pe boturi de deal sau pe terasele mai inalte ale raurilor, multe situandu-se in imediata apropiere a Dunarii.

Ritul funerar este cel al icineratiei in necropole plane, asa cum este cazul celor descoperite in statiunea eponima de la Carna, dar si de la Balta Verde sau Ostrobul Corvului din judetul Mehedinti. Mormintele contin resturile cinerare depuse in urne, iar inventarul funerar este compus din cesti, oale, unele dintre ele frumos decorate cu motive spiralo-meandrice, impunsaturi, uneori incrustatii cu alb. La aceasta ceramica se adauga idoli feminini din lut ars - idoli cu rochie in forma de clopot, obiecte de piatra, unelte de metal, chiar bronz. Prezenta idolilor feminini, frumos decorati cu motive incrustate cu alb, sugereaza influente din lumea sudica - cretano-miceniana. De asemenea, in aria acestei culturi a fost descoperit un tezaur ce avea in componenta obiecte de aur, cum ar fi discuri de aur decorate cu poansoane, este vorba de tezaurul descoperit la Ostrovul Mare, judetul Mehedinti.

Cultura Cruceni-Belegis. Este denumita astfel dupa necropolele descoperite in statiunea Cruceni (judetul Timis) si Belegis in Serbia. Aceasta cultura este radpandita in Voivodina si vestul Banatului romanesc.

In ceea ce priveste geneza acestei culturi, ea s-a format pe fondul culturii Vatina, in acest sens este graitoare descoperirea necropolei de incineratie de la Cruceni. Aceasta cultura a evoluat pe parcursul a doua faze, avand o durata extrem de indelungata - inceputul bronzul timpuriu, atinge apogeul in bronzul mijlociu si isi incheie evolutia la inceputul hallstatt-lui timpuriu. Pe terotoriul tarii noastre cele mai reprezentative descoperiri sunt cele din statiunea eponima de la Cruceni si statiunea Bogda. In inventarul acestor necropole au fost descoperite urne, strachini, cesti, iar decorul specific fiind imprimat si incrustat cu alb. De asemenea, in inventar au mai fos descoperite piese din bronz, cum ar fi topoarele cu cap de disc, bratarile cu aplice spiralice, ceea ce denota activitati razboinice, se indeletniceau insa si cu agricultura si cresterea animalelor domestice, in acest sens avem drept marturie oasele de animale domestice si uneltele descoperite, dar ca o consecinta a acestor activitati, comunitatile Cruceni-Belegis practicau si metalurgia bronzului.

Cultura Verbicioara. Este denumita asa dupa asezarea descoperita in localitatea Verbicioara din judetul Dolj si este o cultura care acopera toata Oltenia (in fazele tarzii ale evolutiei, zonele din apropierea Dunarii vor fi ocupate de purtatorii culturii campurilor cu urne) estul Banatului, vestul Munteniei, Serbia si nord-vestul Bulgariei. S-a format pe fondul pe fondul culturii Periam-Mokvin-Pancevo. Evolutia culturii Verbicioara s-a desfasurat de-a lungul a cinci faze care se intind pe aproape toata perioada bronzului mijlociu si ajungand pana la bronzul final. In acest rastimp a intrat in contact cu cultura Tei din Muntenia dar si cu influente ale culturii Monteoru si cu grupul Zimnicea si Periam-Mokvin-Pancevo.

Asezarile acestei culturi erau, in special, in zone mai inalte, fortificate cu santuri, iar pe terasele joase sunt intalnite mai rar. In fazele timpurii ale evolutiei culturii Verbicioara intalnim si asezari cu caracter temporar, lucru datorat mobilitatii sporite de care dau dovada aceste comunitati, cunoastem acum si salase de tipul cenusar, cum este cel descoperit la Zonniki. Pe masura ce evolueaza, comunitatile de tip Verbicioara se vor sedentariza, astfel apar asezarile cu caracter permanent, fortificate si situate pe inaltimi.

Din inventarul acestor asezari se evidentiaza uneltele si armele de piatra, uneltele de silex, corn si os (brazdarele de corn de cerb, care sugereaza trecerea treptata spre o economie mixta in care agricultura detine o pondere mai insemnata).

