Constituirea statelor medievale Transilvania, tara Romaneasca (Ungro-Vlahia), moldova, dobrogea

Constituirea statelor medievale Transilvania, Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia), Moldova, Dobrogea

Societatea romaneasca in sec. IX-XIII

Despre societatea romaneasca in sec. IX-XIII vorbesc o serie de izvoare scrise ale caror informatii sunt completate de descoperirile arheologice.

Primele mentiuni despre romani au aparut in izvoare medievale din sec. VII-VIII.

Izvoare scrise ce contin informatii despre romani:

Tratatul militar bizantin 'Strategikon', din sec. al VII-lea, este prima atestare documentara a populatiei de la nordul Dunarii, denumita cu termenul de 'romani';

Geografia armeana a lui Moise Chorenati, din sec. al IX-lea, mentioneaza 'tara.careia ii zic Balak' (Valahia);

Cronica turca 'Oguzname', din sec. al IX-lea vorbeste despre 'tara vlahilor';

'Despre administrarea imperiului' scrisa de imparatul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, in sec. al X-lea, vorbeste despre populatia romanica de la gurile Dunarii si despre originea ei latina;

Vasile al II-lea Macedoneanul, imparat bizantin, in sec. al X-lea, ii aminteste pe romani cu termenul de 'vlahi';

Inscriptia de la Mircea Voda, din sec. al X-lea, vorbeste despre un jupan Dimitrie;

'Podoaba Istoriilor' a geografului armean Gardizi, din sec. al XI-lea, ii localizeaza pe romani intre Dunare si un munte mare;

Istoricul bizantin Georgios Kedrenos ii numeste pe romani 'blachi';

Cronicarul bizantin Kekaumenos, in sec. al XI-lea precizeaza ca romanii se trag din daci;

Cronica ruseasca 'Povestea anilor care au trecut', din sec. al XI-lea, ii mentioneaza pe vlahi;

'Alexiada' Anei Comnena, ofera informatii despre structuri politice din Dobrogea conduse de Tatos, Satza si Sestlav;

Cronicarul bizantin Ioan Kynnamos, in sec. al XII-lea, scrie despre 'multime de blachi' din Dobrogea;

Poemul german 'Cantecul Nibelungilor', din sec. al XII-lea dar care prezinta evenimente din sec. al X-lea, ii aminteste pe 'vlahi' si pe 'tara vlahilor';

Epopeea franceza 'Cantecul lui Roland' ofera stiri despre romani;

Corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa, din sec. al XIII-lea vorbeste despre originea latina a romanilor;

Cronica notarului anonim al regelui Bela al IV-lea, 'Gesta Hungarorum' ('Faptele ungurilor'),redactata in sec. al IX-lea, despre tara 'romanilor', organizarea lor, despre primele formatiuni politice prestatale din Transilvania;

'Legenda sfantului Gerard' aminteste despre existenta unor formatiuni politice romanesti in Transilvania.

Cercetarile arheologice au scos la suprafata un numar foarte mare de asezari din sec. IX-XIII (peste 1500), pe care arheologii le-au incadrat in complexul cultural Dridu, prima cultura romaneasca, care, prin caracteristicile ei, dovedeste incheierea procesului de etnogeneza a poporului roman. Conform acestor descoperiri, romanii erau organizati in obsti satesti teritoriale numite, de catre istoricul Nicolae Iorga, 'romanii populare'. Asezarile fortificate, descoperite la Fundu Hertii, Slon (Prahova), Moresti, Dabaca, Vladimirescu (Arad) etc., specifice culturii Dridu, si inventarul acestora atesta stratificarea societatii si existenta unui conducator cu functii politico-administrative.

Obstile satesti au evoluat din obstile gentilice (ce aveau la baza legaturile de rudenie dintre membrii obstii) specifice dacilor si, mai tarziu, daco-romanilor. Obstile satesti au capatat, cu timpul, un caracter teritorial, legaturile de rudenie pierzandu-si importanta.

