Actiuni de politica externa ale domnitorilor fanarioti (secolul al XVIII-lea)

Actiuni de politica externa ale domnitorilor fanarioti (secolul al XVIII-lea)

Dupa actiunile de politica antiotomana ale lui Constantin Brancoveanu (ucis din ordinul sultanului, la Constantinopol, in anul 1714) si ale lui Dimitrie Cantemir (refugiat in Rusia, in 1711), Poarta a instaurat regimul domniilor fanariote.

Chiar daca domnitorii fanarioti erau numiti direct de catre sultan, totusi acestea au continuat sa fie considerate ca avand un statut international distinct fata de Imperiul Otoman. La Constantinopol continuau sa activeze capuchehai (reprezentanti diplomatici ai domnitorilor), iar otomanii au recunoscut, prin acte solemne, statutul deosebit al Principatelor Romane.

De asemenea, in Tara Romaneasca si in Moldova au fost deschise si primele agentii si consulate ale Rusiei, Austriei, Prusiei, Frantei si Marii Britanii, la sfarsitul secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea.

Incalcarea autonomiei Principatelor de catre otomani s-a manifestat si prin cedarea de catre acestia a unor teritorii romanesti, prin tratatele de pace incheiate in urma razboaielor ruso-austro-otomane: Banatul si Oltenia, cedate Habsburgilor, prin pacea de la Passarowitz, in 1718 (Oltenia a revenit la Tara Romaneasca in 1739, prin pacea de la Belgrad), Bucovina, cedata Habsburgilor, in 1775, dupa pacea de la Kuciuk-Kainargi, Basarabia, cedata rusilor, prin pacea de la Bucuresti, din 1812.

Generatiile care i-au urmat lui Iustinian au coincis cu o inflorire a hagiografiei. Scriitori precum Ioan din Efes se indreptau asupra marilor orase si sate, spunand ca Christos este in fiecare dintre noi. Religia le oferea marilor comunitati crestine o baza mai sigura, cea a identitatii colective.

8. Regimen Animarum:Grigore cel Mare

La sfarsitul secolului al-VI lea Roma era cel mai ruinat si mai neglijat dintre toate marile orase ale Imperiului Roman de Rasarit. Imperiul"Roman"existent, extins de Iustinian era singura monarhie crestina care avea dreptul imemorial la hegemonia universala. Roma fusese lasata in mana Papei, care asigura hrana orasului. In 589 a avut loc adoptarea finala a catolicismului in bazinul vestic al Mediteranei. Din 476-534 Italia ramane vizibil "romana", "romanii Romei"eclipsau clerul bisericilor locale, dar totusi nu au simtit nevoia sa puna stapanire pe Biserica

Evolutia a determinat disparitia inaltei societati, a tipului de cultura si religie proprii. Casiodor(490-583)servise ca purtator de cuvant al regilor ostrogoti in Ravenna, a intemeiat pe proprietatea sa o manastire-Vivarum-, aici scrierile clasicilor literaturii crestine puteau fi copiate, se traduceau opere grecesti care sa poata fi intelese de toata lumea. Timpul constitue conditia preliminara esentiala pentru cei care se caiesc. In schimb femeile reprezinta tiparul la care barbatii se straduiau sa ajunga. Bunicul lui Grigore, papa Felix al III-lea(526-530) construieste prima biserica inaltata in forumul roman, femeile erau tinute departe de"lume"de sentimentul de noblesse oblige.

Grigore a devenit prefect in 573, mai tarziu sa calugarit si a facut din casa parinteasca o mica manastire inchinata Sf. Andrei. Grigore devine diacon al bisericii romane si este trimis la Constantinopol in 579. El a strans un grup de latini in jurul sau, carora le explica mesajul"moral". In 590 devine papa. Unicitatea lui Grigore si importanta scrierilor sale pentru viitorul Europei occidentale vin din faptul ca a abordat constant problemele exercitarii puterii. In 593 Grigore scrie Regula Pastoralis care reprezenta viziunea sa asupra epocii. El traia intr-o lume in care crestinismul se extinde  in toate aspectele existentei.

Idea de putere spirituala a lui Grigore se traduce prin candescensio, coborarea la nivelul fiecarui credincios al Bisericii crestine, s-a inspirat din gandirea lui Augustin. Odata cu Grigore, preocuparea pentru sinele propriu se preschimbase intr-o preocupare fata de ceilalti. Conform Regula Pastoralis a lui Grigore intreaga populatie crestina era pe mana unor"pastori de suflete", ei trebuiau sa aiba abilitatea de a "mirosi"afectiunile morale ale sufletului.