Ceramica caracteristica comunitatilor Verbicioara este reprezentata de ceasca cu doua torti suprainaltate, decorate cu triunghiuri, romburi sau motive solare incizate, iar ca o particularitate remarcam asa numitele vase-cuptor portabile.

Ritul funerar, inhumarea la inceputul evolutiei culturii, pentru ca mai apoi, in fazele finale ale acestei culturi (ultimele doua faze) ritualul utilizat este incineratia.

Cultura Tei. Este denumita astfel datorita descoperirilor de pe malul lacului Tei din Bucuresti. Aceasta cultura evolueaza in paralel cu cultura Belvicioara. Ea s-a format pe fondul culturii Cernavoda II si Glina la care se adauga si elemente apartinand bronzului macedonean.

Ca raspandire, acesta cultura este atestata in Muntenia, mai putin zona vestica, sud-estul Transivaniei, extinzandu-se mai apoi si la sud de Dunare pana la Muntii Stara Platina din Bulgaria.

In evolutia culturii Tei se contureaza cinci faze, denumite dupa principalele statiuni in care au fost facute descoperiri, astfel: faza Catelul Nou, faza Tei, faza La Stejar (pana aici aceste faze se desfasoara pe parcursul bronzului timpuriu), faza Fundeni si faza Fundenii Doamnei (aceste ultime doua faze se desfasoara pe perioada bronzului tarziu).

Purtatorii acestei culturi preferau locuirea in zone joase (rar sunt intalnite asezari pe locuri inalte), nefortificate.

Ocupatia principala pare sa fi fost agricultura pentru primele trei faze din evolutia culturi, apoi sub influenta culturii Coslogeni (din Muntenia), in economia lor se inregistreaza o trecere spre ocupatii pastorale, din acest motiv, asezarile specifice acestor doua faze finale ale avolutiei culturii Tei sunt de tipul salas.

Din inventarul asezarilor fac parte in special unelte si arme de piatra (cosoare de silex), foarte multe lame pentru seceri, ceea ce ne confirma caracterul agrag al acestor comunitati, topoare de lupta din piatra. Obiectele de bronz sunt putin raspandite in aria acestei culturi, exista totusi forme de turnat bronz, obiecte de bronz gasite in aria acestei culturi sunt topoarele cu disc, pumnale si mai ales sabii lungi si subiri cunoscute sub denumirea de rapiere miceniene, asa cum e cazul celor descoperite la Rosiorii de Vede. De asemenea, in aria cestei culturi s-au descoperit si piese din aur si argint - tezaurele de la Persinari si Tg. Magurele.

Ceramica are un caracter variat, numeroase sunt cestile cu una sau doua torti, decorul este realizat prin impungeri succesive, incisive, motivele predominante fiind cele spiralo-meandrice incrustate cu alb.

3.2. Culturile bronzului clasic

Cultura Monteoru. Este denumita dupa statiunea Sarata Moneoru de pe raza judetului Buzau unde a fost descoperita o asezare. Este formata pe baza supravietuirilor tarzi ale fondurilor culturale apartinand perioadei de tranzitie, la care se adauga influente ale culturii Glina III-Schneckenberg si influente sudice si rasaritene.

Aria de raspandire a populatiilor de tip Monteoru ocupa in special zona de podis si dealurile subcarpatice Carpatilor Orientali si a celor de curbura, inaintand in sud, spre Muntenia pana in Campia Romana, iar spre nord cuprinzand sud-estul Transilvaniei si jumatatea sudica a Moldovei.

Evolutia acestei culturi este foarte bine cunoscuta datorita sapaturilor efectuate in statiunea eponima de la Sarata Monteoru, dar si din cercetarea necropolelor din apropierea ei. Au fost stabilite doua mari faze, I si II cu mai multe subfaze. In faza cea mai timpurie, se pare ca cultura Monteoru este partial contemporana cu cultura Glina III-Schneckenberg, faza finala marcheaza trecerea spre cultura Noua, prin aspectul cultural Boinesti-Cioinagi.

Ocupatia principala a comunitatilor Monteoru era agricultura, dar se mai ocupau si cu cresterea animalelor domestice.

