Cirdasia de la Münhen si urmarile ei - pretentiile germane fata de Cehoslovacia

Pretentiile germane fata de Cehoslovacia si pozitia marilor puteri. N-au trecut nici doua luni din momentul invaziei lui Hitler in Austria, cum Europa din nou a fost cuprinsa de alarma: pericolul navalei germane s-a abatut asupra Cehoslovaciei. Aceasta tara ii atragea pe hitleristi cu situatia sa strategica convenabila in centrul Europei, cu existenta bogatelor resurse naturale si industria sa dezvoltata.

Pentru ocuparea Cehoslovaciei Hitler a provocat dezordini interne in acest stat: aici, de-a lungul hotarului cu Germania, in Sudeti, locuia o numeroasa minoritate germana (3,5 mln. oameni), in sinul careia nazistii au declansat o cumplita companie separatista. Prima etapa in aceasta cale a devenit cererea de a preda regiunea Sudeta in componenta reihului (cu toate ca la inceput formal Hitler se pronunta numai contra "asupririi de catre cehi" a consingenilor sai). Dar nu erau importante cerintele concrete ale lui Hitler: in ce n-ar fi constat ele la acea sau alta etapa a crizei, aceasta era evident mai mult decit putea indeplini guvernul cehoslovac. Iar daca acea sau alta cerere era acceptata, apoi "taxa" se ridica imediat, ca noua cerere sa fie absolut inadmisibila pentru cehi si criza deci sa nu poata fi aplanata, decit doar dupa lichidarea Cehoslovaciei. Vom mentiona doar ca cea mai murdara munca pentru nemti au indeplinit-o englezii si francezii.

Pe parcursul primaverii si verii incordarea in relatiile intre Berlin si Praga crestea si catre toamna a atins un nivel critic. Iar guvernul lui Chamberlain se straduia, in primul rind, sa le intre nazistilor in voie. Drept sarcina primordiala el considera neadmiterea acordarii de catre Franta a ajutorului Cehoslovaciei, ceea ce putea sa antreneze Anglia in razboi cu cel de-al treilea reih. Iar aceasta ar fi insemnat esecul intregii linii politice externe a lui Chamberlain, atintite spre atingerea intelegerii cu Germania⁴⁹. In baza acestei pozitii a cercurilor guvernante engleze statea calculul ca inghitind Cehoslovacia, fascistii se vor indrepta spre Rasarit. O confirmare convingatoare acestuia serveste declaratia cinica a lui Chamberlain: "Nici Marea Britanie, nici Franta n-ar fi luptat in apararea Cehoslovaciei in caz de navalire asupra ei a Germaniei, si statul cehoslovac nu poate continua exista in felul sau actual"⁵⁰. "Acesta in genere este un stat ireal", spunea consilierul lui Chamberlain pe problemele politicii externe H. Wilson ⁵¹. Practic, cuvint in cuvint, la repetat pe seful sau Halifax: "Cehoslovacia nu poate exista in modul actual. E fara de sens ducerea razboiului pentru un obiect, existenta caruia nu poate fi asigurata"⁵².

Insa Cehoslovacia avea un pact de ajutor reciproc cu Franta si URSS, iar Marea Britanie avea obligatii in fata Frantei si trebuia sa lupte de partea acesteia, daca ea va fi antrenata in razboi. "Insa, scrie Mosley, cehii pentru Chamberlain erau oamenii de soiul doi. Iar faptul ca ei erau aliati credinciosi ai Frantei, pentru Chamberlain avea o importanta si mai mica, fiindca el nu prea-si batea capul nici de francezi"⁵³. Dar, pentru a nu crea o situatie, cind Anglia va trebui sa-si indeplineasca obligatiile de aliat, s-a hotarit de-i presat cu toate fortele pe cehi pentru a-i impune sa capituleze "pasnic" in fata agresorilor. Anume prin intermediul unei astfel de tactici "impaciuitorii" vroiau sa-l satisfaca pe Hitler. Pe acest fon devin clare cuvintele lui Horatiu Wilson, care a spus ca Cehoslovacia exista pentru a crea probleme marilor puteri⁵⁴. Exprimind esenta politicii date, ambasadorul american la Paris, Boullit, raporta la Washington:" actiunile Frantei si Angliei fata de Cehoslovacia se vor baza pe presupunerea ca descompunerea definitiva a Cehoslovaciei este inevitabila si ca maximum la ce se poate spera - faptul ca aceasta descompunere va avea loc fara varsare de singe si in asa fel ca Franta si Anglia sa iasa cu fata curata"⁵⁵. In acelasi spirit ii spunea noul ministru de externe a Frantei Bonnet, "impaciuitor" insistent⁵⁶, ambasadorului german Welceck, ca, in relatiile cu Cehoslovacia, Franta e cointeresata numai in una - ca Germania prin careva "actiuni violente, brutale sa nu-i puna pe francezi in fata necesitatii de a-si indeplini obligatiile sale"⁵⁷.

