China medievala

China medievala

China a fost locuita inca din cele mai vechi timpuri, si isi trage numele de la unul din conducatorii acestui popor Qinwang care in 221 i.e.n. isi ia titlul de imparat si construieste o buna parte din marele zid chinezesc pentru a se apara de hunii din nord-vestul tarii. Suprafata sa de aproape 10 milioane de km², ce o depaseste pe ce a Europei, se intinde din Siberia pana la Ecuator, de la Pacific pana spre centrul Asiei cuprinzand o mare diversitate de forme de relief. Importante zone agricole sunt in zona de est a Chinei acolo unde sunt bazinele marilor fluvii - Huanghe(Fluviul Galben) si Yangzi (Fluviul Albastru). Limba vorbita in majoritate de acesti locuitorii acestei regiuni este diversa, majoritatea populatiei Han - de limba si cultura chineza - in proportie de 95 la care se adauga grupuri de populatii turcice, mongola, coreeana, japoneza.

In functie de influentele exercitate de relief si clima se cultiva graul in Campia de Nord, orzul in zona de deal si orezul in zonele de sud, crescatorii de animale in regiunile de stepa si zonele deluroase si montane, irigatiile mentinute fiind vitale. Chinezii nu au avut nici o restrictie in materie de alimentatie precum indienii, evrei sau arabii (numai budhistii se abtineau de la carne, oua, ceapa si usturoi). Se consuma in special carnea de porc si de caine (ingrasat special). Imbracamintea n-a variat prea mult de-a lungul secolelor dar era stabilita cu precizie in functie de ierarhia sociala.

Locuintele erau construite in general din bambus, piatra fiind folosita la pavarea strazilor, statui, poduri, diguri dar nu pentru case. In prima perioada a Evului Mediu, pe care istoricii o plaseaza diferit unii in secolul VI i.h. pana in primele secole ale erei crestine chiar X, activitatea comerciala si negustorii nu erau pretuiti. Abia mai tarziu, prin secolele X-XI d.h. s-a dezvoltat comertul mai ales cel maritim pe caile de navigatie interioara. Comertul era reglementat de stat iar moneda era intens folosita, acesta avand si monopolul asupra unor articole precum sarea, ceaiul si bauturile alcoolice. De remarcat ca inca din secolul IX se foloseau banii de hartie la tranzactiile comerciale, dar cu o circulatie redusa in anumite regiuni.

Mestesugarii erau grupati in bresle care, ca si in Europa, aveau largi atributii, neexistand meseriasi care sa nu faca parte dintr-o asemenea organizatie ce oferea o anumita protectie si siguranta. De la bijutieri pana la cersetori, inclusiv hotii si escrocii. De mentionat ca odata cu patrunderea budhismului au fost organizate aziluri, spitale, dispensare pe cheltuiala particulara, iar in unele regiuni chiar pe cea a statului, pentru bolnavi si infirmi.

O clasa aparte in China au format-o functionarii ce erau numiti prin concurs in urma unui test de cunostinte, tinandu-se seama si de apartenenta sociala. Erau functionari ai statului si cu sprijin al acestuia, mai ales in problemele de ordin administrativ si legislativ. Nu lipseau nici la alte ministere - razboi, religie sau lucrari publice. Examenele se tineau o data la trei ani si de multe ori era prilejul comiterii unor abuzuri. Se acorda o mare importanta stiintelor umaniste, mai mare ca celor practice si chiar un sistem de obtinere a doctoratului in stiinte, cei ce-l obtineau le atragea admiratia si cinstea populatiei fiind foarte bine platiti in functiile pe care le detineau. Functionarii militari au fost in general, subordonati celor civili si datorita inculturii si brutalitatii lor.

Sistemul judiciar avea anumite particularitati precum neexistenta unui respect fata de legea scrisa, de codurile de legi, judecatile se faceau tinandu-se seama de traditia locala, de legea nescrisa, desi au existat imparati care au incercat sa impuna reglementarile juridice scrise.