Locuintele prezinta fundament de piatra si lemn, locuinte cu platforme, tot aici, la Sarata Monteoru, a fost descoperit si un complex ce pare a fi un sanctuar. Asezari importante au mai fost descoperite si la Fitionesti, Rcatau (Bacau), etc..

Din inventarul acestor asezari se remarca armele de silex si iatra, apar numeroase arme si unelte din bronz, descoperirea unor valve/matrite de turmat. Dintre obiectele de bronz descoperite pe aria culturii Monteoru putem aminti topoarele cu gaura tranzversala de inmanusare, podoabe: inele, bratari, etc..

Din repertoriul ceramicii se numara cestile torti suprainaltate, vase de tip askos, prezenta lor ne dovedeste existenta unor influente sudice, vase cu fundul ascutit, influenta estica, cultura cu o bogatie a formelor ceramice extraordinara. Decorul ceramic este realizat prin incizie, zig-zaguri, cercuri concentrice, motive in relief, in faza a II -a apare chiar decorul canelat.

Ritul funerar este inhumatia in morminte plane, situate in imediata apropiere a asezariilor - Candesti, judetul Vrancea, La Poiana, judetul Galati. Incinerasia este si ea prezenta, dar in etapele mai tarzii ale evolutiei culturii, ceea ce este de remarcat, faptul ca apar mormintele de familie, morminte individualizate du ajutorul unor cercuri de piatra (Candesti sau Sarata Monteoru).

Cultura Costisa. Este denumita dupa o localitate din judetul Neamt unde au fost savarsite cele mai importante descoperiri. Originea culturii este inca destul de discutata, dar ceea ce se poate spune cu siguranta este inrudita cu cultura Kamarovo din Ucraina subcarpatica si cu grupul Bjalii Potok.

Aceasta cultura a avut un rol important in geneza culturii Nem din aria bronzului tarziu. Rispandita in jumatatea nordica a Moldovei, fiind invecinata la sud cu comunitatile Monteoru, care intr-o faza mai tarzie se extind pana la Costisa (lucru dovedit de faptul ca un strat de depuneri Cosisa este suprapus de un nivel Monteoru).

Evolutia culturii Costisa se desfasoara pe parcursul a doua faze, ambele in bronzul mijlociu, contemporane cu fazele culturii Monteoru.

Cultura materiala este compusa din unelte de piatra, dar si obiecte din bronz, si oase de animale.

Ceramica reprezentativa pentru comunitatile Costisa este compusa de cestile cu una sau doua torti suprainaltate si anforele cu corp globular decorate cu triunghiuri, hasuri realizate din linii incizate, decoruri realizate prin impunsaturi (punctat).

In asezarile de la Lunca - Poiana Slatinei nivelul depozitelor ce apartin bronzului mijlociu sunt ilustrate de ceramica de tipul Costisa- Kamarovo.

Cultura Wietenberg. Este denumita asa dupa eponimul sasesc al Dealului Turcului de langa Sighisoara, judetul Mures. Raspandita in bazinul mijlociu al Muresului, de unde s-a extins si in sud-vestul Transilvaniei, iar spre nord-vest au intrat in contact cu purtatorii culturii Otomani si la sud-est cu cultura Tei.

Geneza culturii este destul de controversata, dar se presupune ca s-a formant pe fondul mai vechi Cotofeni si Glina III-Schneckenberg; elemente ceramice striate (grupul Jigodin) la care se adauga elemente receptate de la culturile Tei, Monteoru si Otomani.

Cultura Wietenberg a evoluat de-a lungul a trei faze, iar sfarsitul ei fiind in legatura cu patrunderea in zona intracarpatica a comunitatilor de tip Noua.

