Conferinta de la Münhen - urmarile Münhenului

La 29 septembrie la Münhen a fost convocata conferinta a patru puteri - Anglia, Franta, Germania si Italia¹³⁵. Pentru a evita publicitatea nedorita, la conferinta au luat parte numai sefii guvernelor si ministrii de externe. Deschizind-o, Hitler a tinut o cuvintare. Injurind la adresa Cehoslovaciei, el a cerut «in interesul pacii europene» transmiterea imediata a regiunii Sudete si a declarat ca in orice conditii armatele lui la 1 octombrie vor fi introduse in raioanele de frontiera. Totodata fiurerul iarasi i-a incredintat pe ascultatorii sai ca Germania nu mai are alte pretentii teritoriale in Europa. Sarcina conferintei el a determinat-o astfel: de  a-i acorda intrarii armatei germane pe teritoriul Cehoslovaciei un caracter legitim si de exclus folosirea armelor. Delegatia cehoslovaca n-a fost admisa la tratative.

Datoria marilor puteri, a declarat premierul englez, consta in a avea grija ca guvernul cehoslovac «din nechibzuinta sau incapatinare» sa nu refuze sa elibereze teritoriul. Daladier deasemenea a declarat ca «nici intr-un caz nu va rabda taraganare in aceasta afacere din partea guvernului ceh». In baza acordului incheiat la Münhen a fost pus «proiectul de compromis», prezentat de Mussolini chipurile din numele sau. In realitate MAE al Germaniei, in ajun l-a transmis la Roma prin telefon. Intrucit afacerea a fost pregatita din timp, toate articolele documentului au fost repede coordonate. Hitler si Mussolini au parasit sedinta, lasindu-i pe Chamberlain si Daladier sa se lamureasca cu cehii. Cu toate ca de-i convins pe Masargik si Mastni, care reprezentau Cehoslovacia, era in plus: ei au sosit fiind de acord apriori. In noaptea spre 30 septembrie delegatia cehoslovaca a fost invitata pentru a face cunostinta cu textul dictatului. Cirdasia de la Münhen a intrat in vigoare.

Dictatul de la Münhen, impus Cehoslovaciei cu forta, din primul moment era un act nelegitim. Rezultat al conferintei a fost hotarirea despre ruperea de la Cehoslovacia in folosul Germaniei a regiunii Sudete si deasemenea satisfacerea pretentiilor teritoriale ale Ungariei hortiste si Poloniei panilor¹³⁶.

In anexa acordului Anglia si Franta se obligau sa-i acorde Cehoslovaciei la un loc cu Germania si Italia «garantii» contra unei agresii neprovocate¹³⁷. Ca rasplata pentru tradarea Cehoslovaciei a servit declaratia anglo-germana, semnata la 30 septembrie de Hitler si Camberlain, in care se spunea despre «eforturile pentru inlaturarea izvoarelor posibile ale divergentelor»¹³⁸. In fond, acest document era apreciat ca pact de neagresiune intre Anglia si Germania. La Münhen a fost determinata intrebarea si despre semnarea unei declaratii analoge franco-germane. Ea a fost semnata la 6 decembrie 1938 ¹³⁹, intrind in istorie ca pactul Bonnet-Ribbentrop.

Acordul de la Münhen este una din cele mai rusinoase file din politica internationala a statelor occidentale. In ochii intregii omeniri un stat suveran a fost predat hitleristilor pentru prada. Sperind sa canalizeze agresiunea de mai departe a fascistilor spre Est, «impaciuitorii» au dat gres, asa cum in primul rand au inrautatit situatia tarilor proprii in incaierarea inevitabila cu fascismul.

Urmarile Münhenului. E destul de privit la harta pentru a ne convinge de valoarea exceptionala a Cehoslovaciei pentru apararea Europei. Ea prezenta prin sine elementul central in sistemul aliantelor franceze in Europa Rasariteana, cu caderea caruia se descompunea tot sistemul in intregime si Mica Antanta in particular. Avind ca scop sa izoleze URSS, Franta singura s-a pomenit in izolare. Din considerentele securitatii nationale, Uniunea Sovietica era vital cointeresata in existenta Cehoslovaciei: cit ea exista, Germania pentru nimic n-ar fi indraznit sa atace Franta si Polonia. Ea era o bariera serioasa in calea agresiunii germane in Europa de Sud-Est: spre acapararea resurselor Ungariei si Romaniei, inchidea iesirea spre porturile Marii Negre si mai departe in adincul Balcanilor. Ea deasemenea oprea miscarea hitleristilor spre sectorul de sud al hotarului vestic sovietic. Cu ocuparea Cehoslovaciei Germania invaluia de la sud Polonia si din nord Ungaria si capata iesire la hotarul roman. In afara de aceasta ea juca un rol deosebit in apararea Germaniei si a centrelor ei vitale dinspre sud si sud-est (precum Austria dinspre sud si sud-vest): un masiv muntos natural, pe care e foarte comod de a-l apara, de nadejde ii acopera pe cei ce se apara din aceasta directie. Deja avand o superioritate gigantica, in 1945, Armata Rosie n-a putut sa-l strapunga si Praga a fost luata mai tarziu de cit Viena si Berlinul, si nu dinspre sud, ci dinspre nord. Dar atit timp cit tara ramanea libera, de pe teritoriul ei, pe calea cea mai scurta, cu ajutorul aviatiei, erau atinse cele mai importante centre ale Germaniei.

Iata in ce consta valoarea geostrategica a Cehoslovaciei si ce au pierdut adversarii lui Hitler lipsindu-se de ea. Fara acapararea acestei tari nazistii nu puteau dezlantui razboiul mondial!

