Antisemitismul modern

ANTISEMITISMUL MODERN

Aparitia si succesul antisemitismului secolelor XIX si XX nu pot fi ințelese fara recunoașterea rolului important jucat de moștenirea de secole a ostilitații doctrinare fața de evrei a Creștinatații, care le-a atribuit evreilor imaginea de "ucigași ai lui Iisus", orbi fața de adevarul divin relevant prin El. Aceasta ii poziționa intr-un statut de subordonare, astfel ca, in ochii creștinilor, evreii reprezentau o credița minoritara ce trebuia tolerata. Aceasta concepție negativa și specifica Creștinatații medievale a avut consecințe puternice asupra imaginii evreilor de-a lungul veacurilor.[1]

Insa odata cu secolul al XIX-lea, antisemitismul iși pierde mult din caracteristicile lui creștine, imbracand o dimensiune biologica și rasiala ce l-a situat deasupra formelor anterioare ale antisemitsimului. Aceasa noua forma și-a atins punctul culminat in timpul Holocaustului. Hannah Arendt crede ca nu exista o conexiune intre antisemitismul modern si cel medieval, considerand ca rasismul si antiiudaismul teologic sunt doua fenomene total distincte.[2] Spre deosebire de aceasta, John T. Pawlikowski este de parere ca nu se poate face o separație intre antisemitismul creștin și cel nazist, antisemitismul creștin servind ca un indispensabil razor de samanța al indiferenței și chiar al sprijinului pe care mulți membri ai bisericilor l-au oferit incercarii lui Hitler de a anihila comunitatea evreiasca din Europa și nu numai.[3]

Legatura dintre antisemitismul crestin si cel modern este evidentiata si de Hyam Maccoby, care este de parere ca antisemitismul modern este mostenirea mitului medieval al evreului ca "ucigas al lui Iisus" dar si a pozitiei evreilor in societatea medievala ca un popor paria menit sa faca mereu munca de jos. "Daca crestinatatea ar fi ramas o religie minoritara, fantaziile ei despre evrei nu ar fi produs Holocaustul". Dar transformarea imaginii evreului intr-o sub-clasa dispretuita si stigmatizarea ce a rezultat din acest statut au supravietuit emanciparii, luand noi forme si argumente, bazate pe moduri moderne de gandire.[4]