Anglia in timpul razboiului de 100 de ani

Anglia in timpul razboiului de 100 de ani

De venirea lui Eduard al III-lea la tronul Angliei - 1327-1377 este legata inasprirea relatiilor politice cu Franta si inceperea razboiului de 100 de ani. S-a aliat cu Imperiul German si Flandra si a obtinut victoria la Crecy - 1346 si Poitiers - 1356, succese care au dus la cresterea prestigiului regelui. Intre timp creste importanta relatiei marfa-bani, orasele cunosc un avant economic deosebit prin dezvoltarea manufacturilor textile. Agricultura a cunoscut transformari deosebite : prin orientarea actiunii catre comert, serbia a inceput sa fie desfacuta. Anglia a cunoscut si efectele dezastruoase in plan demografic prin aparitia si actiunea ciumei in 1348 in urma careia o buna parte a populatiei a pierit. In 1349 s-a votat de catre parlament "Statutul celor care muncesc" ce stabilea ca orice persoana intre 12 si 60 de ani era obligata sa munceasca pentru un salariu egal cu cel din 1347. Drept reactie, Anglia cunoaste o puternica rascoala condusa de Watt Tyler in 1381 cu principal efect lichidarea treptata a serbiei, mai ales ca taranii iobagi se puteau rascumpara contra unei sume de bani. Cei ce se rascumparau primeau un act sau o copie dupa procesul verbal al tribunalului local.

In secolul XV s-a schimbat si structura nobilimii prin orientarea unei parti din ea catre activitate comerciala si manufacturiala. Cresterea oilor era mai rentabila decat agricultura, fenomenul "imprejmuirilor" a capatat o forma rapida punandu-se bazele economiei capitaliste si in acest domeniu al economiei. Se fabrica postavuri taranesti nevopsite, iar un act de navigatie stabilea obligatia negustorilor englezi de a face comert pe mare numai cu vase proprii. Cei interesati in activitatea comerciala au sprijinit puterea centrala pentru a pune capat anarhiei interne provocata de feudali.

Marii nobili au provocat criza si anarhia feudala de la sfarsitul secolului XIV si inceputul secolului XV fiind inconjurati de mercenari.

Jafurile si ocuparea unor pamanturi vecine erau foarte frecvente, angajand batalii si cu armata regala. In Anglia apareau insotiti de bande inarmate si de aceea o lege speciala a interzis purtarea armelor in parlament. S-au inarmat cu bate. Apoi cand s-a interzis purtarea bastoanelor au venit cu pietre si greutati. S-a nascut nevoia schimbarii dinastiei engleze.

Baronii l-au adus pe tron pe Henric al IV-lea din familia de Lancaster - 1399-1413. Anarhia nu a putut fi oprita si datorita infrangerilor suferite in Franta de catre Henric al VI-lea - 1422-1461.

Un razboi avea sa izbucneasca intre feudalii englezi sub numele de "Razboiul celor doua roze" intre familia de York si Lancaster. A fost foarte sangeros - 1460-1485 - jucand un rol important in centralizarea statului englez.

Eduard al IV-lea (1461-1483) a renuntat la toate posesiunile din Franta in afara de portul Calais.

Intr-o lunga perioada de timp a luat nastere natiunea engleza. Pana in secolul XV nu se poate vorbi de natiune in sensul modern. Nobilimea vorbea in limba franceza, actele erau scrise in limba latina sau franceza, romanul si poezia in franceza. Abia la sfarsitul secolului XIV si secolul XV invingatorii si invinsii s-au contopit intr-o natiune, contopire la care a contribuit si crearea relatiei marfa-bani, a pietii interne. O noua cultura avea sa ajute la formarea natiunii engleze.