Obstile satesti teritoriale erau comunitati umane ce-si desfasurau activitatea pe un anumit teritoriu (hotarul obstii) pe care il aveau in stapanire, conduse de cnezi sau juzi. Obstile satesti s-au grupat in uniuni de obsti ('autonomii populare'), ce purtau diferite denumiri: codri, campuri, tari, ocoale,etc.

Acestea au stat la baza formarii cnezatelor si voievodatelor ca structuri politice prestatale

Structuri politice romanesti din sec. al IX-lea - sec. al XIII-lea:

TRANSILVANIA

'Cronica lui Anonimus' vorbeste despre existenta la jum. sec. al IX-lea, a trei formatiuni politice romanesti:

Voievodatul lui Menumorut, situat in Crisana, cu centrul la Biharea;

Voievodatul lui Glad, in Banat, cu centrul la Cuvin;

Voievodatul lui Gelu, in Podisul Transilvaniei, cu centrul la Dabaca;

'Legenda Sfantului Gerard' mentioneaza existenta, la jum. sec. al XI-lea, a doua voievodate romanesti, ce au opus rezistenta expansiunii maghiarilor spre rasarit:

Voievodatul lui Ahtum, in Banat (intre Mures si Cris), cu centrul la Morisena;

Voievodatul lui Gyla, in centrul Transilvaniei, cu centrul la Balgrad (Alba Iulia).

Din aceste izvoare aflam despre organizarea interna si legaturile politice, economice, religioase cu Bizantul.

Informatiile izvoarelor scrise au fost completate cu informatiile oferite de sapaturile arheologice care au scos la suprafata cetati din acea vreme: Moigrad, Moresti, etc.

TARA ROMANEASCA

'Diploma cavalerilor ioaniti', din 1247, mentioneaza existenta a cinci formatiuni politice prestatale romanesti la sud de Carpati:

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Tara Severinului, in estul Banatului si vestul Olteniei;

Cnezatul lui Ioan, in sudul Olteniei;

Cnezatul lui Farcas, in nordul Olteniei;

Voievodatul lui Litovoi, intre Olt si Jiu;

Voievodatul lui Seneslau, in stanga Oltului.

MOLDOVA

Existenta unor stucturi politice romanesti la rasarit de Carpati este confirmata de izvoarele narative ale vremii ('Oguzname', literatura bizantina, cronici rusesti, documente din cancelaria germana si papala). Aceste izvoare vorbesc despre locuitorii spatiului dintre Carpati si Nistru:

volohi, in Cronica lui Nestor;

walati (valahi), intr-o diploma papala din sec. al XIII-lea;

ulakes, in Oguzname;

dar si despre tarile acestora:

Ulakili (tara Vlahilor), in Oguzname;

Tara Brodnicilor, in sudul Moldovei;

Tara Berladnicilor, in centrul Moldovei;

Tara Volohilor, in sudul Moldovei;

Tara Bolohovenilor, in nordul Moldovei.

Marturiile izvoarelor scrise sunt completate de descoperirile arheologice care constau in grupari de asezari ce au in centru o fortificatie, in care rezida un conducator, cum sunt cele de la:

Fundu Hertii;

Ibanesti;

Horodistea;

Tudora;

Dersca;

Pocreaca - Satu-Nou, etc.

Denumirile stravechi de 'tari', 'codri', 'campuri', 'ocoale', care s-au pastrat pana azi in Moldova, presupun existenta, in aceste locuri, a unor formatiuni politice prestatale (autonomii romanesti) din perioada de inceput a Evului Mediu.

Tara Sipenitului;

Codrii Cosminului;

Codrii Orheiului;

Codrii Lapusnei;

Codrii Hertei;

Campul lui Dragos, etc.

DOBROGEA

Existenta unor structuri politice romanesti intre Dunara si Marea Neagra este atestata inca din sec. al X-lea. O inscriptie din 943, descoperita la Mircea Voda, aminteste de un jupan Dimitrie, conducatorul unei formatiuni politice formate in jurul fortificatiei de la Mircea Voda.