Grigore cunostea Regula lui Benedict, una dintre numeroasele reguli ce circulau la Roma, el a fost impresionat de fermitatea interventiei unui abate ce stia sa si calauzeasca calugarii in orice situatie. In antichitate conducatorii initiau un curent prin felul in care interactionau cu supusii lor, Grigore purta o corespondenta cu cei de la Constantinopol si cu alti monarhi apuseni, s-au scris aproximativ 20000 scrisori. Scrisorile adunate in Regestum depun marturie pentru un stil distinctiv de guvernare. Grigore era un praedicator, ruinele Romei aratau ca sfarsitul era aproape. Tot ce mai conta era praedicatio sau adunarea in biserica crestina a oamenilor.

Grigore a fost martor la o recrudescenta a puterilor miraculoase ce insotisera primele fapte ale apostolilor. In 594 scrie Dialogurile. Miracolele praedicatio au inceput sa se vada pe scara larga in 589 vizigotii arieni au trecut la catolicism.

Negustorilor de sclavi li se datora stramutarea fortata a populatiilor intregi. In 597 o solie trimisa de Grigore, condusa de un calugar a primit permisiunea lui Ethelbert-rege vizigot-sa se stabileasca in mijlocul regatului sau, acest eveniment a avut un aspect dramatic, spunand ca"10 mii de angli primisera botezul in ziua de Craciun". Grigore moare in 604.

9. Medicamenta Paenitentiae:Columbanus

In 593 Mauriciu a promulgat un edict prin care interzicea barbatilor apti de serviciu militar sa se calugareasca, Grigore cel Mare a ripostat prin scrieri de protest. Pentru crestinii din secolul al-VI lea"convertirea" semnifica schimbarea stilului de viata. Regula elaborata de Benedict pentru calugarii sai, insemna ca manastirea era" scoala de slujire a Domnului". Garantia prestigiului manastirilor era data de viata extrem de disciplinata a monarhilor. Prin prisma puterii rugaciunii maicile, erau superioare barbatilor. Regula lui Cezar de Arles in 512 pentru manastirea surorii sale Cezaria a devenit un model. Manastirile de calugari sunt comunitati mici situate de obicei in zone periferice. Pana si cea mai umila manastire avea un exemplar al Bibliei.

In opinia lui Casiodor, intreaga literatura latina trebuia mobilizata in scopul difuzarii Scripturilor. In cercurile monarhale cultura culmina cu harul divin de"scrutare a Scripturilor"prin deschiderea mintii si a inimii in fata intelepciunii textului biblic. Regatele apusene au mentinut birocratia de tip roman, latina a supravietuit si in afara manastirilor. Latina vulgara ramasese singura limba vorbita de intreg bazinul Mediteranei occidentale. Mare parte din secolul al-VI lea regii barbari au avut tendinta sa lase femeilor pietatea ascetica. Sfanta regina Radegund a devenit impotriva vointei sale sotia regelui Clothor. In cele din urma sa eliberat de sot si a devenit calugarita si-a donat bijuteriile bisericii, ii imbaia pe saraci, prin ea adierea sacrului a patruns in cea mai inalta societate a Galliei. Columbanus a sosit in Gallia cu un grup de discipoli in 590, cunostea Regula lui Benedict, iar mai apoi Regula Pastoralis a lui Grigore. Mama sa era crestina, el a fost sortit sa intre in randurile clerului, a fost incredintat unui fer leighim-"om cu stiinta de carte". El i-a socat pe episcopii galici locali, sarbatorind Pastele la o data diferita fatade ceilalti. Gallia era intradevar o tara crestina, dar in opinia lui ii lipsea medicamenta poenitentiae. Pana in 600 d Cr. in occidentul latin, in mai toate regiunile perimetrul bisericii se confunda cu cel al intregii  comunitati sociale. Ritualurile de grup singure nu puteau indeparta"rugina pacatului", ci ispasirea pacatului se putea realiza cu un"doctor de suflete". In viata manastirii penitenta era realizata prin post, recitari din psalmi si flagelare, iar in lumea laicilor-surghinul;penitenta depindea de circumstante, iar penitentele monarhale erau guvernate de un puternic sentiment al pangaririi. Cel mai adesea penitentul se retragea la manastire. In manastirea Burgundofora-calugaritele se spovedeau si primeau canoane de 3 ori pe zi.

Ca toti anticii crestini impartasisera pana atunci sentimentul ca sunt invaluiti de mundus, un univers fizic populat de prezente supranaturale. Viziuni ale lumii de dincolo au inceput sa circule pe scara larga, ele ii preveneau pe calugarii noilor manastiri ca mantuirea se gasea in penitenta adecvata si in sprijinul celorlatti. Se credea ca fiecare actiune a sufletului era consemnata cu aceiasi strictete cu care erau inregistrate datoriile fiscale.

Grigore cel Mare sublinia ca Dumnezeu este cel mai"subtil", cel mai exigent dintre judecatori, nascandu-se nevoia unui foc"purificator"dincolo de mormant. In lumea de dincolo solidaritatea generala a comunitatii crestine nu mai parea sa asigure o garantie, astfel in jurul credinciosului s-au adunat grupuri"specializate". Idiomul ce exprima respectiva solidaritate se manifesta prin Mesa(Liturghia)