Deaceea, in calitate de unic mijloc de rezolvare a problemei cehoslovace, Chamberlain si Bonnet propuneau tratative cu Hitler, presind in acelasi timp Praga, cu scopul de a ceda cererilor lui⁵⁸. Nemtii la rindul lor cereau de la Londra si Paris ruperea sistemului de tratare al Cehoslovaciei cu Franta si URSS⁵⁹. Aceasta cerere a fost sustinuta si de ambasadorul american la Berlin, Wilson, in timpul vizitei lui la Praga in august 1938 in dialogul cu E. Benes⁶⁰. Bonnet spunea ca in caz daca Cehoslovacia va manifesta "nechibzuinta", "guvernul francez poate sa declare ca Franta se considera libera de obligatiile sale"⁶¹. Churchill scria in legatura cu aceasta: " Trebuie sa recunoastem ca daca Bonnet cauta motive pentru a-i parasi pe cehi in voia soartei, cautarile lui au fost nu fara succes"⁶².

Pentru a-i infringe pe cehi definitiv, a-i speria si a-i face sa capituleze, s-a inceput concentrarea trupelor germano-fasciste la hotarele Cehoslovaciei. Paralel cu aceasta, agentura hitlerista, in frunte cu capetenia nazistilor sudeti, Geinlein, pregatea un putci fascist in raioanele de frontiera. Pregatind agresiunea contra Cehoslovaciei, la Berlin mizau pe tendinta spre acaparari teritoriale din partea cercurilor guvernante reactionare ale Poloniei, care, deasemenea, si-au inaintat trupele spre granita ceha⁶³.

Intre timp socotelele hitleristilor nu s-au indreptatit. Guvernul Benes, sub presiunea avintului patriotic al propriului popor, urgent a infaptuit in mai mobilizarea partiala. Trupele au ocupat fortificatiile de la frontiera, preintimpinind primejdia putciului fascist in Sudeti si a invaziei prin surprindere a armatei hitleriste⁶⁴. Fermitatea poporului cehoslovac de a-si apara Patria a rupt intentia agresorului. Acest epizod convingator dovedeste ca Cehoslovacia era capabila sa-si apere independenta si pentru aceasta era nevoie numai de vointa pentru rezistenta. Cum ne vom convinge mai jos, inzestrarea tehnico-materiala, pregatirea de lupta a armatei cehoslovace, sistema de fortificatii, spiritul poporului ii permiteau Cehoslovaciei, pe parcursul a citorva luni, chiar si in singuratate, sa le opuna rezistenta concomitent Germaniei si Ungariei.