O alta marturie, din a doua jum. a sec. al X-lea a fost descoperita pe peretii complexului monastic de la Murfatlar care mentioneaza pe jupan Gheorghe.

Intre 971-1204, Dobrogea a fost organizata de Imperiul Bizantin ca o unitate militar-administrativa, numita 'thema Paristrion' (Paradunavon), condusa de un strateg.

In opera sa, 'Alexiada', Ana Comnena vorbeste despre existenta, in a doua jum. a sec. al XI-lea, a trei conducatori locali:

Tatos, stapanea sudul Dobrogei si avea resedinta la Dristor;

Satza, stapnea nord-vestul Dobrogei si avea resedinta la Vicina;

Sestlav, stapanea nord-estul Dobrogei si avea resedinta la Preslav.

Tot Ana Comnena mentioneaza, la 1094, un alt fruntas al vlahilor, Pudila.

Intr-o diploma din anul 1230 a tarului bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) este mentionata Tara Cavarnei situata intre Mangalia si Varna.

Statul Asanestilor

1185, toamna - datorita fiscalitatii excesive impuse de Imperiul Bizantin ce se afla intr-o profunda criza, vlahii din peninsula Balcanica, condusi de fratii Petru si Asan, impreuna cu romanii nord-dunareni, cumanii si bulgarii, au declansat o puternica rascoala;

1187 - rascoala s-a incheiat cu victoria vlahilor, care s-au constituit intr-un puternic stat in nordul Peninsule Balcanice, stat numit Statul Asanestilor sau Imeriul Vlaho-Bulgar, cu capitala la Tarnovo. Primul conducator al acestui stat a fost Asan.

1196 - Asan a fost ucis de catre boieri, conducator a devenit fratele acestuia, Petru.

1197 - Petru a fost asasinat si el de catre boieri iar conducerea a fost preluata de Ionita, fratele lui Asan si Petru.

1197-1207 - a domnit Ionita cel Frumos (sau Ionita Caloian cum a fost numit de greci) care a obtinut titlul de rege si recunoasterea oficiala a statului sau, atat din partea Bizantului, cat si din partea papei.

1201 - au inceput ostilitatile cu Imperiul Bizantin. Ionita a cucerit cetatile Constanta (in Muntii Rodopi) si Varna, apoi a incheiat pace cu Bizantul care a cunoscut independenta statului Asanestilor.

Ionita a cerut papei coroana de tar si sceptrul; papa Inocentiu al III-lea a fost de acord, cu conditia convertirii la catolicism.

1204, 7 noiembrie - trimisul papei l-a uns pe arhiepiscopul Vasile ca patriarh al bisericii vlahe si bulgare.

1204, 8 noiembrie - la Tarnovo, Ionita a fost  incoronat ca 'rege al vlahilor si bulgarilor' si a primit sceptrul, diadema, bula, hrisovul de recunoastere si dreptul de a bate moneda, din partea papei.

1204 - cruciada a patra a cucerit Constantinopolul si a creat Imperiul Latin de Rasarit. Noul imparat, Balduin de Flandra, nu a recunoscut statul lui Ionita. A izbucnit un conflict care s-a terminat tragic pentru Balduin de Flandra care a fost prins si inchis la Tarnovo.

1207 - Ionita cel Frumos a fost ucis. Locul sau a fost luat de Asan Burul (1207-1218).

1218 - tronul a fost ocupat de nepotul lui Ionita, Ioan Asan al II-lea, in timpul caruia statul atinge culmea puterii si intinderii sale: de la Dunare la Adrianopol si de la Marea Neagra la Marea Adriatica. In tompul sau, statul a devenit bulgar.

1258 - la moartea lui Caliman al II-lea, dinastia vlaha a asanestilor se stinge.