Economia este bazata in special pe cresterea vitelor, dar o pondere insemnata o are si agricultura. Asezarile au un caracter stabil, fiind asezate de regula in pozitii inalte, descoperinu-se peste 300 de asezari Wietenberg in Transilvania. Din inventarul acestor asezari s-au gasit unelte si arme din piatra si silex, dar multe din bronz, in special arme, ceea ce demonstreaza o dezvoltare extraordinara a metalurgiei bronzului - centrul metalurgic carpatic - dar si carcterul razboinic al acestor comunitati, unele dintre aceste arme (sabiile si topoarele cu disc) erau foarte frumos decorate, dintre motivele geometrice se regasesc cele spiralice, unele putand fi puse in legatura cu cultele uraniene, solare (venerarea Cerului si a Soarelui). In aria acestei culturi au fost descoperite obiecte de aur (topoare votive, piese de podoaba) asa cum e cazul tezaurului de la Tufalau, judetul Covasna.

In ceea ce priveste ceramica se remarca bogatia repertoriului de forme, cesti cu una sau doua torti, strachini, unele cu buza curbata, bogat decorate.

Viata spirituala, dovedita de prezenta decorului ceramic, discuri solare, spirale alergatoare, cruci inscrise in cercuri (decoruri ce pot sugera si legaturi cu lumea miceniana), chiar putandu-se vorbi de manifestari religioase - descoperirea unor masute-altar in regiunea asezarii eponime de la Dealul Turcului si asezarea fortificata de la Oarta de Sus, judetul Maramures.

Ritul funerar este cel al incineratiei, iar intr-o foarte mica masura este utilizata si inhumatia, asa cum intalnim la Pianu de Jos (Alba), Bistrita, etc..

Cultura Otomani. S-a dezvoltat in special in Crisana (aria originara/aria initiala) pe fondul culturii Baden si a ceramicii decorate cu maturita, la care s-au adaugat influente din mediul Wietenberg si chiar sudice. A evoluat pe parcursul a trei faze, o evolutie foarte indelungata ce se desfasoara din bronzul mijlociu pana in bronzul tarziu. In fazele tarzii ale evolutiei, purtatorii culturii Otoman sau raspandit pe o arie foarte mare delimitata de nord-estul Ungariei, Slovacia, ceea ce ia atras dupa sine si denumirea de Imperiul Otomani, dar acest areal mare ne mai arata si caracterul razboinic al acestor populatii.

Comunitatile Otomani se indeletniceau in principal cu agricultura si cresterea animalelor, la care se adauga metalurgia bronzului, acestia aveau la dispozisie dacamintele Muntilor Apuseni.

Asezarile lor sunt de inaltime si prezinta fortificatii, dar sunt prezente si asezari in luncile riurilor - asezari de tipul atol (inelare inconjurate de apa) si asezari de tip tell.

Locuintele sunt de dimensiuni mici, foarte rar atingeau dimensiuni mijlocii ori mari - peste 250 m sunt raritati.

Inventarul asezarilor este constituit din unelte de piatra, silex, opsidian, cutite curbe din silex (cosoare), psalii de os (piese de harnasament, ceea ce evidentiaza utilizarea cailor pentru calarie). Apar numeroase obiecte de bronz (unelte si arme), multe dintre ele prezente in cadrul depozitelor, toate acestea foarte frumos decorate.

In ceea ce priveste ceramica,mai numeroase sunt cestile, vasele, cu gat cilindric si baza evazata, amforele, urnele, etc.. Decorul predominant este cel realizat prin incizie, rezultand frumoase cercuri concentrice, decor semilunar, in forme de ove (forma de ou).

Viata spirituala este ilustrata de numeroase statuiete din lut ars cu capete mobile, dar mai ales de sanctuarul de la Salacea - influente sudice de ordin micenian.

In ritul funerar sunt sesizate tendinte biritulice, astfel in faza I vorbim de incinerasie, in faza a II -a inhumare in pozitie chircita, iar in faza a III -a se revine la incineratie.

Cultura Suciu de Sus. Denumita astfel dupa necropola de incineratie descoperita in statiunea eponima de la Suciu de Sus, judetul Maramures. Este raspandita in Maramures, nordul Crisanei, si nordul Transilvaniei. In afara hotarelor Romaniei, aceasta cultura este atestata in nord-estul Ungariei si sud-vestul Slovaciei. Inceputurile acestei culturi sunt putin elucidate, dar se pare ca a luat fiinta pe fundalul Vuceldovo-Zok si cel al culturii Nir.