Viata religioasa a Chinei a fost si este dominata de 3 mari religii Confucianismul, daoismul si budismul - ultima este si singura care vine din afara traditiei chineze. Toleranta religioasa a impiedicat izbucnirea unor persecutii in afara celor care erau determinate de interese politice. Toate trei au fost acceptate ca religii oficiale, la paritate, desi omul de rand credea si respecta simultan preceptele tuturor la care se adauga si vechi traditii animiste, samaniste sau cultul stramosilor - dragoni si protectori. S-a admis ca, in general, "in Extremul Orient religia nu si-a insusit absolutismul categoric al religiilor occidentale derivate din iudaism" (C.P. Fitzgerald - cf. O. Dramba, Istoria Culturii si civilizatiei, vol. I, p. 342). Sacerdotii nu au avut niciodata o influenta prea mare in viata politica chineza.

constituie un templu ionic care adapostea

statuia zeitei Atena, cioplita in lemn. La

aceasta s-au alaturat sala cariatidelor, iar in

partea nordica, o sala mai mare cu coloane

ionice. Una din cariatidele din marmura a

ajuns la British Museum din Londra. Restul

cariatidelor sunt expuse in muzeu din cauza

poluarii. La locul original se afla doar

copii ale acestora.

Sistemul de coloane ionice exemplificat de Erechteion - s-a dezvoltat concomitent cu cele dorice, din piciorul inelat al coloanei inaltandu-se un trunchi cioplit. Partea cioplita este legata de capitel printr-o concavitate semisferica, pe care se afla o banda decorata cu sculpturi ovoidale (ova), terminata cu o placa marginita pe doua parti cu spirale (voluta). Capitelurile sunt prinse cu o placa protectoare (abacus) de grinda.

Coloanele ionice simbolizeaza frumusetea si supletea trupului feminin.

In partea cea mai estica a siturilor arheologice din Atena se afla Olimpeionul, sau templul inchinat lui Zeus, zeul suprem al grecilor. Legenda spune ca a fost construit de deucalion, fiul lui Prometeu, cand acesta a scapat de potop impreuna cu sotia sa Pirrha. Partea centrala a templului a fost inceputa in realitate i

Clasa cea mai numeroasa a societatii chineze o constituia taranimea, agricultura fiind cea mai importanta ramura economica. S-a discutat in istoriografie despre pozitia sociala si raporturile acestei clase cu nobilimea si cu statul propunandu-se ca definire caracteristica - modul de productie asiatic sau tributal. Sclavia era un mod de pedeapsa pentru diferite pricini dar sclavii nu erau numerosi in raport cu masa populatiei. Plateau statului, functionarilor publici a noua parte din produse.

Conform sistemului chinez intregul pamant apartinea monarhului care il dadea vasalilor sai cu dreptul de folosinta. Iar de la acestia, prin impartire ajungeau in posesia taranului ce datora seniorului 50 din productie. Obstea sateasca era cea care reglementa raporturile, pe baza legii nescrise, dintre membrii sai. Ca o particularitate, din punct de vedere juridic, formal, taranul era liber, in realitate posibilitatile de trai erau mult reduse. Se practica responsabilitatea colectiva pentru tot ce se intampla in sat sau pentru sarcinile publice. Cele din urma erau de multe ori mai mari decat cele ce decurgeau din folosirea pamantului, stiut fiind ca marile constructii civile si militare, irigatiile erau intretinute prin munca taranului.

Nobilimea era organizata pe clanuri ce cuprindeau pe toti cei ce aveau un stramos comun, putand ocupa functii importante in stat chiar si cei care ce nu aveau nici un fel de avere, deosebindu-se de masa de rand a populatiei. A avut intotdeauna un adversar mai puternic in aceasta clasa de functionari ai carei membrii proveneau din cele mai diverse medii sociale. Puteau sa-si constituie proprietati dar statul a avut intotdeauna posibilitatea de a estompa tendintele centrifugale.

In fruntea statului era regele iar mai tarziu imparatul, stapanul absolut in cadrul statului. Era suveranul suprem si "vasal" numai Celui de Sus deoarece el era considerat "Fiul cerului". In materie religioasa nu era mai prejos, era legislator si in principiu sef al armatei. Este imparat de drept divin si se comporta ca atare. Pentru cei umili reprezinta garantul dreptatii si al sigurantei, lucru infirmat de nenumarate ori mai ales pe vreme de razboi. Locuia in palate luxoase avand la dispozitie o multime de servitori si secretari, in general bine retribuiti pentru serviciile lor. Ca si comandant al armatei avea in subordine directa sute de mii sau chiar milioane de soldati al carui numar intrece cu mult numarul soldatilor lui Caesar atunci cand a trecut Rubiconul. Numai personalul auxiliar al armatei de operatiuni putea ajunge la "modesta" cifra de 300.000 de oameni. Pe timp de razboi masacrele in masa erau un lucru obisnuit, unele informatii, spre exemplu, vorbind de 36 milioane de morti in timp de 8 ani de razboi in timpul dinastiei Tang (618-907). Cifra poate fi exagerata dar nu putem da seama asupra dimensiunilor la care puteau ajunge efectivele militare si ale distrugerilor pe timp de razboi.