O mare importanta pentru rezultatul evenimentelor din mai a avut-o increderea cehoslovacilor in ajutorul Uniunii Sovietice, care ferm a sustinut tara lor⁶⁵. Conform conditiilor tratatului sovieto-cehoslovac, obligatia URSS despre acordarea ajutorului RCS intra in vigoare numai in cazul, daca aceasta primea ajutor din partea Frantei. In asa fel refuzul Frantei de a veni in apararea Cehoslovaciei complet elibera Uniunea Sovietica de obligatii. Insa guvernul sovietic si in acest caz era gata sa-i vina in ajutor Cehoslovaciei. La 26 aprilie M.I. Kalinin a declarat ca "pactul nu interzice fiecarei din parti sa vina in ajutor fara sa astepte Franta"⁶⁶. Insa problema consta in faptul ca insasi conducerea cehoslovaca nu dorea sa primeasca acest ajutor. Tratatul cu Uniunea Sovietica presedintele Cehoslovaciei il privea nu ca un mijloc efectiv de asigurare a independentei tarii, dar numai ca un avantaj comod in lupta diplomatica: "Relatiile Cehoslovaciei cu Rusia, ii lamurea Benes trimisului britanic Newton, intodeauna au fost si vor ramine un factor de mina a doua, dependent de pozitia Angliei si Frantei Daca Europa Occidentala va pierde interesul fata de Rusia, Cehoslovacia deasemenea va pierde interesul fata de ea"⁶⁷. Chiar si gindul despre admiterea trupelor sovietice pe teritoriul Cehoslovaciei, pentru apararea comuna a tarii, Benes il considera "la mintea magarului" si o prostie nemaipomenita⁶⁸. In genere la Praga considerau ca fara ajutor din partea Frantei, ajutorul sovietic va fi respins. In discutia cu ambasadorul francez din Polonia Noel, A. Benes spunea: "Eu doresc sa colaborez cu URSS in acea masura, in care o face Franta"⁶⁹.

In asa fel, Praga se uita la Paris, Parisul - la Londra, iar Londra la Berlin. Cercul s-a inchis, doar cel de-al treilea imperiu si-a pus in gind sa "infulece" Cehoslovacia. Pentru a nu-i irita pe nemti (si englezi), francezii nu acceptau propunerea sovietica⁷⁰ despre tratativele cartierelor generale ale Frantei, URSS si Cehoslovaciei⁷¹.

Parisul, urmind Londra, tot mai mult inclina spre cautarea intelegerii cu Germania, dar mai corect - spre capitulare in fata ei. La colaborare cu URSS pentru ajutorarea Cehoslovaciei, nu se gindeau. In discutia cu ambasadorul polonez Lukasiewicz Bonnet a declarat ca "pactul sovieto-francez este foarte "conventional" si guvernul francez deloc nu tinde sa se sprigine pe el". El a spus ca "ar fi deosebit de multumit, daca ar fi putut sa le declare Sovietelor ca Franta nu necesita ajutorul lor"⁷². Pina la urma Bonnet a declarat deschis ca "Franta nu va lupta din cauza problemei sudete Guvernul cehoslovac nu trebuie sa considere ca daca va incepe razboiul, atunci noi vom fi de partea lui"⁷³.

"Pacificatorii" anglo-francezi se temeau numai de o noua incercare a lui Hitler "sa rezolve" problema sudeta prin forta: agresiunea fatisa ar fi trezit indignarea opiniei publice, ce ar fi impiedicat promovarea de mai departe a politicii de "impaciuire". Englezii le spuneau nemtilor: "E nevoie de o alta tactica fata de cehi: nu trebuiesc impuscaturi - innadusitii"⁷⁴.

Ajutindu-le fascistilor sa-i "innaduse" pe cehi, guvernul englez, conform intelegerii cu Parisul, la sfirsitul lui iulie, l-a trimis la Praga pe lordul Runciman in calitate de "mediator independent,"⁷⁵ scopul real al caruia era de a impune guvernul cehoslovac sa accepte programul nazist de descompunere a tarii. Anume la aceasta si s-au redus concluziile lui W. Runciman, care a prezentat un memorandum, ce pleda pentru alipirea regiunii Sudete la reih. "Cehoslovacia, indica el, nu poate exista in starea actuala si este important ceva de facut, chiar daca aceasta va aduce la necesitatea de a taia citeva degete"⁷⁶. Englezii si francezii au inceput deschis sa ceara de la aliatul sau si trebuie de mentionat indeosebi - cel mai fidel si capabil de lupta aliat, pentru ca el sa permita sa fie amputat benevol.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Agravarea situatiei in luna septembrie 1938. De la inceputul lui septembrie intrebarea a trecut in planul cum anume de oformat transmiterea regiunii Sudete Germaniei. Chamberlain prefera o afacere bilaterala anglo-germana. Dar temindu-se ca vor fi ocolite interesele ei, acesteia i s-a opus Franta. Participarea sa o presupunea si Italia. Asupra dreptului de a lua parte la tranzactie insista si Polonia. SUA sustineau ideea conferintei, dar preferau sa ramina in laturi. Dupa cum vedem, in pozitiile acestor tari existau divergente, dar in una ele erau unanime: URSS la tratativele privind soarta Cehoslovaciei nu trebuie sa ia parte!