Formarea voievodatului Transilvaniei

A avut loc in doua etape:

1. sec. IX-XI: aparitia formatiunilor politice prestatale romanesti mentionate de sursele maghiare si atestate si de descoperirile arheologice:

sec. X: inaintarea ungurilor asezati in Campia Panonica in Transilvania s-a lovit de rezistenta romanilor de aici organizati in voievodate (mentionate in Gesta Hungarorum);

sec. XI: dupa crearea regatului Ungariei prin incoronarea lui Stefan I ca 'rege apostolic' si crestinarea ungurilor in rit catolic a inceput cucerirea organizata a Transilvaniei, prin infrangerea voievozilor formatiunilor politice romanesti din centrul Transilvaniei si Banat.

2. a doua jum. a sec. XI-XII:

organizarea treptata a teritoriului cucerit prin crearea comitatelor, unitati administrativ-teritoriale aflate sub autoritatea regelui  Ungariei; primul comitat creat a fost Bihor (1111), apoi au fost create Crasna si Dabaca (1164), Alba, Cluj, Timis (1117), Satu Mare (1187), Caras (1200) si la inceputul sec. al XII-lea, Tarnava, Arad, Zarand;

dupa incercarea esuata a regalitatii maghiare de a impune propriul model de organizare politica - pricipatul (primul pricipe al Transilvaniei, Mercurius, a fost mentionat in documente din anul 1111), a avut loc organizarea politica a Transilvaniei ca voievodat (institutie specific romaneasca) cu o larga autonomie in cardul regatului maghiar, condusa de un voievod numit de rege. Astfel, in anul 1176, voievod al Transilvaniei era Leustachius;

organizarea politica a Transilvaniei a fost insotita si de organizarea religioasa prin infiintarea episcopatelor catolice;

pentru intarirea stapanirii maghiare in Transilvania, au fost colonizati secui, sasi, cavaleri ai ordinelor cavaleresti (teutoni si ioaniti):

a.     secuii: de origine turca, au participat la actiunile militare ale maghiarilor impotriva romanilor. Mai intai s-au asezat in Bihor, apoi, in sec. al XII-lea, se gaseau pe Tarnave si Mures, in sec. al XIII-lea s-au asezat in estul Transilvaniei, la limita Carpatilor Orientali. Conform intelegerii pe care o aveau cu maghiarii, secuii aveau rolul de a apara trecatorile Carpatilor impotriva invaziilor din rasarit. In schimb isi pastrau forma proprie de organizare si conducere.

b.     Sasii: au fost colonizati in scopuri de aparare, dar si economice. Ei au fost adusi din zona Rhinului si Flandra dar, cel mai numeros grup a fost adus din Saxonia. Primul grup a fost colonizat la jum. sec. al XII-lea in judetele Alba si Hunedoara. Un alt grup s-a stabilit in zona Sibiului. Ultimul grup a fost colonizat la inceputul sec. al XIII-lea in zona Brasovului. Sasii au contribuit la dezvoltarea oraselor medievale Sibiu, Tarnave, Brasov, Orastie, Bistrita. Privilegiile acestora au fost consemnate in 'Bula de aur a sasilor' (1224) acordata acestora de regele Andrei al II-lea.

c.      Cavalerii teutoni: au fost adusi, in anul 1211, in Tara Barsei de regele Andri al II-lea cu scopul de a opri incursiunile cumanilor aflati in Muntenia. Cu toate ca se bucurau de numeroase privilegii, teutonii au incercat sa-si extinda stapanirea la sud de Carpati si sa iasa de sub autoritatea regelui Ungariei. De aceea, in 1225 ei au fost alungati din Tara Barsei.

d.     Cavalerii ioaniti (ospitalieri): au fost colonizati in Banat, de catre regele maghia Bela al IV-lea care a consemnat privilegiile acestora intr-o diploma din anul 1247. In aceasta diploma sunt mentionate formatiunile politice romanesti de la sud de Carpati.