Dar, cum deja ne-am convins, si din punct de vedere al potentialului sau militar, Cehoslovacia reprezenta o valoare exceptionala. Lipsindu-se de ea, aliatii au pierdut 45 de divizii excelente, iar Hitler a capatat armament pentru crearea 45 de divizii. Demontind armamentul de pe fortificatiile cehoslovace el a intarit considerabil si intr-un termen foarte scurt «linia Zigfrid». Ce economie de timp, materiale strategice si capacitati de productie! Occidentul, in persoana armatei cehoslovace, s-a lipsit de unica armata de clasa superioara din Europa Rasariteana. Dupa pregatirea sa de lupta aceasta armata, in 1938, era superioara celei germane! In rezultat s-a schimbat brusc in favoarea lui Hitler coraportul de forte (fara URSS): de la 150 divizii contra 50 germane, la 100 contra 100!!! Cu atit mai mult ca aceste minusuri francezii le-au prevazut din timp ¹⁴⁰.

In rezultatul cardasiei de la Münhen si ocuparii ce a urmat a intregii Cehoslovacii, Germania a capatat niste izvoare foarte pretioase de materie prima strategica si industria de clasa superioara a acestei tari. Aceasta nu numai ca a grabit tempourile de dezvoltare ale Germaniei, dar din cauza saraciei rezervelor de materie prima, a evitat colapsul economic inevitabil al reihului si i-a permis mai bine sa se pregateasca de razboi, intrind in el ceva mai tarziu, intr-un moment mai favorabil. Churchill mentiona ca numai uzinele « koda» din august 1938 pina in septembrie 1939 au confectionat aproape atita productie, cit toate uzinele militare engleze in acelasi rastimp ¹⁴¹. Plus la toate englezii i-au predat lui Hitler toata rezerva de aur a Cehoslovaciei, care se pastra la Londra ¹⁴².

Considerabil a crescut teritoriul si populatia reihului, s-au completat rezervele lui de forta de munca de cea mai inalta calificare.

Dar mai era inca o pierdere, posibil mai strasnica de cit toate celelalte la un loc luate: Hitler a inteles ca lui i se permite totul, iar liderii occidentali sunt absolut lipsiti de vointa si pot sa nu fie luati in seama. Hitler si mai inainte pe nimeni si nimic nu stima, in afara de forta. Dar, acum, dupa Münhen, el nu-i considera pe «pacificatori» de oameni Nu intimplator Ribbentrop, indata dupa Münhen, spunea ca «ei si-au semnat sentinta de moarte si ne-au acordat posibilitatea sa stabilim data executarii ei».

Si ca urmare a acestora Franta si-a pierdut respectul si autoritatea in Europa, si-a pierdut «toti aliatii sai, si-a subminat legaturile cu URSS si substantial, chiar in ochii Angliei, si-a devalorizat ponderea si rolul sau de aliat»¹⁴³. In incercarea de a izola URSS, Occidentul, si in primul rind Franta, a taiat creanga pe care sedea: Stalin a retinut aceasta in memorie¹⁴⁴. Si n-a fost oare aceasta primul impuls, pina cind doar psihologic, ce l-a impins mai apoi in bratele lui Hitler? «mai tarziu noi scump am platit pentru aceasta», scria Churchill ¹⁴⁵. Efectul Münhenului s-a simtit imediat: toate capitalele est-europene intrecindu-se se staruiau sa-si asigure prietenia nazistilor.

Pentru a pune punct in aceasta problema e nevoie de raspuns inca la o intrebare: «A devenit oare, peste un an dupa Münhen, situatia puterilor occidentale mai buna in comparatie cu situatia Germaniei?». Aceasta este ultima bariera, de care se insfaca apologetii Münhenului, raspunzand la ea pozitiv. Ca sa nu fim prea tendentiosi, sa-i oferim din nou cuvintul lui Churchill: «Noi am suferit o infringere deplina si absoluta, a declarat el in camera comunelor, si sa nu credeti ca acesta-i sfirsitul. Aceasta este abia inceputul rasplatei»¹⁴⁶.

«Discutau cine a cistigat in forta mai mult in acest an - Hitler sau aliatii Tempourile generale de pregatire a industriei de razboi prelungeau sa se accelereze. Insa cit de pretioase ni se par aceste realizari, ele erau fleacuri in comparatie cu cresterea masiva a inarmarilor in Germania Productia armamentului dupa un plan atotnational e o sarcina ce necesita patru ani. Primul an nu da nimic, al doilea - foarte putin, al treilea - mult, al patrulea - abundenta. Germania hitlerista in acea perioada trecea prin al treilea sau al patrulea an de pregatire intensiva in asa conditii dure, care erau aproape egale conditiilor perioadei de razboi. Anglia se misca inainte intr-un cadru mult mai ingust. In anii 1938-1939 toate cheltuielile militare ale Angliei au atins suma de 304 mln. lire sterline, iar cheltuielile Germaniei se egalau cel putin cu 1,5 mlrd. lire Germania a produs cel putin de doua ori, dar poate si de trei mai mult armament, decit Anglia si Franta luate la un loc

Inca mai catastrofala a fost schimbarea in coraportul de forte intre armatele franceza si germana In anul ce-a urmat dupa Münhen armata germana se apropia de gatinta completa de lupta, cu toate ca ea avea mai putine rezerve pregatite, decit francezii. Intrucit izvor al puterilor acestei armate servea populatia, de doua ori superioara numeric populatiei Frantei, superioritatea completa a armatei germane asupra celei franceze era doar o intrebare a timpului»¹⁴⁷.

Cirdasia de la Münhen, dupa cum vedem, a grabit maturizarea crizei politice antebelice, care a si dus la cel de-al doilea razboi mondial.