Halifax spunea, la 11 septembrie 1938, ca alipirea regiunii Sudete la Germania este unica speranta de a evita razboiul. El, si deasemenea Chamberlain, Simon, Hoare au propus convocarea conferintei cu participarea Angliei, Frantei, Germaniei si Italiei⁷⁷. Indreptatind aceasta afacere, Daladier spunea ca daca va incepe razboiul intre statele occidentale si Germania, el va aduce ambelor parti numai paguba. Catre sfirsitul razboiului se va declansa revolutia, care se va raspindi in toate tarile - si invingatoare, si invinse. "In rezultatul slabirii continentului european Uniunea Sovietica nu va taragana sa transfere in tarile noastre revolutia mondiala"⁷⁸. O lamurire foarte semnificativa, care explica totul si nu necesita comentarii adaugatoare.

Dar erau si alte pareri. In legatura cu planurile convocarii unei astfel de conferinte, consilierul principal al MAE britanic, R. Wancittart, fiind contra acestor planuri, i-a prezentat lui Halifax un memoriu, in care mentiona ca esenta acestei conferinte consta in de "izgonit Rusia din Europa", ce "complet si in intregime este in interesul Germaniei". Insa o astfel de politica poate aduce la aceea, prevenea el, ca Rusia, pusa in situatie de izolare, poate merge la apropiere cu Germania⁷⁹. De aceeasi parere era si ambasadorul SUA in URSS, J. Davis, mare industrias si prieten al lui Roosevelt⁸⁰.

La 13 septembrie, in legatura cu agravarea situatiei internationale in rezultatul provocatiilor agenturii fasciste din Sudeti, la consfatuirea premierului englez cu "ministrii superiori" a fost adoptata hotarirea despre deplasarea urgenta a premierului in Germania⁸¹. Acesta era extrasecretul "plan zet."⁸². Continutul si esenta lui Chamberlain a expus-o in scrisoarea catre Runsiman: "Eu am hotarit, scria premierul, sa fac un pas neasteptat si dramatic si anume sa plec in Germania pentru a ma intilni cu cancelarul german. Daca Hitler va accepta, dar sa refuze ii va fi foarte greu, eu voi sti sa-l conving ca el are o posibilitate unica sa obtina intelegerea anglo-germana pe calea rezolvarii pasnice a problemei cehoslovace. Voi schita perspectivele, reiesind din aceea ca Germania si Anglia sint doi piloni ai pacii europene si principalele proptele contra comunismului si deaceia e necesar pe cale pasnica de invins greutatile curente Vom examina si alte intrebari politice. Una din ele se va referi probabil de sistemul de tratate intre Franta, Cehoslovacia si Rusia Cred ca se va putea de gasit o solutie, acceptabila pentru toti, in afara de Rusia"⁸³.

In acest document mic este exprimata esenta cursului cercurilor guvernante ale Marii Britanii - atingerea intelegerii cu Germania cu scopul inlaturarii pericolului razboiului in Vest si canalizarii expansiei germano-fasciste spre Est. Planul era prezentat ca pasnic, cu toate ca toti intelegeau ca el deschidea calea razboiului. Insa Chamberlain si K^o nutreau iluzii ca ei insisi vor ramine in afara incendiului.

Dezgolind pricinile acestei politici, deputatul de la partidul catolic, Svetlik, a declarat in parlamentul Cehoslovaciei: "Anglia nu ne sustine, fiindca se teme ca Germania, suferind infringere in razboi, va aduce la prabusirea capitalului in lumea intreaga"⁸⁴.