Formarea statului medieval Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia)

A cunoscut trei etape:

1.     - Invazia mongola din 1241 a oprit expansiunea maghiara la sud de Carpati si a permis afirmarea cnezatelor si voievodatelor romanesti amintite in 'Diploma Cavalerilor Ioaniti';

Incercarea unui urmas al lui Litovoi, voievod din dreapta Oltului, de unigicare a acestor formatiuni prestatale si de iesire de sub suzeranitate maghiara, in 1272-1275. Ca raspuns, regele maghiar Ladislau IV a organizat, in 1277, o expeditie militara in urma careia voievodul roman a fost ucis, iar fratele lui, Barbat, a fost luat prizonier.

2.     - incercarea de unificare a formatiunilor politice prestatale romanesti dintre Carpati si Dunare a pornit din stanga Oltului, de la voievodatul lui Seneslau, pe fondul crizei politice a regatului maghiar si slabirii dominatiei tatare asupra teritoriilor romanesti la inceputul sec. al XIV-lea;

unificarea politica a cnezatelor si voievodatelor romanesti de catre Basarab I Intemeietorul (1310-1352)

1324 - recunoasterea stapanirii lui Basarab asupra teritoriului ce cuprindea Banatul Severinului, Oltenia, Muntenia si teritorii de la nordul gurilor Dunarii (Basarabia) , de catre Carol Robert de Anjou;

9-12 noiembrie 1330 - batalia de la Posada si infrangerea lui Carol Robert de Anjou; cucerirea independentei noului stat fata de regalitatea maghiara;

contributia adusa la intemeierea Tarii Romanesti de catre voievozii romani din Transilvania care, nemultumiti de politica maghiarilor in Transilvania, au trecut la sud de Carpati, fapt consemnat de cronicile din sec. XVII-XVIII si cunoscut ca 'descalecatul lui Negru Voda din Fagaras'.

3.     - consolidarea statului prin cearea institutiilor interne si afirmarea ca stat medieval de sine statator in timpul urmasilor lui Basarab I: Nicolae Alexandru (1352-1364), Vladislav Vlaicu (1364-1377), Radu I (1377-1384), Dan I (1384-1386), pana la sfarsitul sec. al XVI-lea.

Intemeierea statului medieval Moldova

A cunoscut trei etape:

1. 1353 - crearea de catre regalitatea maghiara, in contextul luptelor cu tatarii, a unei marci de aparare in nord-vestul Moldovei cu centrul la Baia, pusa sub conducerea voievodului maramuresean Dragos, structura ce s-a suprapus peste structurile romanesti din zona. Aceasta marca este considerata Moldova Mica si era vasala regelui Ungariei.

2. -rascoala romanilor din Maramures sub conducerea voievodului Bogdan ce stapanea un cnezat format din 22 de sate, aflat pe valea Izei, cu resedinta la Cuhea. Rascoala a fost urmata de 'descalecatul' acestuia in Moldova.

- 1359 - a avut loc 'descalecatul' lui Bogdan in Moldova, unde i-a alungat pe urmasii lui Dragos.

- Ludovic de Anjou a castigat independenta Moldovei.

3. Desavarsirea teritoriala prin incorporarea Tarii de Jos (sudul Moldovei), si consolidarea instutionala a statului medieval Moldova care s-au realizat sub urmasii lui Bogdan: Latcu (1365-1374), Petru Musat (1347-1391), Roman I (1391-1394), Stefan I (1394-1399).

Formarea Dobrogei

Nucleul statului a fost 'Tara Cavarnei' mentionata intr-o diploma a lui Ioan Asan al II-lea la 1230.

1346 - in fruntea statului se afla Balica care s-a amestecat in razboiul civil de la Constantinopol.

1347 - Dobrotici, fratele lui Balica, a urmat la conducerea statului in Dobrogea. La inceput acesta era vasal Bizantului, fiind numit 'despot'. Treptat a devenit autonom fata de imperiu si a unificat 'tarile' dintre Dunare si mare intemeind Dobrogea.

1388 - Ivanco, fiul lui Dobrotici, urmatorul conducator al Dobrogei, a participat alaturi de Mircea cel Batran la luptele cu turcii si, probabil, a fost ucis.

Mircea cel Batran a anexat Dobrogea la Tara Romaneasca.