Evolutia sa ere loc pe parcursul a trei faze si se desfasoara din bronzul mijlociu pana in Hallstatt-ul timuriu. Asezarile sunt pe terasele joase ale raurilor (Culciu Mare). Ceramica se remarca prin bogatia formelor si a decorurilor; cesti, amfore, vase cu corp bitronconic, decorate cu incizie si excizie, incrustatie, rezultand frumoase modele spiralice, measndrice, zoomorfe, florale; ultimele avand analogii pana in Creta. Comunitatile Suciu de Sus au excelat in domeniul metalurgiei bronzului.

Ritul funerar reprezentativ pentru cultura Suciu de Sus este incineratia in morminte plane sau chiar tumulare.

Sud-estul Romaniei (sud-estul Munteniei si Dobrogea). Pentru aceste regiuni nu avem atestata nicio cultura. Apar doar morminte si obiecte izolate, care atesta aici prezenta unor triburi nord-pontice (populatii nomade/populatii pastorale). In legatura cu aceste populatii sunt si mormintele plane, tumulare cu sau fara ocru, apartinand mai multor etape (bronz timpuriu - bronz tarziu) - cultura Iamnaia/morminte apartinand populatiilor mormintelor in forma catacombica din perioada bronzului mijlociu si morminte de tip Srubnaia/cu constructii de lemn din perioada bronzului tarziu.

Dintre aceste morminte prezinta interes ce le de la Baldovinesti, Stoicani, Carceni, Bogonos (Iasi), Muntenia: Ploiesti Triaj, aceste din urma au analogii in cultura mormintelor in forma de catacombe, in inventarul lor au fost descoperite fragmente ceramice apartinanr comunitatilor Monteoru si Tei, ceea ce permite periodizarea si crearea unor sincronisme dintre culturile bronzului timpuriu si bronzului mijlociu.

Inventarul mai cuprinde: catarame, varfuri de sageti, cochilii, piese din bronz de origine rasariteana, piese de harnasament, dar si obiecte din bronz de origine balcanica (topor descoperit la Macin - topor de tip veselinovo), dar si Medgidia - sabia miceniana.

3.3. Bronzul tarziu

(cca. 1300 - 1150 i.Hr.)

Aceasta perioada aduce modificari esentiale in randul comunitatilor locale. Se constata o inflorire a metalurgiei bronzului, demonstrata de aparitia de mari depozite, cum sunt cele de tipul Uriu-Domanesti, depozite care sunt repartizate culturilor Otomani, Suciu de Sus si altele.

Tot de acum dateaza si unele depozite din zona extracarpatica, in care insa domina piesele de factura rasariteana si meridionala care au analogii in bronzul apartinand grupului cultural Noua-Sabatinovka-Koslogeni; dintre aceste depozite le mentionam pe cele de la: Drajna de Jos, Baleni (judetul Galati), Nicolaie Golicescu, Lozova in Basarabia etc. .

Alte depozite mai mici apartinand culturilor Verbicioara, Tei sau din aria culturii Zimnicea-Plovdiv. In acelasi timp, continua sa se dezvolte si metalurgia aurului si in general a metalelor pretioase (de exemplu, tezaurul descoperit la Baia judetul Alba).

Ca urmare a unor modificari climatice, economia este preponderent pastorala - fapt relevat si de tipul asezarilor (intalnim asezari provizorii, cu o durata scurta de utilizare), nivelul de cultura extrem de subtire (caracteristice culturilor Noua, Coslogeni, Sabatinovka-Rasariteni), vor influenta etapele finale ale evolutiei unor culturi (cum este si cazul culturii Cucuteni).

Tot legat de aceste transformari economice, sunt si modificariele de natura culturala, desi culturile bronzului tarziu se dezvolta pe fundalul culturilor din bronzul mijlociu, noile culturi specifice acestei periode se caracterizeaza prin aspecte mixte, de tranzitie spre Hallstattul timpuriu, caracteristice culturilor Noua, Coslogeni dar si fazelor finale ale culturilor mai timpurii, cum ar fi Zimnicea, Tei si altele.