Politicianul englez si cunoscutul istoric H. Nicolson scria despre dialogul sau cu membrul guvernului O. Stanley, care spunea: "Intelegeti, vom cistiga noi sau vom suferi infringere, aceasta va fi sfirsitul a tot ce noi aparam". In continuare H. Nicolson lamureste ca «"noi", pentru el, este clasa burgheziei»⁸⁵. E analogica si opinia loctiitorului ministrului afacerilor externe al Angliei O. Harwey: "Orice razboi, se va termina el cu victorie ori infringere, va nimici clasele bogate si deaceia ele sint pentru pace cu orice pret"⁸⁶.

Cu cuvitele lui Roosevelt, adresate lordului Lotian, se poate de facut totalul acestor dispozitii: "Clasa avuta a Angliei intr-atit se teme de comunism, care in realitate nu prezinta nici un fel de primejdie pentru Anglia, ca s-a aruncat in bratele nazismului"⁸⁷.

La congresul nazistilor din Niurnberg la adresa Cehoslovaciei au rasunat injuraturi brutale si amenintari. La 12 septembrie Hitler a cerut "de le acordat nemtilor sudeti dreptul sa-si rezolve soarta  de sine statator " prevenind ca ei "nu sint parasiti si dezarmati"⁸⁸. Dupa semnalul din Berlin ghenleinovistii au organizat multiple incidente, care s-au transformat in manifestatii de masa ale nemtilor sudeti, dispusi pronazist. Pentru a preveni rebeliunea, guvernul cehoslovac a fost nevoit sa foloseasca armata si sa declare regiunea Sudeta in stare de razboi. Geinlein, temindu-se de arest, a evadat in Germania.

Guvernul cehoslovac le-a propus reprezentantilor partidului nemtilor sudeti sa continue tratativele. Prin Runciman ghenleinovistii si-au inaintat conditiile: de scos din regiunea Sudeta trupele cehoslovace, de anulat starea de razboi si de transmis functiile de pastrare a ordinii organelor locale. Pentru indeplinirea acestor conditii ei au determinat si termenul - sase ore.

La 13 septembrie la Londra au primit o telegrama alarmanta de la ambasadorul englez la Berlin, care prevenea, ca in caz de neindeplinire de catre guvernul cehoslovac a ultimatumului, va izbucni razboiul, deaceia "nu se poate de pierdut nici un minut". "Daca va fi nevoie de indreptatiri" pentru "capitularea rusinoasa in fata amenintarilor germane, apoi aceasta, fara indoiala, se poate de lamurit prin devotamentul nostru permanent fata de principiului autodeterminarii"⁸⁹, propunea Henderson.

Intilnirile lui Chamberlain cu Hitler si tradarea Cehoslovaciei de anglo-francezi. Acest semnal tocmai si-l astepta Chamberlain. In aceeasi zi el l-a prevenit pe Hitler ca este gata de a-l vizita in ziua urmatoare. La 15 septembrie, la Berchtesgaden, a avut loc intilnirea lui Chamberlain cu Hitler, care era dispus destul de razboinic⁹⁰. Si aceasta e clar, intrucit singuri englezii si francezii il incredintau ca nimic nu vor intreprinde pentru salvarea Cehoslovaciei. Dar si pelerinajul injositor al premierului britanic, care a fost nevoit sa strabata toata Germania si, ajungind in Alpii Bavarezi, sa se ridice pe scarile vilei de munte a reihcancelarului, a devenit o noua marturie a capitularii rusinoase a Occidentului.

Referindu-se la stirea falsa despre trei sute de ucisi si multe sute de raniti in rezultatul ciocnirilor din Sudeti, Hitler a declarat ca problema cehoslovaca necesita o solutionare imediata si ca posibilitatea colaborarii Germaniei si Angliei in mare masura va depinde de aceea, daca vor putea sa ajunga la intelegere pe o platforma comuna. Daca nemtii sudeti vor fi inclusi in reih, grosolan a declarat fiurerul, minoritatile ungara, poloneza si slovaca vor fi separate, atunci partea ramasa se va pomeni atit de mica ca, din acest motiv, nu va trebui sa-si bata capul .

