Metodica cercetarii in istoria artei

METODICA CERCETARII IN ISTORIA ARTEI

Cercetarea in domeniul istoriei artei ca disciplina stiintifica trebuie sa se bazeze pe principii obiective, reperele teoretice furnizate de izvoare, documente, in lipsa acestora de monumente, trebuie analizate si incadrate contextului istoric din care fac parte, istoricul de arta avand misiunea de a elucida din punct de vedere stiintific un proces incheiat, la acest demers contribuind lucrul cu obiecte concrete, palpabile.

Orice cercetare porneste de la definirea obiectului de studiu, a domeniului si a directiei de cercetare. Prin arta se intelege totalitatea realizarilor umane in plan si spatiu, de la obiectele functionale din gospodaria omului pana la formele superioare ale artei care sunt: arhitectura, sculptura, pictura si artele aplicate sau decorative toate continand aceleasi principii formale exprimate mai mult sau mai putin evident.

Istoria artei se ocupa de studiul acestor principii formale ce stau la baza elaborarii artei, evolutia manifestarilor artistice, a contextului istoric din care fac parte, modul de receptare a influentelor si de transformarile suferite. (Vatasianu 1948)

Analiza artei, activitate producatoare de forme perceptibile si inteligibile se bazeaza pe o metodologie in istoricul formarii careia exista mai multe metode: de la cea propusa de Giovanni Morelli in sec. XIX ce printr-un studiu minutios explica modali-tatea de elaborare a unei opere de arta in ansamblul ei, detaliile nefiind importante, esentiala fiind observarea formelor ce pot diferentia realizarile artistice din orice perioada, propunand pe langa cercetarea documentelor si o cercetare a operei de arta propriu-zise. (Kultermann 1977)

Elaborat la inceputul sec. XX de catre August Schmarsow, sistemul sau de cercetare orientase noua viziune asupra morfologiei artei intr-o directie noua, elaborand lucrari ce au contribuit la definirea terminologiei in istoria artei.

Metoda Warburg, elaborata tot la inceputul sec. XX de catre Aby Warburg a pus bazele iconologiei ca stiinta.

Metoda propusa de Josef Strzygowski cuprindea etape obligatorii pentru o viziune autentica asupra operei de arta: o descriere cat mai exacta, esenta operei era analizata din punct de vedere a materialului si a tehnicii folosite de catre artist, tema abordata, aspectul exterior, forma mijlocul de expresie cel mai important, continutul operei ce reflecta intr-o anumita masura personalitatea artistului, stipula si rolul mediului, al cadrului geografic, contextul social al perioadei respective si mai ales rolul spectatorului care priveste opera de arta intr-un context diferit de cel in care a fost elaborata. Aceste principii au stat la baza elaborarii metodei Vatasianu ce cuprinde urmatoarele etape: documentarea, analiza si sinteza. (Vatasianu 1996)

Documentarea este faza preliminara oricarui studiu sistematic intreprins in care se analizeaza izvoarele se aduna toate informatiile scrise despre subiectul cercetat. Se intocmeste un dosar monografic care trebuie sa contina date despre:

Denumire: in cazul monumentelor se mentioneaza functionalitatea: daca este vorba de arhitectura religioasa se mentioneaza numele si hramul bisericii, iar in cazul unei opere de arta plastica titlul si subiectul reprezentat.

Indice topografic unde se mentioneaza locul in care se gaseste monumentul: pentru cladiri in functiune se noteaza adresa exacta, pentru ruine (o precizare topografica a locului unde se afla), iar pentru obiecte mobile (daca sunt inventariate in cadrul muzeelor, se specifica numarul de inventar, si daca se cunoaste, locul de provenienta).

Descriere odata culese informatiile generale despre obiectul cercetat se trece la o analiza a caracteristicilor sale de baza: materialul din care a fost executat, dimensiunile avute; in cazul monumentelor de arhitectura sunt necesare relevee planimetrice, desene cu detalii caracteristice de arhitectura sau de decor plastic.

Pe baza acestor date se pot emite primele concluzii facandu-se abstractie de informatiile scrise furnizate de catre documente.          

%n cazul existentei unor inscriptii pe monumente se mentioneaza exact locul in care acestea se afla, si daca bibliografia cercetata mentioneaza prezenta lor, pentru ca ar putea fi adaugate ulterior si nu fac parte din ansamblu.

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Spania - relieful si suprafata, clima si categoriile de teren

Se incearca o incadrare cronologica a monumen-tului/operei de arta plastica, mentionandu-se etapele de constructie, starea actuala de conservare etc.

Analiza este etapa ce aprofundeaza cunoasterea operei de arta. Se analizeaza tema lucrarii (ce poate fi impusa de comanditar sau liber aleasa de catre artist).

%n evolutia artei incepand cu cea paleocrestina se observa formarea unor canoane de reprezentare stricte ce nu vor fi schimbate pana in ziua de astazi.

Materialul si tehnica de executie sunt importante pentru stabilirea in cazul materialului a zonei de provenienta, iar in ce priveste tehnica se poate face o incadrare cronologica in functie de nivelul atins de aceasta la momentul respectiv. De asemenea materialul si tehnica se conditioneaza reciproc, materialul poate fi ales de catre comanditar sau de catre artist in functie de anumite caracteristici: duritate, maleabilitate etc.

Urmatoarea etapa este analiza formei, adica a limbajului plastic prin care s-a exprimat artistul. Sursele de inspiratie cele mai la indemana artistului sunt cele oferite de natura, acestea contituind formele primare, incluzand aici si formele create de artistii epocilor precedente (ordine si stiluri). Limbajul plastic are o gramatica proprie, reguli de organizare folosind pentru transmiterea mesajului ideatic semne si simboluri.

Creatia formala este formata din totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora se exprima artistul: linia, forma, culoarea, modelajul, existand legi si relatii de compozitie: ritmul plastic, simetria, contrastul asimetria, statica, dinamica, compozitia, perspectiva, proportia, toate acestea in functie de categoria operei de arta.

Mesajul ideatic / continutul operei de arta este transmis contemporanilor operei dintr-o perioada anume. Interpretarea acestuia se face tinand cont de conditiile sociale, economice, politice si culturale ale societatii in cadrul carora au aparut operele de arta.

Sinteza

Datoria celor ce se ocupa de istoria artei este sa prezinte faptele obiectiv, interpretarile personale negasindu-si loc in cerceta-rea stiintifica intreprinsa in acest domeniu.

%n capitolul precedent au fost prezentate demersurile celor ce au incercat sa prezinte istoria artei, incepand cu scrierile anticilor, informatiile oferite de itinerariile pelerinilor, cronici, manuale tehnice, biografii de artisti, pana la aparitia in perioada moderna a primelor monografii dedicate exclusiv unor parti ale evolutiei istoriei artei, si formarea unei metodologii de cercetare in cadrul marilor universitati si muzee din centrul Europei.

Ultima faza a cercetarii presupune o clasificare a operelor de arta prin analogie cu alte opere incadrate cronologic si stilistic aceleiasi perioade, se evidentiaza rolul influentelor externe, dar si fondul local preexistent si modul de transformare a formei.

II.1. PROBLEMATICA SEMINARULUI

1. Evolutia metodelor de cercetare in istoria artei, fundamentale in elaborarea unui sistem.

Intocmirea unei fise de obiect (tipologie)

arhitectura

sculptura

pictura

artele decorative