Cultura Noua. Denumita astfel dupa un cartier al municipiului Brasov. Se intinde pe o arie geografica imensa: de la Nistru pana la Muntii Apuseni (ptr. zona Transilvaniei). In nord se intinde din Subcarpatii ucrainieni, sudul silvostepei dintre Nistru si Prut.

Se dezvolta pe fondul mai vechi al bronzului mijlociu de tip Monteoru si Costisa peste care se suprapun elemente vechi de populatii estice - este indeaproape inrudita cu cultura Sabatinovka.

Asezarile caracteristice acestei culturi sunt mici (de tipul cenusar), rar mai intinse, de tipul salaselor popoarelor pastorale. Materiale ceramice: castroane, cesti cu doua torti, vase in forma de sac si piese din piatra - sceptrele din piatra care nu puteau fi alceva decat obiecte de prestigiu, secere din maxilare de animale, os, bronz, ultimele doua (os/bronz) in cantitati mai reduse, bronzul de factura rasariteana, care ajunge pana in Transilvania. Decorul ceramicii este realizat din benzi in relief, triunghiuri cu hasuri incizate. Ritul funerar specific culturii Noua este inhumatia, uneori gasim mormintele in tumuli mai vechi apartinand culturilor anterioare.

Cultura Coslogeni. Este denumita astfel dupa asezarea de pe inaltimile Gradistea-Coslogeni din Balta Ialomitei, judetul Calarasi. Asemeni culturii Noua, face parte din acelasi grup cultural si este raspandita in sud-estul Romaniei (Dobrogea si sud-estul Munteniei), dincolo de Dunare o regasim in nord-estul Bulgariei.

Aceasta cultura evoleaza de-a lungul a trei faze, perioada ce se plaseaza de la sfarsitul bronzului mijlociu pana la sfarsitul bronzului tarziu (in ultimile faze de evolutie este contemporana cu cultura Noua).

Asezarile sunt de tip cenusar, inventarul foarte asemanator cu cel al culturii Noua; in ceea ce priveste inventarul litic si aici constatam asemanari: varfuri de sageti, topoare din silex, cosore de silex, toate acestea fiind prezente si in inventarul litic al culturii Noua. Ritul funerar este incineratia in necropole plane, dar intalnim si morminte de tip Nova (Cluj, Jigodin).

Aspectul Sihleanu. Este denumit astfel dupa localitatea Sihleanu din judetul Braila si ocupa teritoriu de nord-est al Munteniei, sud-estul Moldovei si nod-vestul Dobrogei (sa ne imaginam un triunghi care este desemnat de orasele Galati-Braila-Tulcea).

Acest aspect se afla in stransa legatura cu fondul culturii Monteoru peste care se suprapune cultura Noua-Coslogeni, cultura Babadag (Babadag I; faza Hallstatt timpuriu); suprapunere din care rezulta aspectul Prebabadag, cu un rol foarte important in transmiterea unor elemente transpuse Babadagului din Hallstattul A/B.

Ceramica acestui aspect cultural este caracterizata de vase tronconice cu gat inalt, corp bombat, cu toarta suprainaltata, decoruri geometrice: triunghiuri incizate si cerculete imprimate.

In zona Meridionala a Romaniei (vestul si centrul Munteniei) isi contureaza evolutia fazele tarzii ale culturii Tei (Fundeni, Fundenii Doamnei - aici constituind chiar un aspect cultural de sine statator, in opinia unor cercetatori).

In Oltenia_faza V a culturii Verbicioara. Tot aici (zona Meridionala a Romaniei) intalnim si comunitatile de tip Zimnicea-Plovdiv - acest aspect se intinde pe o fasie ingusta in sudul Romaniei (iar in afara teritoriului tarii noastre in nordul Bulgariei), cuprinsa intre orasele Giurgiu si Zimnicea (valea raului Marita). Ceramica este reprezentata de vase cu corp globular cu doua torti suprainaltata, canile cu buza oblica.

Aceste elemente de cultura materiala sugereaza originea sudica a acestei culturi fiind vorba de un curent sudic care vine in contact cu comunitati de tip Tei, faza IV, aparand mai tarziu si unele influente din culturile Verbicioara, Garla Mare chiar Coslogeni.