Chamberlain s-a pronuntat pentru transmiterea Sudetilor Germaniei, mentionind doar ca trebuie sa se consulte cu membrii cabinetului sau, cu Parisul si lordul Runciman, "uitind" de Praga. Seful guvernului englez a propus de intrerupt tratativele pe citeva zile, pentru ca apoi sa se intilneasca iarasi. Dupa convorbirea cu Chamberlain, Hitler s-a incredintat complet in posibilitatea ocuparii regiunii Sudete a Cehoslovaciei. Premierul englez era deasemenea hotarit sa impuna in sfirsit Praga sa indeplineasca cererile Germaniei.

Dupa intoarcerea lui Chamberlain din Berchtesgaden urma de realizat aceasta hotarire in viata. Cu toate ca cursul general al guvernului in conflictul mondial, ce se apropia, raminea vechi, unii membrii ai lui foarte bine intelegeau cit de riscant este aceasta pentru interesele nationale ale tarii. "Nu se poate de garantat, prevenea Halifax, ca aceasta politica ne va aduce spre succes Daca ea va suferi esec, guvernul va fi ivinuit ca numai manifestind vointa in convingerile sale, el putea sa preintimpine nenorocirea. El va fi invinuit deasemenea in abatere de la principiile securitatii colective Dar aceasta critica nu-l atinge"⁹¹.

Raportind la 17 septembrie la sedinta cabinetului de ministri rezultatele vizitei sale la Hitler, Chamberlain deasemenea afirma ca, predind Cehoslovacia Germaniei, se poate de obtinut intelegerea dorita cu fiurerul. "Premier-ministrul considera, se spune in protocolul acestei sedinte, ca se poate de reglamentat greutatile existente si de sperat de ajuns la intelegere si pe alte intrebari"⁹².

La 18 septembrie din invitatia guvernului englez la Londra au sosit Daladier si Bonnet. Dupa ce francezii au facut cunostinta cu rezultatele vizitei lui Chamberlain la Hitler, ambele parti s-au inteles despre inaintarea comuna a ultimatumului Pragai. In nota, inaintata guvernului cehoslovac la 19 septembrie 1938⁹³, ei, intr-o forma absolut intoleranta, au cerut transmiterea imediata Germaniei a raioanelor de linga frontiera, in care nemtii alcatuiau majoritatea populatiei. Fara aceasta "pastrarea pacii si securitatea intereselor vitale ale Cehoslovaciei nu poate fi efectiv asigurata"⁹⁴. Ei "au recunoscut" "ca in caz de acord al guvernului Cehoslovaciei cu masurile propuse el va avea dreptul sa ceara o anumita garantie viitoarei sale securitatii"⁹⁵ si au cerut de la el anularea tratatelor despre ajutor reciproc cu Uniunea Sovietica si Franta⁹⁶. Bonnet in discutia cu trimisul cehoslovac a subliniat ca daca Cehoslovacia nu va accepta aceste conditii, atunci Anglia si Franta nu-i vor acorda nici un fel de ajutor, ci o vor lasa in voia soartei .⁹⁷

Tradarea Cehoslovaciei de Chamberlain si Daladier a nascut un val de protest in lumea intreaga si cea mai mare indignare in Cehoslovacia. Sub presiunea maselor populare, guvernul, la 20 septembrie 1938, a respins propunerile anglo-franceze si a rugat guvernele Angliei si Frantei sa-si revada punctul lor de vedere .⁹⁸

Dar n-a trecut nici jumatate de ora, cind premierul Hodza, invitindu-l pe trimisul Frantei de Lacroix, l-a informat ca daca Cehoslovacia va primi un ultimatum si mai aspru cu o declaratie despre refuzul Frantei de a-si indeplini obligatiile tratatului, atunci Praga va capitula. O explicatie analoaga a primit si trimisul englez Newton.⁹⁹

De lamurit acest lucru se poate numai in felul urmator: guvernatorii Cehoslovaciei in esenta ii copiau in miniatura pe münhenistii anglo-francezi, care se temeau de comunisti si poporul propriu mai mult decit de Hitler. Pentru ca in fapte si nu numai in cuvinte de respins ultimatumul anglo-francez, iar dupa aceasta de opus rezistenta agresiei fasciste, se cerea o mare vointa politica si barbatie personala, urma de inarmat poporul si de acceptat ajutorul URSS. Dar anume aceste calitati si intentii lipseau la politicienii burghezi cehi.

Sa primeasca nota cehoslovaca cemberlenii si daladie nu doreau nici in vis rau, dar stiau cu cine au de afacere in Praga: injosindu-se si tirindu-se in fata lui Hitler, ei se purtau despotic cu cehii. La ora doua de noapte, la 21 septembrie, Benes a fost ridicat din pat de sosirea ambasadorilor englez si francez, care i-au inminat ultimatumul de "miez de noapte"¹⁰⁰. Guvernului cehoslovac i-a fost categoric declarat ca in caz de respingere a acestor propuneri cehii vor fi lasati fara spriginul francez (si englez), in voia nemtilor¹⁰¹. "Iar daca cehii se vor uni cu rusii, au subliniat ei, razboiul poate capata un caracter de "cruciada" contra bolsevicilor. Atunci guvernelor Angliei si Frantei le va fi foarte greu sa ramina pasive"¹⁰². Chiar si Hoare mai tirziu recunostea ca aceasta a fost una din cele mai nerusinate actiuni din istoria diplomatiei britanice¹⁰³. La procesul de la Niurnberg I. Schacht spunea in legatura cu aceasta: "Hitler n-a luat Cehoslovacia cu forta. Aliatii pur si simplu i-au cadonat aceasta tara"¹⁰⁴. Pe atunci se glumea amarnic: "Cehoslovaciei i-au propus sa se sinucida pentru ca, doamne fereste, sa nu fie ucisa!".

Supunindu-se presiunii anglo-franceze, guvernul lui Benes a capitulat, acceptind sa satisfaca cererile de la Berchtesgaden ale lui Hitler¹⁰⁵.

In legatura cu ultimatumul dat Churchill a facut o declaratie: "Dezmembrarea Cehoslovaciei sub presiunea Agliei si Frantei este echivalenta capitularii complete a democratiilor occidentale in fata amenintarii naziste cu folosire a fortei Parerea ca chipurile se poate de asigurat securitatea, aruncind un stat mic in gura lupilor - e o eroare fatala"¹⁰⁶ Cu regret aceasta parere pe atunci in Anglia nu era in cinste. Cum mentioneaza istoricul englez Boulock" aliatii au preferat rezistentei alianta cu Hitler"¹⁰⁷.

In ce priveste pozitia SUA in criza cehoslovaca, apoi pe tot parcursul ei, incepind cu martie si terminind cu octombrie, ele complet ii sustineau pe "münhenistii" anglo-francezi¹⁰⁸.

La 22-23 septembrie a avut loc o noua intilnire a premierului britanic cu Hitler, de asta data la Godesberg¹⁰⁹. Chamberlain i-a expus fiurerului planul, elaborat la Londra, de transmitere a regiunii Sudete Germaniei si inlocuirii tratatelor pe care le avea Cehoslovacia cu "garantii" internationale. Insa Hitler neobrazat a raspuns ca propunerile engleze sint deja inacceptabile. In afara de nemtii sudeti, a detalizat el, in Cehoslovacia locuiesc polonezi si unguri. Lor deasemenea trebuie de le acordat dreptul sa se separe. In afara de aceasta, metoda de determinare a hotarelor teritoriilor transmise e prea lunga, iar el nu doreste sa aiba de furca cu comisii, comitete si organizatii de felul aceasta. Frontiera trebuie stabilita imediat si regiunea transmisa va fi imediat ocupata de trupele germane. Problema trebuie "solutionata" complet si definitiv pina la 1 octombrie 1938.

Hitler, cordial, i-a multumit lui Chamberlain pentru munca lui la tratativele pentru "salvarea pacii" si l-a incredintat in tendinta sa veche spre prietenie cu Anglia. "Intre noi nu sint nici un fel de contradictii, citeaza in memoriile sale cuvintele lui Hitler translatorul Schimdt, noi nu ne vom amesteca in chestiunile voastre din afara Europei, iar voi puteti fara temeri sa ne acordati libertate in Europa Centrala si de Sud-Est"¹¹⁰. Din partea lui Chamberlain n-au urmat nici un fel de obiectii.